MINUNATE SUNT LUCRĂRILE TALE, DOAMNE!…
Voi vesti, istorisind toate minunile Lui (Psalm 9, 1). Mijloacele de vestire sau istorisire a minunilor lui Dumnezeu sunt multiple si felurite. Trebuie doar ca ochiul sa le vada, mintea sa le cuprinda, gura si condeiul sa le istoriseasca. In viata omului temator de Dumnezeu pulseaza iubirea lui Dumnezeu, ceea ce face rodirea bunelor moravuri []Voi vesti, istorisind toate minunile Lui (Psalm 9, 1).
Mijloacele de vestire sau istorisire a minunilor lui Dumnezeu sunt multiple si felurite. Trebuie doar ca ochiul sa le vada, mintea sa le cuprinda, gura si condeiul sa le istoriseasca.
In viata omului temator de Dumnezeu pulseaza iubirea lui Dumnezeu, ceea ce face rodirea bunelor moravuri crestinesti. Multe se pot spune despre viata omului temator de Dumnezeu. Dar sunt asa de putine cele ce se spun, in comparatie cu cele ce nu se spun. Se duc oamenii cucernici si prea putini sunt acei ce au ochi duhovnicesti ca sa vada.
Binefacerile lui Dumnezeu si umblarea in neprihanire a celor prin care lucreaza Dumnezeu la mantuirea noastra se uita usor. Foarte repede se acopera cu valul uitarii sau al nepasarii. Binefacerea si recunostinta rar se intalnesc pe pamant, zicea Parintele Iosif. i vom raspunde pentru timp, uitare si nepasare.
Psalmistul, in versetul de mai sus, isi asuma aceasta indatorire si o face pe deplin. Toti psalmii sunt dovada acestei indepliniri.
A istorisi toate minunile lui Dumnezeu si a-L lauda cu toata inima inseamna a nu lasa nimic pe dinafara neistorisit, nemarturisit din tot ce-i vrednic de crezare, din tot ce face sa vibreze inima in dorul asteptarii Lui, al recunostintei pentru binele primit, pentru harul revarsat, pentru rugaciunile ascultate, pentru viata rasplatita, pentru invatatura ce o desprindem din viata predata si traita cu Dumnezeu, in Dumnezeu, pentru Dumnezeu si pentru semeni.
Du-te la ai tai si spune-le! ii indemna Mantuitorul pe acei ce fusesera vindecati de El.
Din minunile lui Dumnezeu savarsite cu oamenii Sai avem putine scrieri. Cea dintai motivare este ca toti acei ce umbla cu Dumnezeu sunt de o smerenie rara. Ei nu scriu nimic despre ei, ca nu cumva sa fie ei laudati in locul Celui vrednic de toata lauda si cinstea, ca nu cumva sa li se atribuie si lor ceva, cat de putin, din laudele ce i se cuvin numai Lui. Cu alte cuvinte, din pricina smereniei, pe ei nu se vad.
Sa nu dam slava omului, ci Domnului, Celui ce revarsa harul Sau si face minuni printre noi, iar viata curata si evlavioasa sa ne fie pilda de urmat.
Despre Enoh ni se spune doar ca a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Ori intr-o astfel de umblare, cate lucruri minunate s-au vazut, care sa trezeasca in noi dorul si dragostea pentru astfel de umblari? Poate ca, in acea perioada de timp, nu s-a gasit nimeni ca sa scrie. Oamenii nu erau pregatiti pentru astfel de inalte slujiri.
Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani si aceasta tainica umblare fructifica in noi sentimente de dragoste si bucurie, mangaiere, umilinta si respect fata de toti acei care prin ascultare de El si daruire totala slujbei Lui au fost invredniciti, prin har, de mare cinste sarbatoreasca.
Ne place sa stam in preajma oamenilor duhovnicesti, mari si cucernici. Ne place sa invatam de la ei, sa vorbim cuvintele pline de har, sa admiram extaziati lucrarile minunate ce Domnul Dumnezeu ni le da prin ei. Dar nu prea avem discernamantul a trai momentele nu numai pentru noi, ci mai ales pentru cei ce vin, ca si ei sa guste dulceata minunilor sa-L laude si sa-L slaveasca, sa-L preamareasca pe Acela ce si astazi si in toata vremea nu ne va lasa lipsiti de dovezile minunate ale harului divin, cel ce este si ramane vesnic Dum-nezeu.
De unde am cunoaste noi, astazi, bogatiile nesfarsite ale harului divin ce cuprind intreaga Biblie, daca nu erau minu-natii scriitori, alesi de Domnul, inspirati de Duhul, si, inte-legand misiunea, sa ne arate si peripetiile vietii pe mare, corabia sfaramata si mana Domnului care i-a izbavit ca dintr-un mormant, ce sta gata sa-i inghita in pantecele-i nemilos si necrutator pe sutele de oameni lipsiti de aparare pamanteasca, omeneasca si fara de nadejde? Din pricina alesului Sau, ce se afla cu ei in corabie, Domnul i-a...
