Nimic nu este mai de folos Oastei Domnului decât această şedere în rugăciune.
Slavit sa fie Domnul Iisus Biruitorul Cel care, iata, ne-a adunat astazi iar si iar pentru a ne dovedi noua, in primul rand, si apoi si celorlalti ca nu suntem o Oaste dezlanata, ci una indelung tesuta in itele Bisericii cu harul Duhului Sfant. () Unii profesori universitari de la Bucuresti, care nu vin sa []Slavit sa fie Domnul Iisus Biruitorul Cel care, iata, ne-a adunat astazi iar si iar pentru a ne dovedi noua, in primul rand, si apoi si celorlalti ca nu suntem o Oaste dezlanata, ci una indelung tesuta in itele Bisericii cu harul Duhului Sfant. ()Unii profesori universitari de la Bucuresti, care nu vin sa citeasca din cartile Oastei Domnului si sa vada ce face Oastea Domnului, transmit in continuare in mintile generatiilor de preoti ideea ca am fi secta, ca am fi sariti de pe fixul Bisericii si ca de fapt traim anapoda si ca noi am fi sectari.
M-am gandit ca cel mai bun verset pentru identificarea Oastei Domnului inaintea celor care va mai intreaba de sanatatea duhovniceasca se afla in Apostolul citit astazi, care spune, in versetul 42: i staruiau in propovaduirea Apostolilor si in partasie, in frangerea painii si in rugaciuni.
Pai acesta este ordinul de lupta al adunarilor Oastei Domnului: a starui in invatatura Apostolilor, a sedea in partasie, in frangerea painii si in rugaciuni. i una din acuzele ce se aduceau intr-un articol din revista Lumina lina o boala mai veche la unii e ca ostasii ar avea tendinta de a se impartasi dupa o molitva in comun, fara sa se spovedeasca. i ma gandeam, citind acea acuza, la cei care au inghetat cu mine in februarie si cu ceilalti preoti care ne-am asezat in cele patru colturi ale adunarii, spovedindu-i; la cei care au inghetat impreuna cu noi in februarie in zapada, preferand sa se spovedeasca asa, decat sa fi mers nespovediti inaintea Impartasaniei. i ma gandeam la aceia care luau din potirul acela Impartasania aproape inghetata, dar o voiau, pentru ca sufletul lor nu era inghetat, pentru ca inima lor ardea de primirea lui Dumnezeu.
Apoi li se mai reproseaza ostasilor ca au cantari din acestea in cartile de cantari. Editia aceasta pe note o sa-i irite si mai mult pe unii, desi ea este o opera magistrala pentru cultura poporului roman, in primul rand, si apoi a Oastei Domnului. Fara indoiala ca ii vor irita pentru ca atata vreme cat nu vor gusta din dulceata acestor cantari si cat vor vedea in ele doar cantarea lamentabila si nu versul foarte bun sau numai faptul ca din cand in cand se mai aude si orga, nu si faptul ca fratii pot canta oriunde aceste cantari, fara sa deranjeze pe nimeni, nu vor pricepe nimic din dimensiunea pe care o au aceste cantari in sufletul ostasilor. Cum nu vor...
M-am gandit ca cel mai bun verset pentru identificarea Oastei Domnului inaintea celor care va mai intreaba de sanatatea duhovniceasca se afla in Apostolul citit astazi, care spune, in versetul 42: i staruiau in propovaduirea Apostolilor si in partasie, in frangerea painii si in rugaciuni.
Pai acesta este ordinul de lupta al adunarilor Oastei Domnului: a starui in invatatura Apostolilor, a sedea in partasie, in frangerea painii si in rugaciuni. i una din acuzele ce se aduceau intr-un articol din revista Lumina lina o boala mai veche la unii e ca ostasii ar avea tendinta de a se impartasi dupa o molitva in comun, fara sa se spovedeasca. i ma gandeam, citind acea acuza, la cei care au inghetat cu mine in februarie si cu ceilalti preoti care ne-am asezat in cele patru colturi ale adunarii, spovedindu-i; la cei care au inghetat impreuna cu noi in februarie in zapada, preferand sa se spovedeasca asa, decat sa fi mers nespovediti inaintea Impartasaniei. i ma gandeam la aceia care luau din potirul acela Impartasania aproape inghetata, dar o voiau, pentru ca sufletul lor nu era inghetat, pentru ca inima lor ardea de primirea lui Dumnezeu.
Apoi li se mai reproseaza ostasilor ca au cantari din acestea in cartile de cantari. Editia aceasta pe note o sa-i irite si mai mult pe unii, desi ea este o opera magistrala pentru cultura poporului roman, in primul rand, si apoi a Oastei Domnului. Fara indoiala ca ii vor irita pentru ca atata vreme cat nu vor gusta din dulceata acestor cantari si cat vor vedea in ele doar cantarea lamentabila si nu versul foarte bun sau numai faptul ca din cand in cand se mai aude si orga, nu si faptul ca fratii pot canta oriunde aceste cantari, fara sa deranjeze pe nimeni, nu vor pricepe nimic din dimensiunea pe care o au aceste cantari in sufletul ostasilor. Cum nu vor...
