VISUL
Pe aceeasi temelie Temelia este Hristos si nimeni nu poate pune o alta temelie decat aceea care a fost pusa si care este Iisus Hristos. Pe aceasta temelie zidind, fiecare sa ia insa bine seama ce zideste si cum zideste. Sfintele Scripturi ne dovedesc ca in zilele apostolilor ba inca inaintea inceperii intelegerii de []Sibiu, 11.02.2018Pe aceeasi temelieTemelia este Hristos si nimeni nu poate pune o alta temelie decat aceea care a fost pusa si care este Iisus Hristos.
Pe aceasta temelie zidind, fiecare sa ia insa bine seama ce zideste si cum zideste.
Sfintele Scripturi ne dovedesc ca in zilele apostolilor ba inca inaintea inceperii intelegerii de catre ei a jertfei capul sfantului Ioan Botezatorul a fost taiat, sangele lui sfant constituind un prim liant pus parca sub grandioasa si unica temelie din lume a unicei Jertfe adusa de Hristos.
Imediat apoi, peste aceasta temelie si peste intreg cuprinsul tainicei zidiri, se asaza un alt liant, sangele curs din ranile lasate pe pietre al intaiului martir si mucenic al lui Hristos Domnul, cu frumosul nume de tefan.
Astfel, la data precis stabilita si stiuta numai de El, de Cel Vesnic Sfant, peste si intre pietrele vii zidite peste aceasta Eterna Temelie se varsa liantul necesar sa stabileasca legaturile.
E de prisos, ba si absurd, sa va inchipuiti o gramada de mortar fara caramizi pe un santier. Dar, dupa ce temelia e pusa, cand vezi stive de caramizi, fara sa vrei cauti cu privirea dupa mortar, stiindu-l necesar.
In 1937, o sora credincioasa, zdrobita de framantarile de la Oaste, a avut un vis. Ceea ce se petrecea in visului surorii noastre era identic cu o profetie pe care a facut-o Parintele Iosif in scrisoarea trimisa fratilor cu ocazia maretei adunari de la Rusaliile anului 1933, cand era bolnav, internat in Sanatoriul de la Davos din Elvetia (vezi cap. 6, scrisoarea nr. 3).
In visul ei se facea ca undeva in Sibiu se cladea o biserica, se lucra de zor, insa, ca in cazul lui Manole, ce se zidea ziua se darama noaptea.
Atunci a venit acolo mitropolitul N. Balan cu o propunere, zicand: Spre a putea inainta lucrarea la aceasta biserica si spre a nu se obosi nimeni in zadar, ar trebui sa zidim in peretii acestei biserici pe Parintele Iosif. i, in partea dinspre rasarit, unde urma sa fie altarul, se facea ca in locul unei ferestre a fost pus Parintele Iosif cu mainile intinse lateral, in forma de cruce. Astfel zidurile se inaltau, incadrandu-l pana la genunchi, apoi mai in sus, pana la maini, apoi peste maini si, in sfarsit, pana deasupra capului, formand un geam cu doua ochiuri mari sub brate si la fel doua ochiuri mici peste brate, pana deasupra capului. i astfel s-a putut continua lucrarea la aceasta biserica, fara a se mai darama.
A fost un vis care era o lumina si un raspuns pentru aceste vremuri si pentru intelegerea noastra, a celor de azi.
A fost si este o lucrare, o constructie, si era si este necesar liantul spre a face posibila legatura miilor, a zecilor de mii, a sutelor de mii de caramizi din aceasta...
Pe aceasta temelie zidind, fiecare sa ia insa bine seama ce zideste si cum zideste.
Sfintele Scripturi ne dovedesc ca in zilele apostolilor ba inca inaintea inceperii intelegerii de catre ei a jertfei capul sfantului Ioan Botezatorul a fost taiat, sangele lui sfant constituind un prim liant pus parca sub grandioasa si unica temelie din lume a unicei Jertfe adusa de Hristos.
Imediat apoi, peste aceasta temelie si peste intreg cuprinsul tainicei zidiri, se asaza un alt liant, sangele curs din ranile lasate pe pietre al intaiului martir si mucenic al lui Hristos Domnul, cu frumosul nume de tefan.
Astfel, la data precis stabilita si stiuta numai de El, de Cel Vesnic Sfant, peste si intre pietrele vii zidite peste aceasta Eterna Temelie se varsa liantul necesar sa stabileasca legaturile.
E de prisos, ba si absurd, sa va inchipuiti o gramada de mortar fara caramizi pe un santier. Dar, dupa ce temelia e pusa, cand vezi stive de caramizi, fara sa vrei cauti cu privirea dupa mortar, stiindu-l necesar.
In 1937, o sora credincioasa, zdrobita de framantarile de la Oaste, a avut un vis. Ceea ce se petrecea in visului surorii noastre era identic cu o profetie pe care a facut-o Parintele Iosif in scrisoarea trimisa fratilor cu ocazia maretei adunari de la Rusaliile anului 1933, cand era bolnav, internat in Sanatoriul de la Davos din Elvetia (vezi cap. 6, scrisoarea nr. 3).
In visul ei se facea ca undeva in Sibiu se cladea o biserica, se lucra de zor, insa, ca in cazul lui Manole, ce se zidea ziua se darama noaptea.
Atunci a venit acolo mitropolitul N. Balan cu o propunere, zicand: Spre a putea inainta lucrarea la aceasta biserica si spre a nu se obosi nimeni in zadar, ar trebui sa zidim in peretii acestei biserici pe Parintele Iosif. i, in partea dinspre rasarit, unde urma sa fie altarul, se facea ca in locul unei ferestre a fost pus Parintele Iosif cu mainile intinse lateral, in forma de cruce. Astfel zidurile se inaltau, incadrandu-l pana la genunchi, apoi mai in sus, pana la maini, apoi peste maini si, in sfarsit, pana deasupra capului, formand un geam cu doua ochiuri mari sub brate si la fel doua ochiuri mici peste brate, pana deasupra capului. i astfel s-a putut continua lucrarea la aceasta biserica, fara a se mai darama.
A fost un vis care era o lumina si un raspuns pentru aceste vremuri si pentru intelegerea noastra, a celor de azi.
A fost si este o lucrare, o constructie, si era si este necesar liantul spre a face posibila legatura miilor, a zecilor de mii, a sutelor de mii de caramizi din aceasta...
