S-a întâmplat în 8 noiembrie 1901
S-a intamplat in 8 noiembrie 1901: S-a nascut Gheorghe Gheorghiu-Dej, om politic comunist; intre anii 1945 si 1954 a fost secretar general, iar intre anii 1955 si 1965, prim-secretar al CC al PMR si presedintele Consiliului de Stat al RPR; in perioada 1948-1958 a optat pentru modelul stalinist, facilitand aservirea totala a Romaniei intereselor URSS; []The post S-a intamplat in 8 noiembrie 1901 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 8 noiembrie 1901 was first posted on noiembrie 8, 2020 at 4:56 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 8 noiembrie 1901: S-a nascut Gheorghe Gheorghiu-Dej, om politic comunist; intre anii 1945 si 1954 a fost secretar general, iar intre anii 1955 si 1965, prim-secretar al CC al PMR si presedintele Consiliului de Stat al RPR; in perioada 1948-1958 a optat pentru modelul stalinist, facilitand aservirea totala a Romaniei intereselor URSS; a instaurat un regim totalitar, de represiune politieneasca, caruia i-a cazut victima o mare parte a elitei politice, militare si culturale a tarii; dupa 1958, in plan extern, a evoluat treptat spre o distantare de URSS. Gheorghe Gheorghiu-Dej (numele la nastere Gheorghe Gheorghiu, n. Barlad, d. 19 martie 1965,Bucuresti a fost liderul comunist al Romaniei din 1947 pana la moartea sa si Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 19 martie 1965.
Atitudinea politica a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalenta pana la moartea lui Stalin, iar imediat dupa aceea a inceput procesul de destalinizare a Romaniei, prin sustinerea crearii industriei grele, eliminarea influentei culturale a URSS-ului, incurajarea sentimentelor antisovietice si stabilirea de relatii diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii ceea ce i-a adus si moartea subita in anul 1965, in cadrul ultimei vizite la Varsovia cand a fost iradiat.
A fost solidar cu ceilalti membrii din conducere in dictarea legilor si masurilor considerate atunci absolut necesare regimului de democratie populara, in economie (industrie, finante, comert), in administrarea statului, in justitie, invatamant, armata Gheorghe Gheorghiu s-a nascut intr-o familie de muncitori barladeni, tatal era Tanase Gheorghiu si mama sa, Ana. La varsta de doi ani a fost infiat de unchiul sau Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinesti, Bacau si a urmat invatamantul gimnazial in actuala scoala nr.1 Stefan Luchian . Dupa terminarea scolii a lucrat la o fabrica de cherestea, la o tesatorie, iar apoi s-a angajat la mesteri dogari din Piatra Neamt si Moinesti. S-a calificat in meseria de electrician la societatea petroliera Steaua Romana Moinesti, iar apoi a lucrat la atelierele CFR Galati.
A participat la greva generala a muncitorilor din Valea Trotusului, in anul 1920.
Intre anii 1919 si 1921 a lucrat ca electrician la Campina, dupa care s-a intors la Galati, unde s-a angajat ca electrician la o statie de triaj.
Transferul de la statia din Galati la statia de triaj din orasul Dej (ca urmare a acuzatiei de agitatie comunista ) i-a adus si supranumele Dej . De-a lungul timpului, i se va spune Machiavelli al Balcanilor pentru ca avea o formidabila capacitate de intriga si manipulare . In 1926 s-a casatorit la Galati, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar.
Au avut doua fiice: Vasilica (viitoarea actrita de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie 1928) si Constanta (Tanti ), nascuta in 1931.
In 1930 a intrat in randurile Partidului Comunist Roman. Este arestat intre martie 1933 si august 1944, ca urmare a rolului jucat in organizarea grevei de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti.
