Părintele Teofil Părăian – Predică la Învierea fiicei lui Iair – Credința în învierea morților
Nu te teme, crede numai si se va mantui fiica ta Iubiti credinciosi, Cuvintele acestea, Nu te teme, crede numai si se va mantui fiica ta , sunt cuvinte pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a rostit in legatura cu invierea fiicei lui Iair. Cuvintele au fost rostite catre Iair, care era mai marele unei sinagogi. []Nu te teme, crede numai si se va mantui fiica ta Iubiti credinciosi,Cuvintele acestea, Nu te teme, crede numai si se va mantui fiica ta , sunt cuvinte pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a rostit in legatura cu invierea fiicei lui Iair. Cuvintele au fost rostite catre Iair, care era mai marele unei sinagogi. Acesta s-a dus la Domnul Hristos si I-a spus ca are o fiica bolnava pe moarte si L-a rugat pe Domnul Hristos s-o ajute, s-o ridice din boala.
Intre timp, din casa lui Iair a venit vestea ca copila a murit. Bineinteles ca Iair a intrat in panica se gandea el ca Domnul Hristos ar putea sa o vindece pe fiica lui, dar n-a avut gandul c-ar putea s-o si invie din morti. Si atunci Domnul Hristos a intervenit, spre folosul, binele si bucuria lui Iair, si a spus: Nu te teme, crede numai deci staruie in credinta si se va mantui fiica ta .
Cuvintele acestea, adresate lui Iair si ramase in cuprinsul Sfintei Evanghelii, ne sunt adresate de fapt si noua, si mai ales ne sunt adresate si noua cand ajungem in imprejurari grele, in imprejurari de verificare, de cercetare de noi insine. Credinta noastra am spus de multe ori este o credinta despovaratoare. Ce inseamna asta?Inseamna ca cineva care are credinta in Domnul Hristos are liniste sufleteasca, are bucurie, are mangaiere, are din credinta curaj, are indrazneala in fata necazurilor; cineva care are credinta in Hristos n-are niciodata pricina sa se teama, ci are intotdeauna pricina sa fie incredintat ca Domnul nostru Iisus Hristos ii sta intru ajutor.
Noi nu stim care e planul Mantuitorului cu fiecare dintre noi, dar stim ca credinta noastra ne lipeste de Domnul Hristos si ca nu mai suntem singuri in lumea aceasta. Teama e semn de necredinta, frica e semn de necredinta, ingrijorarea e semn de necredinta, nelinistea sufleteasca de orice fel ar fi, e semn ca nu avem credinta.
Stim ca o data, pe cand ucenicii calatoreau pe mare impreuna cu Domnul Hristos, s-a starnit o furtuna si ucenicii au intrat si ei in neliniste, in groaza. Domnul Hristos dormea si L-au trezit si I-au zis: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim (Marcu 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis catre ucenici: De ce va este frica, putin-credinciosilor? (Matei 8, 26), iar apoi a certat vantul si marea si s-a facut liniste.
Cand Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Unde va este credinta? (Luca 8, 25) a avut in vedere o imprejurare grea, nu o imprejurare usoara, asa ca Domnul Hristos vrea sa avem credinta si in imprejurari grele. E usor sa zici ca ai credinta cand nu te intampina nimic rau, cand toate merg usor, cand si cu credinta si fara credinta tot asa ar fi, dar sa ai credinta in imprejurari grele, in imprejurari de margine; sa ai credinta in imprejurari in care altii se tem si tu sa nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.
In ceea ce priveste credinta, noi foarte des avem putinta sa ne cercetam pe noi insine daca suntem in credinta, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel din Epistola a II-a catre Corinteni, anume: Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta se intelege, daca sunteti cu credinta in Dumnezeu, daca credeti in Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Cred Doamne!, ajuta necredintei mele! (Marcu 9,24) a spus un om chinuit de situatia grea a fiului sau cand Domnul Hristos a spus: Daca tu poti crede, toate-i sunt cu putinta celui ce crede (Marcu 9,23), si omul acela a zis cu lacrimi Cred, Doamne!, ajuta necredintei mele! Iubiti credinciosi,Cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt tot atat de vii si trebuie sa fie tot atat de lucratoare cum au fost in vremea cand Domnul Hristos le-a rostit. I-a zis Domnul Hristos lui Iair: Nu te teme , ne spune si noua nu te teme , la fiecare dintre noi ne spune nu te teme . I-a spus lui Iair crede numai, adica staruie in credinta, nu te clinti din credinta si se va mantui Sunt cuvinte pe care ni le spune si noua.