Mijloacele de vestire sau istorisire a minunilor lui Dumnezeu sunt multiple si felurite. Trebuie doar ca ochiul sa le vada, mintea sa le cuprinda, gura si condeiul sa le istoriseasca.
In viata omului temator de Dumnezeu pulseaza iubirea lui Dumnezeu, ceea ce face rodirea bunelor moravuri crestinesti. Multe se pot spune despre viata omului temator de Dumnezeu. Dar sunt asa de putine cele ce se spun, in comparatie cu cele ce nu se spun. Se duc oamenii cucernici si prea putini sunt acei ce au ochi duhovnicesti ca sa vada.
Binefacerile lui Dumnezeu si umblarea in neprihanire a celor prin care lucreaza Dumnezeu la mantuirea noastra se uita usor. Foarte repede se acopera cu valul uitarii sau al nepasarii. Binefacerea si recunostinta rar se intalnesc pe pamant, zicea Parintele Iosif. i vom raspunde pentru timp, uitare si nepasare.
Psalmistul, in versetul de mai sus, isi asuma aceasta indatorire si o face pe deplin. Toti psalmii sunt dovada acestei indepliniri.
A istorisi toate minunile lui Dumnezeu si a-L lauda cu toata inima inseamna a nu lasa nimic pe dinafara neistorisit, nemarturisit din tot ce-i vrednic de crezare, din tot ce face sa vibreze inima in dorul asteptarii Lui, al recunostintei pentru binele primit, pentru harul revarsat, pentru rugaciunile ascultate, pentru viata rasplatita, pentru invatatura ce o desprindem din viata predata si traita cu Dumnezeu, in Dumnezeu, pentru Dumnezeu si pentru semeni.
Du-te la ai tai si spune-le! ii indemna Mantuitorul pe acei ce fusesera vindecati de El.
Din minunile lui Dumnezeu savarsite cu oamenii Sai avem putine scrieri. Cea dintai motivare este ca toti acei ce umbla cu Dumnezeu sunt de o smerenie rara. Ei nu scriu nimic despre ei, ca nu cumva sa fie ei laudati in locul Celui vrednic de toata lauda si cinstea, ca nu cumva sa li se atribuie si lor ceva, cat de putin, din laudele ce i se cuvin numai Lui. Cu alte cuvinte, din pricina smereniei, pe ei nu se vad.
Sa nu dam slava omului, ci Domnului, Celui ce revarsa harul Sau si face minuni printre noi, iar viata curata si evlavioasa sa ne fie pilda de urmat.
Despre Enoh ni se spune doar ca a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Ori intr-o astfel de umblare, cate lucruri minunate s-au vazut, care sa trezeasca in noi dorul si dragostea pentru astfel de umblari? Poate ca, in acea perioada de timp, nu s-a gasit nimeni ca sa scrie. Oamenii nu erau pregatiti pentru astfel de inalte slujiri.
Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani si aceasta tainica umblare fructifica in noi sentimente de dragoste si bucurie, mangaiere, umilinta si respect fata de toti acei care prin ascultare de El si daruire totala slujbei Lui au fost invredniciti, prin har, de mare cinste sarbatoreasca.
Ne place sa stam in preajma oamenilor duhovnicesti, mari si cucernici. Ne place sa invatam de la ei, sa vorbim cuvintele pline de har, sa admiram extaziati lucrarile minunate ce Domnul Dumnezeu ni le da prin ei. Dar nu prea avem discernamantul a trai momentele nu numai pentru noi, ci mai ales pentru cei ce vin, ca si ei sa guste dulceata minunilor sa-L laude si sa-L slaveasca, sa-L preamareasca pe Acela ce si astazi si in toata vremea nu ne va lasa lipsiti de dovezile minunate ale harului divin, cel ce este si ramane vesnic Dum-nezeu.
De unde am cunoaste noi, astazi, bogatiile nesfarsite ale harului divin ce cuprind intreaga Biblie, daca nu erau minu-natii scriitori, alesi de Domnul, inspirati de Duhul, si, inte-legand misiunea, sa ne arate si peripetiile vietii pe mare, corabia sfaramata si mana Domnului care i-a izbavit ca dintr-un mormant, ce sta gata sa-i inghita in pantecele-i nemilos si necrutator pe sutele de oameni lipsiti de aparare pamanteasca, omeneasca si fara de nadejde? Din pricina alesului Sau, ce se afla cu ei in corabie, Domnul i-a...