La 2 februarie 1933, muncitorii ceferisti de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti au declansat o greva, dupa ce guvernul anulase intelegerile mai vechi cu privire la conditiile de munca. Greva s-a extins si la ceferistii din Cluj si Iasi. La 14 februarie au fost arestati Gheorghiu-Dej si alti membri ai Comitetului Central de Actiune, iar in 15 februarie au avut loc ciocniri violente intre muncitori si politie in care au murit cativa ceferisti. Dej a fost judecat ca instigator, alaturi de Constantin Doncea, Chivu Stoica, Dumitru Petrescu, Ilie Pintilie si Gheorghe Vasilichi si de alti 100 de agitatori . La 19 august 1933 a fost condamnat prin Sentinta nr. 571 la 12 ani de munca silnica, in urma procesului de la Craiova, incepandu-si ispasirea pedepsei in inchisoarea Doftana, langa Campina, trecand si la penitenciarul din Caransebes si lagarul de la Targu Jiu. In 1936 este ales in absenta, membru al CC al PCR, devenind lider al factiunii din inchisori a partidului (termenul face distinctia dintre comunistii incarcerati in tara si cei aflati in exil in Uniunea Sovietica factiunea moscovita). Si-a consolidat autoritatea in interiorul organizatiei de partid a inchisorilor cu ajutorul unui grup de agenti sovietici inchisi in Romania: Pintilie Bodnarenko-Pantiusa, Serghei Nikonov Nicolau, Petea Gonciaruk, Vasile Bucikov, Misa Posteuca etc.
Grupul din tara al Partidului Comunist care si-a petrecut anii de razboi in lagarul de la Targu Jiu ii includea pe Gheorghe Apostol, Nicolae Ceausescu, Miron Constantinescu, Alexandru Draghici, Teohari Georgescu si Alexandru Moghioros. Dat fiind statutul sau de lider comunist de frunte, este transferat in lagarul de la Targu Jiu in timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecandu-si cea mai mare parte a detentiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceausescu, devine mentorul politic al acestuia din urma. La 12 august 1944, inainte de lovitura de stat, a evadat din inchisoare. A fost ales Secretar general al Partidului Comunist Roman la Conferinta nationala din 16 octombrie 1945 si a condus PCR in colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, care au fost alesi membri ai Biroului Politic si secretari.
In guvernul generalului Sanatescu a fost ministru al Comunicatiilor si lucrarilor publice. La mijlocul lunii ianuarie 1945, Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au facut o calatorie la Moscova pentru convorbiri cu conducatorii de partid sovietici, Stalin si Viaceslav Molotov. In urma acestei intalniri, Gheorghiu-Dej si comunistii din jurul sau s-au asigurat de sprijinul de care aveau nevoie in drumul lor spre cucerirea puterii.
Dupa intoarcerea delegatiei, Frontul National Democrat o coalitie politica promovata de catre Partidul Comunist a initiat o campanie sistematica pentru inlocuirea guvernului Radescu cu un guvern propriu. La 6 martie 1945, Regele Mihai a anuntat formarea unui guvern condus de Petru Groza, care fusese impus de catre Uniunea Sovietica. La 1 decembrie 1946, Gheorghiu-Dej, secretar general al Partidului Comunist, a obtinut conducerea Ministerului Economiei Nationale (care a fost numit in anul urmator Ministerul Industriei si Comertului), a carui functie principala era mobilizarea tuturor resurselor tarii in vederea indeplinirii politicii economice comuniste. In aceasta calitate, el a avut grija sa fie indeplinite obligatiile economice ale Romaniei fata de Uniunea Sovietica, in conformitate cu prevederile armistitiului din 1944, si a estimat resursele si bogatiile nationale in perspectiva nationalizarii. Aceasta sarcina speciala a presupus deplasari repetate la Moscova.
In 1946-1947 Gheorghiu-Dej a fost membru al delegatiei romane conduse de Gheorghe Tatarescu la tratativele de pace de la Paris. Delegatia romana pentru negocierile de pace cu Romania, de la Paris, condusa de Tatarescu, a inclus pe Gheorghiu-Dej si Lucretiu Patrascanu. Ei au incercat la negocieri, fara succes, sa obtina recunoasterea statutului de co-beligeranta pentru Romania, dar pe de alta parte, nu au obiectat fata de anexarea sovietica a Basarabiei si a Nordului Bucovinei. La 5 octombrie 1947 s-a tinut ultimul congres al Partidului Social Democrat la care au participat ca invitati Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Ana Pauker, la care a fost adoptata cu aclamatii o rezolutie cu privire la unirea cu Partidul Comunist. Dupa formarea Partidului Muncitoresc Roman, fostul Partid Social Democrat condus de Titel Petrescu a fost dispersat prin intimidarea si arestarea activistilor sai, liderul insusi, Titel Petrescu, a fost arestat in mai 1948 si intemnitat fara judecata.
