Mi-a placut o insemnare frumoasa pe care am vazut-o odata langa lumanararul unei biserici de cartier: Fa rai din ce ai! Cu siguranta ca este inspirata din cuvantul Domnului care ne invata ca, inca din viata pamanteasca, raiul este inlauntrul inimilor noastre si taina existentei omenesti este sa descoperim si sa implinim acest mare adevar. []Mi-a placut o insemnare frumoasa pe care am vazut-o odata langa lumanararul unei biserici de cartier: Fa rai din ce ai! Cu siguranta ca este inspirata din cuvantul Domnului care ne invata ca, inca din viata pamanteasca, raiul este inlauntrul inimilor noastre si taina existentei omenesti este sa descoperim si sa implinim acest mare adevar.

Aceasta insemnare mi-a provocat intrebarea: Este, oare, posibil ca, avand raiul inlauntrul nostru, sa putem oferi din acest dar atat de pretios si celor din jur, astfel incat aproapele nostru, persoanele cu care intram zilnic in contact sa se simta atat de bine alaturi de noi incat sa spuna: Asa de fericit am fost vorbind cu omul acesta? Desigur, acest lucru este posibil si este demonstrat prin experienta de viata a sfintilor lui Dumnezeu, care si-au iubit in mod neconditionat semenii.

De regula, cand ne gandim sa oferim ceva celui lipsit, celui care cu adevarat are nevoie de ajutorul nostru, primul lucru care ne vine in minte este sa oferim un ajutor material, care este foarte important, deloc de neglijat si de care cei lipsiti au mereu nevoie. Sunt multi sarmani care duc lipsa de cele necesare traiului cotidian: hrana, imbracaminte si, poate, cel mai adesea in zilele noastre, de medicamente si tratamente diverse. Suntem datori sa-l ajutam astfel pe aproapele nostru, asa cum a facut samarineanul milostiv cu sarmanul cazut intre talhari, pentru care a dat gazdei doi dinari pentru ingrijirea lui. Aceasta filantropie ramane pentru multi cea mai accesibila forma de ajutor pe care o incurajeaza intreaga societate, nu numai Biserica. Insa, daca ne-am limita doar la ajutorul strict material, am fi departe de implinirea datoriei noastre crestinesti, de masura trairii la care suntem chemati noi, crestinii, traire care implica mila si dragoste pentru semenul nostru.

Ca exemplu, mai inainte de toate, samarineanului milostiv i s-a facut mila de cel cazut in drum, caruia i-a legat ranile, l-a pus pe asinul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si, cand a fost nevoie, a intervenit si cu partea materiala. Putem spune ca a fost un ajutor complet, spiritual si material, un bun exemplu pentru noi.

In epoca contemporana, cand tot mai multi oameni sufera de felurite si grele boli sufletesti, trebuie sa facem dovada ca nu ne numim crestini doar cu numele, ci cu toata viata noastra si ca putem face mult mai mult pentru cel de langa noi. Binele pe care il putem savarsi celor din jur poate imbraca o multitudine de forme, de la simple gesturi si pana la sacrificiu. Astfel, numai simplul fapt ca ne straduim sa nu judecam pe cel care greseste sau poate chiar pacatuieste intr-o anumita situatie, incercand chiar sa inlocuim gandul osanditor, dispretuitor, cu un gand bun de compatimire, de acceptare si chiar de rugaciune pentru acesta, reprezinta o dovada de iubire pentru semenul nostru. Daca, spre exemplu, fiind in trafic, un sofer neatent ne afecteaza buna circulatie, putem oare sa...