S-a întâmplat în 27 februarie 1872
S-a intamplat in 27 februarie 1872: S-a nascut Alexandru Vaida-Voievod, politician roman (n.
Olpret (satul Bobalna) d. 19 martie 1950, Sibiu, medic, publicist, unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Roman din Transilvania, apoi al Partidului National aranesc. Unul dintre ilustrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm sustinator pentru drepturile nationale []The post S-a intamplat in 27 februarie 1872 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 27 februarie 1872: S-a nascut Alexandru Vaida-Voievod, politician roman (n.
Olpret (satul Bobalna) d. 19 martie 1950, Sibiu, medic, publicist, unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Roman din Transilvania, apoi al Partidului National aranesc. Unul dintre ilustrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm sustinator pentru drepturile nationale a romanilor din Ardeal. Dupa Marea Unire si fuziunea nationalilor cu taranistii, s-a numarat printre liderii marcanti ai noului Partid National aranesc. In activitatea politica, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate functia de presedinte al Consiliului de ministri, remarcandu-se si la conducerea Ministerului de Interne si a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a parasit pe national-taranisti si a intemeiat propriul partid. Dupa instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar seful statului l-a folosit pentru a-si justifica regimul, mizand pe credibilitatea unor politicieni cu experienta, care erau fideli monarhiei. S-a nascut intr-o familie romaneasca veche si bogata care se inrudea cu mari personalitati politice si bisericesti din trecutul Transilvaniei, cu episcopul Ioan Bob si cu Ioan Lem ny urmasul acestuia, iar bunicul sau era Alexandru Bohatel, participant la revolutia de la 1848. Stramosii sai erau din Garbou si fusesera innobilati la 15 noiembrie 1627 de catre principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, motiv pentru care si-a adaugat la nume titlul de Voevod. A fost fiul lui Dionisie Vaida, participant la miscarea nationala a romanilor transilvaneni, pe care a sprijinit-o material si moral, iar varul sau primar, preotul Gavril Vaida, a fost bunicul mamei lui Corneliu Coposu. coala primara a urmat-o la Cluj, iar liceul la Bistrita si Brasov unde s-a format intelectual intr-un mediu german, fapt care i-a permis inscrierea la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii din Viena.
A fost membru al organizatiei studentesti Romania juna , devenind presedintele acesteia.
La douazeci de ani s-a angajat in miscarea nationala alaturi de colegii sai de la universitate. Asupra lor a avut o influenta aparte juristul si politicianul Aurel C. Popovici care se afla la studii in orasul Graz.
Anual, la 3/15 mai, Alexandru Vaida-Voevod participa activ alaturi de colegii sai studenti la sarbatorirea revolutiei de la 1848. Interesul sau pentru politica a inceput sa creasca, astfel incat era prezent la conferintele organizate de societatea Politische Gesellschaft unde erau invitati sa tina prelegeri reputati profesori, ziaristi sau politicieni. S-a implicat in campania electorala a lui Karl Lueger care a devenit primar al Vienei din partea Partidului Crestin-Social.
Alexandru Vaida-Voevod a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea in 1891 a Replicii junimii academice romane catre studentii maghiari ca raspuns la Memoriul studentilor maghiari de la universitatile din Budapesta si Cluj.
Replica s-a bucurat de succes in randul opiniei publice internationale, iar in 1892 a fost tiparita in cinci limbi de circulatie europeana.
Prin acest document, bazat pe legile si datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia nationala, federalismul si separarea romanilor si a ungurilor din punct de vedere politic, astfel incat fiecare sa aiba propriul teritoriu national in cadrul Imperiului Habsburgic. In 1893 a vizitat Romania si a luat parte la Sibiu la Conferinta Nationala a Partidului National Roman, partid de care si-a legat destinul.
La Conferinta de la Sibiu, presedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Ratiu si s-a hotarat elaborarea unui Memorandum al romanilor, adresat imparatului de la Viena. Memorandumul a fost redactat pentru a sustine revendicarile romanilor din imperiu si a denunta politica de asuprire nationala si intoleranta practicata de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiectului de catre Iuliu Coroianu in casa bunicului sau, Alexandru Bohatel. Imparatul Franz Joseph a refuzat sa acorde o audienta delegatiei, iar semnatarii si conducatorii actiunii au fost trimisi in judecata.