La primul Congres, desfasurat la 21-23 februarie 1948, al noului Partid Muncitoresc Roman, alcatuit prin fuziunea dintre PCR si Partidul Social Democrat, Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general,iar Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu au fost numiti in secretariatul partidului si in Biroul Politic. Lucretiu Patrascanu nu a mai fost ales in nici unul dintre forurile conducatoare ale partidului, iar la scurt timp dupa aceea a fost demis din functia de Ministru al Justitiei. In cadrul Secretariatului C.
C. al P.
M.
R. a coordonat activitatea Comisiei Controlului de Partid, Consiliului Central al Sindicatelor din R.
P.
R., Sectiilor de Industrie Grea si Agrara ale C.
C. al P.
M.
R. si Directiei Treburilor a C.
C. al P.
M.
R. (din 7 octombrie 1955). Influenta politica sovietica din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid, in frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput in toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice).
Influenta economica sovietica s-a materializat prin crearea companiilor mixte Sovrom, prin care economia romana a fost transformata dupa modelul economiei planificate centralizate sovietice. Dintre acestea, cele mai importante pentru Uniunea Sovietica au fost Sovrompetrol si Sovromtransport, care au intrat in functiune imediat.
Ultimul sovrom, Sovromcuartitul a fost revandut romanilor abia in anul 1956, punandu-se astfel capat unei forme de exploatare economica directa de catre rusi. Solidar cu ceilalti tovarasi din conducerea efectiva a P.
M.
R., imparte raspunderea pentru represiunea generalizata si repetatele incalcari ale propriei legalitati socialiste abuzuri, batai, violente si procese prefabricate de securitate, deportari, detineri fara lege. Nu a exprimat vreodata un regret pentru represiunea aplicata la scara intregii tari. Dupa 1953, a introdus pe etape legalitatea socialista si a dispus incetarea represiunii generalizate.
A stiut sa asculte neconditionat de stapanul de la Kremlin, Iosif Vissarionovici Stalin. Cand Cominform-ul a denuntat politica promovata de Iosip Broz Tito (iunie 1948), Gheorghiu Dej s-a solidarizat cu pozitia PC(b) al URSS si a caracterizat comportarea conducatorilor iugoslavi ca tradatoare raporteaza Jdanov, Malenkov si Suslov lui Iosif Vissarionovici.
A publicat apoi...
S-a intamplat in 8 noiembrie 1901 was first posted on noiembrie 8, 2020 at 4:56 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 8 noiembrie 1901: S-a nascut Gheorghe Gheorghiu-Dej, om politic comunist; intre anii 1945 si 1954 a fost secretar general, iar intre anii 1955 si 1965, prim-secretar al CC al PMR si presedintele Consiliului de Stat al RPR; in perioada 1948-1958 a optat pentru modelul stalinist, facilitand aservirea totala a Romaniei intereselor URSS; a instaurat un regim totalitar, de represiune politieneasca, caruia i-a cazut victima o mare parte a elitei politice, militare si culturale a tarii; dupa 1958, in plan extern, a evoluat treptat spre o distantare de URSS. Gheorghe Gheorghiu-Dej (numele la nastere Gheorghe Gheorghiu, n. Barlad, d. 19 martie 1965,Bucuresti a fost liderul comunist al Romaniei din 1947 pana la moartea sa si Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 19 martie 1965.
Atitudinea politica a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalenta pana la moartea lui Stalin, iar imediat dupa aceea a inceput procesul de destalinizare a Romaniei, prin sustinerea crearii industriei grele, eliminarea influentei culturale a URSS-ului, incurajarea sentimentelor antisovietice si stabilirea de relatii diplomatice cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii ceea ce i-a adus si moartea subita in anul 1965, in cadrul ultimei vizite la Varsovia cand a fost iradiat.
A fost solidar cu ceilalti membrii din conducere in dictarea legilor si masurilor considerate atunci absolut necesare regimului de democratie populara, in economie (industrie, finante, comert), in administrarea statului, in justitie, invatamant, armata Gheorghe Gheorghiu s-a nascut intr-o familie de muncitori barladeni, tatal era Tanase Gheorghiu si mama sa, Ana. La varsta de doi ani a fost infiat de unchiul sau Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinesti, Bacau si a urmat invatamantul gimnazial in actuala scoala nr.1 Stefan Luchian . Dupa terminarea scolii a lucrat la o fabrica de cherestea, la o tesatorie, iar apoi s-a angajat la mesteri dogari din Piatra Neamt si Moinesti. S-a calificat in meseria de electrician la societatea petroliera Steaua Romana Moinesti, iar apoi a lucrat la atelierele CFR Galati.
