IUBIREA – cunună a tuturor virtuţilor
I. INTRODUCERE. Iubirea este izvor si cununa a virtutilor. In ultimele doua cateheze am vorbit despre credinta si nadejde, pomenind si faptul ca, impreuna cu iubirea, formeaza triada virtutilor teologice, denumire ce arata, pe de o parte, ca izvorasc de la Dumnezeu, pe de alta, ca prin ele omul poate avea cea mai stransa comuniune []I. INTRODUCERE. Iubirea este izvor si cununa a virtutilor. In ultimele doua cateheze am vorbit despre credinta si nadejde, pomenind si faptul ca, impreuna cu iubirea, formeaza triada virtutilor teologice, denumire ce arata, pe de o parte, ca izvorasc de la Dumnezeu, pe de alta, ca prin ele omul poate avea cea mai stransa comuniune cu El. Vorbim acum despre iubire, in acelasi sens de virtute teologica, dar si ca izvor si cununa a tuturor celorlalte virtuti. Propriu-zis, izvorul este Dumnezeu Insusi, pentru ca El s-a revelat in Noul Testament ca un Dumnezeu al iubirii: Dumnezeu este iubire scrie evanghelistul Ioan, in prima sa epistola (4, 8). Asadar, iubirea fiind numele lui Dumnezeu3, e firesc sa recunoastem faptul ca este izvor al tuturor celorlalte virtuti. Iar cand spunem cununa avem in vedere marturisirea Sf. Ap. Pavel, in cea mai frumoasa descriere a iubirii din cate s-au facut vreodata (I Co 13, 1-8), din care intelegem ca suntem nimic fara dragoste, chiar de am avea toate celelalte daruri si virtuti. Tot Sf. Ap. Pavel, recomandand crestinilor sa se imbrace in felurite virtuti (mila, bunatate, smerenie, blandete, indelunga-rabdare etc.), adauga: Iar peste toate acestea in dragoste, care este legatura desavarsirii (Col. 3, 14).
In sanctuarul ortodoxiei, virtutea iubirii este insasi inima sau esenta crestinismului. Fiind numele lui Dumnezeu, nu se poate defini in slabele cuvinte omenesti, intrucat orice definitie este palida si necuprinzatoare. Mai degraba trebuie sa dam prioritate experientei, trairii, decat formularilor in cuvinte. Mai degraba in imnuri si poezii si cantece, bine stiindu-se ca iubirea este de departe cea mai cantata dintre virtuti, daruri si sentimente. Ne apropiem, de aceea, cu multa sfiala de aceasta sfanta a sfintelor , indraznind sa vorbim despre ea numai din dorinta de a oferi un material util mai-tinerilor nostri confrati. Nu insa un material de-a gata , ci doar cateva puncte de plecare pentru propriile cautari, ca sa aprofundeze fiecare cu ravna si dorinta de a transmite, la randul lor, ganduri si simtaminte alese celor incredintati spre pastorire si educatie crestina. II. TEMA iubirii poate fi considerata o culme a tuturor temelor aflate pe lista catehezelor noastre, data fiind importanta ei covarsitoare. Mai mult: intr-o lume in care mass-media invadeaza, din pacate, spatiul audio-vizual cu subiecte dintre cele mai sumbre (doar pentru ca fac rating: crime, furturi, accidente, showuri adesea vulgare etc.), a vorbi despre virtuti, cu deosebire despre iubire, inseamna si o infuzie de lumina, frumusete si primenire spirituala, atat de benefice sanatatii psiho-fizice a omului. Asadar, in scopul oferirii catorva repere/puncte de plecare, propunem urmatoarele: definirea iubirii (fie si mai palida); evidentierea calitatii de virtute teologica; importanta (necesitatea), insusirile, roadele si mijloacele cultivarii; pacatele impotriva ei. Dupa cum se observa, respectam itemii surselor clasice (catehism, manuale) pentru o anumita sistematizare a