A facut parte dintr-un Comitet National care a tinut locul celor intemnitati, iar pe manifestul lansat in timpul procesului de la Cluj apare semnatura sa, alaturi de cea a preotului Vasile Lucaciu. Cariera de ziarist si-a inceput-o la ziarul Dreptatea din Timisoara. In 1896, Vaida a reusit sa-i determine pe colegii sai romani de la Universitatea din Viena sa pregateasca manifestatiile impotriva Mileniului, sarbatoare a Ungariei care marca un mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul tarii.
Initiativa studenteasca a fost sprijinita de cercurile nationaliste austriece si de presa vieneza.
A reusit sa mobilizeze studentimea pentru a lua parte la trei adunari de protest la Universitate, in sala Wimberger si in Prater.
In 1899, dupa terminarea studiilor, a inceput sa practice medicina, in timp desfasurand si o activitate in cadrul Partidului National Roman, unde s-a situat pana la moartea lui Ioan Ratiu in gruparea care il sustinea pe presedinte. Dupa inchegarea miscarii neoactiviste din jurul ziarului Libertatea aparut la Orastie, a trecut in tabara curentului politic decis sa reorganizeze partidul si sa adopte un program nou corespunzator schimbarilor care s-au produs in imperiu si in societatea romaneasca.
S-a implicat in pregatirea si desfasurarea Conferintei PNR-ului din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu care a adus triumful noului val activist din care mai faceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad si Nicolae Comsa.
Ulterior, activat ca deputat in Parlamentul de la Budapesta unde s-a distins ca unul din deputatii cu vederi democratice. Desi in 1905 Vaida a inregistrat un esec in prima campanie electorala pentru Parlamentul Ungariei, el a fost ales ca deputat la mai putin de un an, prin decretarea de alegeri anticipate. A reusit sa isi pastreze mandatul pana in 1918 cand s-a destramat imperiul.
Alexandru Vaida-Voevod a avut o contributie deosebit de importanta la infaptuirea Unirii Transilvaniei cu Romania.
Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfasurat lucrarile Comitetului Executiv al Partidului National Roman. In cadrul acestora s-a hotarat...
Olpret (satul Bobalna) d. 19 martie 1950, Sibiu, medic, publicist, unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Roman din Transilvania, apoi al Partidului National aranesc. Unul dintre ilustrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm sustinator pentru drepturile nationale []The post S-a intamplat in 27 februarie 1872 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 27 februarie 1872: S-a nascut Alexandru Vaida-Voievod, politician roman (n.
Olpret (satul Bobalna) d. 19 martie 1950, Sibiu, medic, publicist, unul dintre liderii marcanti ai Partidului National Roman din Transilvania, apoi al Partidului National aranesc. Unul dintre ilustrii politicieni ai perioadei interbelice, Vaida-Voevod a debutat ca un ferm sustinator pentru drepturile nationale a romanilor din Ardeal. Dupa Marea Unire si fuziunea nationalilor cu taranistii, s-a numarat printre liderii marcanti ai noului Partid National aranesc. In activitatea politica, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate functia de presedinte al Consiliului de ministri, remarcandu-se si la conducerea Ministerului de Interne si a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, motiv pentru care i-a parasit pe national-taranisti si a intemeiat propriul partid. Dupa instaurarea monarhiei autoritare a fost numit consilier regal, iar seful statului l-a folosit pentru a-si justifica regimul, mizand pe credibilitatea unor politicieni cu experienta, care erau fideli monarhiei. S-a nascut intr-o familie romaneasca veche si bogata care se inrudea cu mari personalitati politice si bisericesti din trecutul Transilvaniei, cu episcopul Ioan Bob si cu Ioan Lem ny urmasul acestuia, iar bunicul sau era Alexandru Bohatel, participant la revolutia de la 1848. Stramosii sai erau din Garbou si fusesera innobilati la 15 noiembrie 1627 de catre principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, motiv pentru care si-a adaugat la nume titlul de Voevod. A fost fiul lui Dionisie Vaida, participant la miscarea nationala a romanilor transilvaneni, pe care a sprijinit-o material si moral, iar varul sau primar, preotul Gavril Vaida, a fost bunicul mamei lui Corneliu Coposu. coala primara a urmat-o la Cluj, iar liceul la Bistrita si Brasov unde s-a format intelectual intr-un mediu german, fapt care i-a permis inscrierea la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii din Viena.