A participat la greva generala a muncitorilor din Valea Trotusului, in anul 1920.
Intre anii 1919 si 1921 a lucrat ca electrician la Campina, dupa care s-a intors la Galati, unde s-a angajat ca electrician la o statie de triaj.
Transferul de la statia din Galati la statia de triaj din orasul Dej (ca urmare a acuzatiei de agitatie comunista ) i-a adus si supranumele Dej . De-a lungul timpului, i se va spune Machiavelli al Balcanilor pentru ca avea o formidabila capacitate de intriga si manipulare . In 1926 s-a casatorit la Galati, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar.
Au avut doua fiice: Vasilica (viitoarea actrita de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie 1928) si Constanta (Tanti ), nascuta in 1931.
In 1930 a intrat in randurile Partidului Comunist Roman. Este arestat intre martie 1933 si august 1944, ca urmare a rolului jucat in organizarea grevei de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti.
La 2 februarie 1933, muncitorii ceferisti de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti au declansat o greva, dupa ce guvernul anulase intelegerile mai vechi cu privire la conditiile de munca. Greva s-a extins si la ceferistii din Cluj si Iasi. La 14 februarie au fost arestati Gheorghiu-Dej si alti membri ai Comitetului Central de Actiune, iar in 15 februarie au avut loc ciocniri violente intre muncitori si politie in care au murit cativa ceferisti. Dej a fost judecat ca instigator, alaturi de Constantin Doncea, Chivu Stoica, Dumitru Petrescu, Ilie Pintilie si Gheorghe Vasilichi si de alti 100 de agitatori . La 19 august 1933 a fost condamnat prin Sentinta nr. 571 la 12 ani de munca silnica, in urma procesului de la Craiova, incepandu-si ispasirea pedepsei in inchisoarea Doftana, langa Campina, trecand si la penitenciarul din Caransebes si lagarul de la Targu Jiu. In 1936 este ales in absenta, membru al CC al PCR, devenind lider al factiunii din inchisori a partidului (termenul face distinctia dintre comunistii incarcerati in tara si cei aflati in exil in Uniunea Sovietica factiunea moscovita). Si-a consolidat autoritatea in interiorul organizatiei de partid a inchisorilor cu ajutorul unui grup de agenti sovietici inchisi in Romania: Pintilie Bodnarenko-Pantiusa, Serghei Nikonov Nicolau, Petea Gonciaruk, Vasile Bucikov, Misa Posteuca etc.
Grupul din tara al Partidului Comunist care si-a petrecut anii de razboi in lagarul de la Targu Jiu ii includea pe Gheorghe Apostol, Nicolae Ceausescu, Miron Constantinescu, Alexandru Draghici, Teohari Georgescu si Alexandru Moghioros. Dat fiind statutul sau de lider comunist de frunte, este transferat in lagarul de la Targu Jiu in timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecandu-si cea mai mare parte a detentiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceausescu, devine mentorul politic al acestuia din urma. La 12 august 1944, inainte de lovitura de stat, a evadat din inchisoare. A fost ales Secretar general al Partidului Comunist Roman la Conferinta nationala din 16 octombrie 1945 si a condus PCR in colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, care au fost alesi membri ai Biroului Politic si secretari.
In guvernul generalului Sanatescu a fost ministru al Comunicatiilor si lucrarilor publice. La mijlocul lunii ianuarie 1945, Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au facut o calatorie la Moscova pentru convorbiri cu conducatorii de partid sovietici, Stalin si Viaceslav Molotov. In urma acestei intalniri, Gheorghiu-Dej si comunistii din jurul sau s-au asigurat de sprijinul de care aveau nevoie in drumul lor spre cucerirea puterii.
