24 februarie-Dragobetele
24 februarie-Dragobetele. Pe vremuri, la aceasta data oamenii tineau sau faceau Dragobetele (sarbatoarea era si mai este numita si Ziua indragostitilor , Cap de primavara sau Logodnicul pasarilor ); luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 reprezenta inceputul anului agricol; este momentul in care natura se trezeste, iar oamenii intra si ei in []The post 24 februarie-Dragobetele appeared first on Jurnal Spiritual.24 februarie-Dragobetele was first posted on februarie 24, 2021 at 12:00 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com24 februarie-Dragobetele. Pe vremuri, la aceasta data oamenii tineau sau faceau Dragobetele (sarbatoarea era si mai este numita si Ziua indragostitilor , Cap de primavara sau Logodnicul pasarilor ); luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 reprezenta inceputul anului agricol; este momentul in care natura se trezeste, iar oamenii intra si ei in rezonanta cu ea; sarbatoarea este celebrata si in prezent, mai ales, in judetele Gorj, Valcea si Olt, in alte zone ale Romaniei fiind marcata la alte date. Dragobetele este o sarbatoare cu radacini slave de rit vechi celebrata in unele locuri si pe teritoriul tarii noastre pe 24 ( Glovo-Obretania) sau pe 28 februarie, l, 3 si 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete (Vobritenia) este considerata echivalentul sarbatorii Valentine sDay, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii.
Etimologia cuvantului a fost dezbatuta de numerosi etnologi si filologi, propunandu-se variate explicatii pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua, avand o vechime in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si pastrate cu precadere in nord-estul, sudul-estul si sud-vestul Romaniei. Ion Ghinoiu, in Obiceiuri populare de peste an Dictionar (1997), asociaza numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populara romaneasca: zeu tanar al Panteonului autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti , fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca . Autorul ofera detalii despre familia acestuia, numindu-l fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica .
Dictionarul mentioneaza (in plan secund) ca Dragobete este si o sarbatoare dedicata zeului dragostei cu acelasi nume . Romulus Vulcanescu in Mitologia romana (din 1985) il descrie ca o faptura mitica , fiind tanar, voinic, frumos si bun . Simeon Florea Marian, in Sarbatorile la romani (1898-1901, reeditare din 1994), a scris ca in mai multe comune din Muntenia si mai ales in Oltenia, sarbatoarea crestina Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul (din 24 februarie) se numeste Dragobete .
El a afirmat ca, dupa credinta poporului, aceasta este ziua in care toate pasarile si animalele se imperecheaza. Dragobetele in aceste parti este o zi frumoasa de sarbatoare ; baietii si fetele au deci credinta nestramutata ca in aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, sa faca Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie indragostiti in tot timpul anului . Este mentionata o legenda din comuna Albeni, potrivit careia Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia .
Autorul l-a descris ca fiind o fiinta, parte omeneasca si parte ingereasca, un june frumos si nemuritor, care umbla in lume ca si Santoaderii si Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauza ca lumea s-a spurcat cu sudalme si faradelegi .
A fost prezentat in aceeasi lucrare si ca zeul dragostei si al bunei dispozitii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de casatorii.
El este protectorul si aducatorul iubirii in casa si in suflet.
Dragobetele mai poate fi intalnit si sub denumirea de Dragomir , cunoscut ca un cioban care o insoteste pe Baba Dochia in calatoriile prin munti, dar reprezinta de asemenea si o figura pozitiva, simbol al primaverii, iar de ziua lui se sarbatorea innoirea firii si se pregatea de primavara. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Navalnic, in folclor fiind raspandita ideea ca Maica Domnului l-a transformat in aceasta pe Dragobete deoarece el a incercat din nesabuinta sa-i incurce cararile. Despre Dragobete se crede ca este protector al pasarilor, fiind o sarbatoare strans legata de fertilitate, fecunditate si de renasterea naturii.
Aceasta sarbatoare marca revigorarea naturii si nu numai, ci si a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sarbatoare a revigorarii vegetatiei, a vietii in crestere, o data cu trecerea la anotimpul de primavara durata...
Etimologia cuvantului a fost dezbatuta de numerosi etnologi si filologi, propunandu-se variate explicatii pentru originea sa. Dragobetele este o sarbatoare cu o traditie relativ noua, avand o vechime in jurul a 170-180 de ani de la patrunderea ei in teritoriile romanesti si pastrate cu precadere in nord-estul, sudul-estul si sud-vestul Romaniei. Ion Ghinoiu, in Obiceiuri populare de peste an Dictionar (1997), asociaza numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populara romaneasca: zeu tanar al Panteonului autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti , fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca . Autorul ofera detalii despre familia acestuia, numindu-l fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica .
Dictionarul mentioneaza (in plan secund) ca Dragobete este si o sarbatoare dedicata zeului dragostei cu acelasi nume . Romulus Vulcanescu in Mitologia romana (din 1985) il descrie ca o faptura mitica , fiind tanar, voinic, frumos si bun . Simeon Florea Marian, in Sarbatorile la romani (1898-1901, reeditare din 1994), a scris ca in mai multe comune din Muntenia si mai ales in Oltenia, sarbatoarea crestina Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul (din 24 februarie) se numeste Dragobete .
El a afirmat ca, dupa credinta poporului, aceasta este ziua in care toate pasarile si animalele se imperecheaza. Dragobetele in aceste parti este o zi frumoasa de sarbatoare ; baietii si fetele au deci credinta nestramutata ca in aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, sa faca Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie indragostiti in tot timpul anului . Este mentionata o legenda din comuna Albeni, potrivit careia Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia .
Autorul l-a descris ca fiind o fiinta, parte omeneasca si parte ingereasca, un june frumos si nemuritor, care umbla in lume ca si Santoaderii si Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauza ca lumea s-a spurcat cu sudalme si faradelegi .
A fost prezentat in aceeasi lucrare si ca zeul dragostei si al bunei dispozitii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de casatorii.
El este protectorul si aducatorul iubirii in casa si in suflet.
Dragobetele mai poate fi intalnit si sub denumirea de Dragomir , cunoscut ca un cioban care o insoteste pe Baba Dochia in calatoriile prin munti, dar reprezinta de asemenea si o figura pozitiva, simbol al primaverii, iar de ziua lui se sarbatorea innoirea firii si se pregatea de primavara. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Navalnic, in folclor fiind raspandita ideea ca Maica Domnului l-a transformat in aceasta pe Dragobete deoarece el a incercat din nesabuinta sa-i incurce cararile. Despre Dragobete se crede ca este protector al pasarilor, fiind o sarbatoare strans legata de fertilitate, fecunditate si de renasterea naturii.
Aceasta sarbatoare marca revigorarea naturii si nu numai, ci si a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sarbatoare a revigorarii vegetatiei, a vietii in crestere, o data cu trecerea la anotimpul de primavara durata...