informatiilor, dar vom creiona, pe scurt, si cateva invataturi mai sensibile, ca, de pilda: noutatea poruncii iubirii in Evanghelii, formele iubirii conform filozofiei si crestinismului, triunghiul iubirii desavarsite in sanul Preasfintei Treimi, recomandarea unor carti de suflet in subiect etc. III. TRATAREA acestei teme sensibile se deschide cu propunerea unei definitii simple, chiar daca este departe de a fi completa: iubirea crestina este virtutea teologica prin care se realizeaza comuniunea deplina cu Dumnezeu si prin El cu toti oamenii si cu intreaga creatie. Iubirea este virtute teologica pentru ca, asa cum am mentionat la inceput, isi are izvorul in Dumnezeu Iubirea Absoluta. Din iubire l-a creat pe om si i-a dat chipul Sau, adica a sadit in fiinta lui germenele iubirii. Ontologic (fiintial), iubirea lui Dumnezeu si iubirea omului se cauta reciproc, intr-o neincetata comuniune. Iar cand iubirea omului a slabit, din cauzele stiute, Fiul lui Dumnezeu s-a facut om, ca sa restaureze comuniunea. In cultivarea iubirii/comuniunii esentiala este, astfel, reciprocitatea, iar noi sa marturisim, o data cu Sf. Ap. Ioan: noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit intai (Ioan IV, 19); Importanta (necesitatea) si insusirile iubirii nu pot fi descrise mai frumos, concis si realist decat in imnul din I Corinteni 13 (redam un extras): Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda (I Co 13, 4-7). Rezulta de aici, intre altele, ca iubirea trebuie sa fie mai presus de orice gand, sentiment si fapta. In acelasi timp sa fie statornica, dupa indemnul Mantuitorului: Ramaneti intru dragostea Mea! (Ioan 15, 9); asemeni si marturisirii Sf. Ap. Pavel: Cine ne va desparti de dragostea lui Hristos? Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi (Romani 8, 35); totodata, lucratoare, manifestata prin fapte: De ma iubiti, paziti poruncile Mele (Ioan 15, 14); Sa nu iubim (doar) cu vorba sau cu limba, ci cu fapta si cu adevarul! (I Ioan 3, 18); Roadele iubirii se vadesc mai ales intr-o tot mai deplina comuniune cu Dumnezeu, dar si o buna relationare/comunicare cu semenii. Crestinul iubitor paseste spre unirea si asemanarea cu Dumnezeu, dovedeste zel apostolic, bucurie si pace a sufletului; in general, lucrarea tuturor virtutilor. Prin comuniunea cu Dumnezeu creste duhovniceste, devenind, in final, om indumnezeit. Dupa cum cristalul pur, prin rasfrangerea luminii solare devine ca un alt soare, asa si omul, prin rasfrangerea luminii dumnezeiesti devine dumnezeu dupa har. Om prin natura, dumnezeu prin har! Mijloacele cultivarii iubirii sunt aceleasi pe care le-am pomenit in cazul credintei si nadejdii (ca, de altfel, in cazul tuturor virtutilor): rugaciune (participarea la cultul divin, mai ales Sfanta Liturghie)si preocupare neincetata pentru fapta buna. Cultivarea iubirii se poate realiza numai impreuna cu grija de a cultiva bunatatea, smerenia, altruismul, empatia, recunostinta, indelunga-rabdare etc. Intre acestea, iata, recunostinta. Deloc intamplator. Masaru Emoto, tot mai cunoscutul om de stiinta japonez4, 4 1943-2014. Cunoscut mai ales prin cercetarile sale privind influenta cuvintelor si atitudinii o menesti asupra structurii moleculare a apei (un cuvant bun duce la forme moleculare frumoase, unul rau, la forme urate, haotice). 11 afirma ca iubirea si recunostinta trebuie sa fie in atentia prioritara a oamenilor. Iubirea, stim cu...