A fost membru al organizatiei studentesti Romania juna , devenind presedintele acesteia.
La douazeci de ani s-a angajat in miscarea nationala alaturi de colegii sai de la universitate. Asupra lor a avut o influenta aparte juristul si politicianul Aurel C. Popovici care se afla la studii in orasul Graz.
Anual, la 3/15 mai, Alexandru Vaida-Voevod participa activ alaturi de colegii sai studenti la sarbatorirea revolutiei de la 1848. Interesul sau pentru politica a inceput sa creasca, astfel incat era prezent la conferintele organizate de societatea Politische Gesellschaft unde erau invitati sa tina prelegeri reputati profesori, ziaristi sau politicieni. S-a implicat in campania electorala a lui Karl Lueger care a devenit primar al Vienei din partea Partidului Crestin-Social.
Alexandru Vaida-Voevod a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea in 1891 a Replicii junimii academice romane catre studentii maghiari ca raspuns la Memoriul studentilor maghiari de la universitatile din Budapesta si Cluj.
Replica s-a bucurat de succes in randul opiniei publice internationale, iar in 1892 a fost tiparita in cinci limbi de circulatie europeana.
Prin acest document, bazat pe legile si datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia nationala, federalismul si separarea romanilor si a ungurilor din punct de vedere politic, astfel incat fiecare sa aiba propriul teritoriu national in cadrul Imperiului Habsburgic. In 1893 a vizitat Romania si a luat parte la Sibiu la Conferinta Nationala a Partidului National Roman, partid de care si-a legat destinul.
La Conferinta de la Sibiu, presedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Ratiu si s-a hotarat elaborarea unui Memorandum al romanilor, adresat imparatului de la Viena. Memorandumul a fost redactat pentru a sustine revendicarile romanilor din imperiu si a denunta politica de asuprire nationala si intoleranta practicata de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiectului de catre Iuliu Coroianu in casa bunicului sau, Alexandru Bohatel. Imparatul Franz Joseph a refuzat sa acorde o audienta delegatiei, iar semnatarii si conducatorii actiunii au fost trimisi in judecata.
A facut parte dintr-un Comitet National care a tinut locul celor intemnitati, iar pe manifestul lansat in timpul procesului de la Cluj apare semnatura sa, alaturi de cea a preotului Vasile Lucaciu. Cariera de ziarist si-a inceput-o la ziarul Dreptatea din Timisoara. In 1896, Vaida a reusit sa-i determine pe colegii sai romani de la Universitatea din Viena sa pregateasca manifestatiile impotriva Mileniului, sarbatoare a Ungariei care marca un mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul tarii.
Initiativa studenteasca a fost sprijinita de cercurile nationaliste austriece si de presa vieneza.
A reusit sa mobilizeze studentimea pentru a lua parte la trei adunari de protest la Universitate, in sala Wimberger si in Prater.
In 1899, dupa terminarea studiilor, a inceput sa practice medicina, in timp desfasurand si o activitate in cadrul Partidului National Roman, unde s-a situat pana la moartea lui Ioan Ratiu in gruparea care il sustinea pe presedinte. Dupa inchegarea miscarii neoactiviste din jurul ziarului Libertatea aparut la Orastie, a trecut in tabara curentului politic decis sa reorganizeze partidul si sa adopte un program nou corespunzator schimbarilor care s-au produs in imperiu si in societatea romaneasca.
S-a implicat in pregatirea si desfasurarea Conferintei PNR-ului din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu care a adus triumful noului val activist din care mai faceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad si Nicolae Comsa.
Ulterior, activat ca deputat in Parlamentul de la Budapesta unde s-a distins ca unul din deputatii cu vederi democratice. Desi in 1905 Vaida a inregistrat un esec in prima campanie electorala pentru Parlamentul Ungariei, el a fost ales ca deputat la mai putin de un an, prin decretarea de alegeri anticipate. A reusit sa isi pastreze mandatul pana in 1918 cand s-a destramat imperiul.
Alexandru Vaida-Voevod a avut o contributie deosebit de importanta la infaptuirea Unirii Transilvaniei cu Romania.
Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfasurat lucrarile Comitetului Executiv al Partidului National Roman. In cadrul acestora s-a hotarat...