Dupa intoarcerea delegatiei, Frontul National Democrat o coalitie politica promovata de catre Partidul Comunist a initiat o campanie sistematica pentru inlocuirea guvernului Radescu cu un guvern propriu. La 6 martie 1945, Regele Mihai a anuntat formarea unui guvern condus de Petru Groza, care fusese impus de catre Uniunea Sovietica. La 1 decembrie 1946, Gheorghiu-Dej, secretar general al Partidului Comunist, a obtinut conducerea Ministerului Economiei Nationale (care a fost numit in anul urmator Ministerul Industriei si Comertului), a carui functie principala era mobilizarea tuturor resurselor tarii in vederea indeplinirii politicii economice comuniste. In aceasta calitate, el a avut grija sa fie indeplinite obligatiile economice ale Romaniei fata de Uniunea Sovietica, in conformitate cu prevederile armistitiului din 1944, si a estimat resursele si bogatiile nationale in perspectiva nationalizarii. Aceasta sarcina speciala a presupus deplasari repetate la Moscova.
In 1946-1947 Gheorghiu-Dej a fost membru al delegatiei romane conduse de Gheorghe Tatarescu la tratativele de pace de la Paris. Delegatia romana pentru negocierile de pace cu Romania, de la Paris, condusa de Tatarescu, a inclus pe Gheorghiu-Dej si Lucretiu Patrascanu. Ei au incercat la negocieri, fara succes, sa obtina recunoasterea statutului de co-beligeranta pentru Romania, dar pe de alta parte, nu au obiectat fata de anexarea sovietica a Basarabiei si a Nordului Bucovinei. La 5 octombrie 1947 s-a tinut ultimul congres al Partidului Social Democrat la care au participat ca invitati Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Ana Pauker, la care a fost adoptata cu aclamatii o rezolutie cu privire la unirea cu Partidul Comunist. Dupa formarea Partidului Muncitoresc Roman, fostul Partid Social Democrat condus de Titel Petrescu a fost dispersat prin intimidarea si arestarea activistilor sai, liderul insusi, Titel Petrescu, a fost arestat in mai 1948 si intemnitat fara judecata.
La primul Congres, desfasurat la 21-23 februarie 1948, al noului Partid Muncitoresc Roman, alcatuit prin fuziunea dintre PCR si Partidul Social Democrat, Gheorghiu-Dej a fost ales secretar general,iar Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu au fost numiti in secretariatul partidului si in Biroul Politic. Lucretiu Patrascanu nu a mai fost ales in nici unul dintre forurile conducatoare ale partidului, iar la scurt timp dupa aceea a fost demis din functia de Ministru al Justitiei. In cadrul Secretariatului C.
C. al P.
M.
R. a coordonat activitatea Comisiei Controlului de Partid, Consiliului Central al Sindicatelor din R.
P.
R., Sectiilor de Industrie Grea si Agrara ale C.
C. al P.
M.
R. si Directiei Treburilor a C.
C. al P.
M.
R. (din 7 octombrie 1955). Influenta politica sovietica din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid, in frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej (perceput in toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice).
Influenta economica sovietica s-a materializat prin crearea companiilor mixte Sovrom, prin care economia romana a fost transformata dupa modelul economiei planificate centralizate sovietice. Dintre acestea, cele mai importante pentru Uniunea Sovietica au fost Sovrompetrol si Sovromtransport, care au intrat in functiune imediat.
Ultimul sovrom, Sovromcuartitul a fost revandut romanilor abia in anul 1956, punandu-se astfel capat unei forme de exploatare economica directa de catre rusi. Solidar cu ceilalti tovarasi din conducerea efectiva a P.
M.
R., imparte raspunderea pentru represiunea generalizata si repetatele incalcari ale propriei legalitati socialiste abuzuri, batai, violente si procese prefabricate de securitate, deportari, detineri fara lege. Nu a exprimat vreodata un regret pentru represiunea aplicata la scara intregii tari. Dupa 1953, a introdus pe etape legalitatea socialista si a dispus incetarea represiunii generalizate.
A stiut sa asculte neconditionat de stapanul de la Kremlin, Iosif Vissarionovici Stalin. Cand Cominform-ul a denuntat politica promovata de Iosip Broz Tito (iunie 1948), Gheorghiu Dej s-a solidarizat cu pozitia PC(b) al URSS si a caracterizat comportarea conducatorilor iugoslavi ca tradatoare raporteaza Jdanov, Malenkov si Suslov lui Iosif Vissarionovici.
A publicat apoi...