In sanctuarul ortodoxiei, virtutea iubirii este insasi inima sau esenta crestinismului. Fiind numele lui Dumnezeu, nu se poate defini in slabele cuvinte omenesti, intrucat orice definitie este palida si necuprinzatoare. Mai degraba trebuie sa dam prioritate experientei, trairii, decat formularilor in cuvinte. Mai degraba in imnuri si poezii si cantece, bine stiindu-se ca iubirea este de departe cea mai cantata dintre virtuti, daruri si sentimente. Ne apropiem, de aceea, cu multa sfiala de aceasta sfanta a sfintelor , indraznind sa vorbim despre ea numai din dorinta de a oferi un material util mai-tinerilor nostri confrati. Nu insa un material de-a gata , ci doar cateva puncte de plecare pentru propriile cautari, ca sa aprofundeze fiecare cu ravna si dorinta de a transmite, la randul lor, ganduri si simtaminte alese celor incredintati spre pastorire si educatie crestina. II. TEMA iubirii poate fi considerata o culme a tuturor temelor aflate pe lista catehezelor noastre, data fiind importanta ei covarsitoare. Mai mult: intr-o lume in care mass-media invadeaza, din pacate, spatiul audio-vizual cu subiecte dintre cele mai sumbre (doar pentru ca fac rating: crime, furturi, accidente, showuri adesea vulgare etc.), a vorbi despre virtuti, cu deosebire despre iubire, inseamna si o infuzie de lumina, frumusete si primenire spirituala, atat de benefice sanatatii psiho-fizice a omului. Asadar, in scopul oferirii catorva repere/puncte de plecare, propunem urmatoarele: definirea iubirii (fie si mai palida); evidentierea calitatii de virtute teologica; importanta (necesitatea), insusirile, roadele si mijloacele cultivarii; pacatele impotriva ei. Dupa cum se observa, respectam itemii surselor clasice (catehism, manuale) pentru o anumita sistematizare a informatiilor, dar vom creiona, pe scurt, si cateva invataturi mai sensibile, ca, de pilda: noutatea poruncii iubirii in Evanghelii, formele iubirii conform filozofiei si crestinismului, triunghiul iubirii desavarsite in sanul Preasfintei Treimi, recomandarea unor carti de suflet in subiect etc. III. TRATAREA acestei teme sensibile se deschide cu propunerea unei definitii simple, chiar daca este departe de a fi completa: iubirea crestina este virtutea teologica prin care se realizeaza comuniunea deplina cu Dumnezeu si prin El cu toti oamenii si cu intreaga creatie. Iubirea este virtute teologica pentru ca, asa cum am mentionat la inceput, isi are izvorul in Dumnezeu Iubirea Absoluta. Din iubire l-a creat pe om si i-a dat chipul Sau, adica a sadit in fiinta lui germenele iubirii. Ontologic (fiintial), iubirea lui Dumnezeu si iubirea omului se cauta reciproc, intr-o neincetata comuniune. Iar cand iubirea omului a slabit, din cauzele stiute, Fiul lui Dumnezeu s-a facut om, ca sa restaureze comuniunea. In cultivarea iubirii/comuniunii esentiala este, astfel, reciprocitatea, iar noi sa marturisim, o data cu Sf. Ap. Ioan: noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit intai (Ioan IV, 19); Importanta (necesitatea) si insusirile iubirii nu pot fi descrise mai frumos, concis si realist decat in imnul din I Corinteni 13 (redam un extras): Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda (I Co 13, 4-7). Rezulta de aici, intre altele, ca iubirea trebuie sa fie mai presus de orice gand, sentiment si fapta. In acelasi timp sa fie statornica, dupa indemnul Mantuitorului: Ramaneti intru dragostea Mea! (Ioan 15, 9); asemeni si marturisirii Sf. Ap. Pavel: Cine ne va desparti de dragostea lui Hristos? Sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi (Romani 8, 35); totodata, lucratoare, manifestata prin fapte: De ma iubiti, paziti poruncile Mele (Ioan 15, 14); Sa nu iubim (doar) cu vorba sau cu limba, ci cu fapta si cu adevarul! (I Ioan 3, 18); Roadele iubirii se vadesc mai ales intr-o tot mai deplina comuniune cu Dumnezeu, dar si o buna relationare/comunicare cu semenii. Crestinul iubitor paseste spre unirea si asemanarea cu Dumnezeu, dovedeste zel apostolic, bucurie si pace a sufletului; in general, lucrarea tuturor virtutilor. Prin comuniunea cu Dumnezeu creste duhovniceste, devenind, in final, om indumnezeit. Dupa cum cristalul pur, prin rasfrangerea luminii solare devine ca un alt soare, asa si omul, prin rasfrangerea luminii dumnezeiesti devine dumnezeu dupa har. Om prin natura, dumnezeu prin har! Mijloacele cultivarii iubirii sunt aceleasi pe care le-am pomenit in cazul credintei si nadejdii (ca, de altfel, in cazul tuturor virtutilor): rugaciune (participarea la cultul divin, mai ales Sfanta Liturghie)si preocupare neincetata pentru fapta buna. Cultivarea iubirii se poate realiza numai impreuna cu grija de a cultiva bunatatea, smerenia, altruismul, empatia, recunostinta, indelunga-rabdare etc. Intre acestea, iata, recunostinta. Deloc intamplator. Masaru Emoto, tot mai cunoscutul om de stiinta japonez4, 4 1943-2014. Cunoscut mai ales prin cercetarile sale privind influenta cuvintelor si atitudinii o menesti asupra structurii moleculare a apei (un cuvant bun duce la forme moleculare frumoase, unul rau, la forme urate, haotice). 11 afirma ca iubirea si recunostinta trebuie sa fie in atentia prioritara a oamenilor. Iubirea, stim cu...
