As vrea sa va spun un gand, o meditatie de a mea personala la pilda fiului risipitor, de maine. Spune in pilda ca fiul risipitor a plecat in tara aceea indepartata si a venit o foamete, iar el nu a mai avut bani, nu a mai avut ce manca si a saracit, bineinteles. Greutatea aceea []As vrea sa va spun un gand, o meditatie de a mea personala la pilda fiului risipitor, de maine. Spune in pilda ca fiul risipitor a plecat in tara aceea indepartata si a venit o foamete, iar el nu a mai avut bani, nu a mai avut ce manca si a saracit, bineinteles. Greutatea aceea l-a facut oarecum sa se gandeasca: Cati argati ai tatalui meu nu sunt indestulati de paine! Painea era un lucru de lux, intre ghilimele spus, pe vremea aceea. Mai ales, painea alba. Deci, daca argatii erau indestulati de paine, va dati seama, fiul celalalt, fratele lui, cum se hranea! i se intoarce spre casa. Dar stateam si ma gandeam: oare, daca nu ar fi venit seceta in tara aceea, el s-ar mai fi intors? Nu putem sti asta, dar un lucru stim si va zic asta si din experienta mea personala ca lipsa tatalui tot ar fi simtit-o. Nimic n-ar fi putut umple lipsa tatalui si lipsa simtamantului de a fi acasa. Oricate bogatii ar fi avut, oricate placeri ar fi avut. Ma uitam asa, in viata noastra a fiecaruia, daca cumva ne indepartam de Tatal Ceresc, ne indepartam de Casa, pe nesimtite, chiar daca nu ne ducem asa, intr-o tara indepartata, dar cumva imi place mie sa zic expresia...