Am zis ca noi nu stim planurile lui Dumnezeu cu noi, iar daca stim ca Domnul Hristos ne este favorabil, ca este pentru noi, ca ne ajuta, ca ne intareste in imprejurari grele, ca ne scapa de imprejurari pe care noi nu le putem ocoli. De aceea, credinta noastra e despovaratoare, credinta noastra e mantuitoare. Ce inseamna mantuire? Mantuire inseamna eliberare, despovarare si daca zicem ca credinta ne mantuieste, zicem in acelasi timp si ca credinta ne despovareaza. Noi nu asteptam ca Domnul Hristos sa invie acum pe cei morti ai nostri, dar stim ca va fi o inviere, cum a zis si Marta despre fratele sau, Lazar: Stiu ca va invia, la inviere, in ziua cea de apoi (Ioan 11, 24).
Credinta in inviere si in nemurirea sufletuluiMoartea nu-i ultimul cuvant, nu-i ultimul lucru in viata oamenilor, pentru ca sufletul e nemuritor, sufletul nu moare niciodata, nu poate muri. Este si o moarte a sufletului, dar asta nu inseamna nimicirea sufletului, ci inseamna departarea sufletului de Dumnezeu; asta e moartea sufletului, o moarte fara moarte, moarte in care moartea nu poate face nimic. De ce? Pentru ca Dumnezeu randuieste lucrurile in asa fel incat omul sa nu moara si chiar daca moare omul, moare ca sa invie. Aceasta este credinta noastra, si cine n-are credinta asta n-are nici credinta despovaratoare, are o credinta care nu-i lucratoare.
Cineva, insa, care are o credinta despovaratoare, o credinta lucratoare, acela stie ca trecem din aceasta viata prin moarte la o alta viata, la viata de dupa viata. Aceasta e credinta noastra pentru ca aceasta e invatatura Bisericii. Noi credem ce invata Biserica, noi credem ce invata Evanghelia, si daca nu credem trebuie sa ne silim sa credem, sa cerem de la Domnul Hristos ajutorul ca sa ne dea mai multa credinta sa credem si in nemurirea sufletului, sa credem si in judecata particulara, sa credem si in judecata universala, sa credem in rai si in iad, sa credem in rasplata, sa credem in toate acestea pentru ca toate acestea ni le...
Intre timp, din casa lui Iair a venit vestea ca copila a murit. Bineinteles ca Iair a intrat in panica se gandea el ca Domnul Hristos ar putea sa o vindece pe fiica lui, dar n-a avut gandul c-ar putea s-o si invie din morti. Si atunci Domnul Hristos a intervenit, spre folosul, binele si bucuria lui Iair, si a spus: Nu te teme, crede numai deci staruie in credinta si se va mantui fiica ta .
Cuvintele acestea, adresate lui Iair si ramase in cuprinsul Sfintei Evanghelii, ne sunt adresate de fapt si noua, si mai ales ne sunt adresate si noua cand ajungem in imprejurari grele, in imprejurari de verificare, de cercetare de noi insine. Credinta noastra am spus de multe ori este o credinta despovaratoare. Ce inseamna asta?Inseamna ca cineva care are credinta in Domnul Hristos are liniste sufleteasca, are bucurie, are mangaiere, are din credinta curaj, are indrazneala in fata necazurilor; cineva care are credinta in Hristos n-are niciodata pricina sa se teama, ci are intotdeauna pricina sa fie incredintat ca Domnul nostru Iisus Hristos ii sta intru ajutor.
Noi nu stim care e planul Mantuitorului cu fiecare dintre noi, dar stim ca credinta noastra ne lipeste de Domnul Hristos si ca nu mai suntem singuri in lumea aceasta. Teama e semn de necredinta, frica e semn de necredinta, ingrijorarea e semn de necredinta, nelinistea sufleteasca de orice fel ar fi, e semn ca nu avem credinta.
Stim ca o data, pe cand ucenicii calatoreau pe mare impreuna cu Domnul Hristos, s-a starnit o furtuna si ucenicii au intrat si ei in neliniste, in groaza. Domnul Hristos dormea si L-au trezit si I-au zis: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim (Marcu 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis catre ucenici: De ce va este frica, putin-credinciosilor? (Matei 8, 26), iar apoi a certat vantul si marea si s-a facut liniste.
Cand Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Unde va este credinta? (Luca 8, 25) a avut in vedere o imprejurare grea, nu o imprejurare usoara, asa ca Domnul Hristos vrea sa avem credinta si in imprejurari grele. E usor sa zici ca ai credinta cand nu te intampina nimic rau, cand toate merg usor, cand si cu credinta si fara credinta tot asa ar fi, dar sa ai credinta in imprejurari grele, in imprejurari de margine; sa ai credinta in imprejurari in care altii se tem si tu sa nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.
In ceea ce priveste credinta, noi foarte des avem putinta sa ne cercetam pe noi insine daca suntem in credinta, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel din Epistola a II-a catre Corinteni, anume: Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta se intelege, daca sunteti cu credinta in Dumnezeu, daca credeti in Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Cred Doamne!, ajuta necredintei mele! (Marcu 9,24) a spus un om chinuit de situatia grea a fiului sau cand Domnul Hristos a spus: Daca tu poti crede, toate-i sunt cu putinta celui ce crede (Marcu 9,23), si omul acela a zis cu lacrimi Cred, Doamne!, ajuta necredintei mele! Iubiti credinciosi,Cuvintele Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt tot atat de vii si trebuie sa fie tot atat de lucratoare cum au fost in vremea cand Domnul Hristos le-a rostit. I-a zis Domnul Hristos lui Iair: Nu te teme , ne spune si noua nu te teme , la fiecare dintre noi ne spune nu te teme . I-a spus lui Iair crede numai, adica staruie in credinta, nu te clinti din credinta si se va mantui Sunt cuvinte pe care ni le spune si noua.
Am zis ca noi nu stim planurile lui Dumnezeu cu noi, iar daca stim ca Domnul Hristos ne este favorabil, ca este pentru noi, ca ne ajuta, ca ne intareste in imprejurari grele, ca ne scapa de imprejurari pe care noi nu le putem ocoli. De aceea, credinta noastra e despovaratoare, credinta noastra e mantuitoare. Ce inseamna mantuire? Mantuire inseamna eliberare, despovarare si daca zicem ca credinta ne mantuieste, zicem in acelasi timp si ca credinta ne despovareaza. Noi nu asteptam ca Domnul Hristos sa invie acum pe cei morti ai nostri, dar stim ca va fi o inviere, cum a zis si Marta despre fratele sau, Lazar: Stiu ca va invia, la inviere, in ziua cea de apoi (Ioan 11, 24).
Credinta in inviere si in nemurirea sufletuluiMoartea nu-i ultimul cuvant, nu-i ultimul lucru in viata oamenilor, pentru ca sufletul e nemuritor, sufletul nu moare niciodata, nu poate muri. Este si o moarte a sufletului, dar asta nu inseamna nimicirea sufletului, ci inseamna departarea sufletului de Dumnezeu; asta e moartea sufletului, o moarte fara moarte, moarte in care moartea nu poate face nimic. De ce? Pentru ca Dumnezeu randuieste lucrurile in asa fel incat omul sa nu moara si chiar daca moare omul, moare ca sa invie. Aceasta este credinta noastra, si cine n-are credinta asta n-are nici credinta despovaratoare, are o credinta care nu-i lucratoare.
Cineva, insa, care are o credinta despovaratoare, o credinta lucratoare, acela stie ca trecem din aceasta viata prin moarte la o alta viata, la viata de dupa viata. Aceasta e credinta noastra pentru ca aceasta e invatatura Bisericii. Noi credem ce invata Biserica, noi credem ce invata Evanghelia, si daca nu credem trebuie sa ne silim sa credem, sa cerem de la Domnul Hristos ajutorul ca sa ne dea mai multa credinta sa credem si in nemurirea sufletului, sa credem si in judecata particulara, sa credem si in judecata universala, sa credem in rai si in iad, sa credem in rasplata, sa credem in toate acestea pentru ca toate acestea ni le...
