La o biserica slujeau doi preoti, cu multa ravna. In fiecare duminica se predica bine Cuvantul lui Dumnezeu. Unul dintre preoti, voind in predica lui sa faca legatura cu predica celuilalt preot din duminica trecuta, il intreba pe crasnic (paracliser) despre ce a vorbit parintele in duminica trecuta. Sa ma iertati, raspunse crasnicul []La o biserica slujeau doi preoti, cu multa ravna.

In fiecare duminica se predica bine Cuvantul lui Dumnezeu.

Unul dintre preoti, voind in predica lui sa faca legatura cu predica celuilalt preot din duminica trecuta, il intreba pe crasnic (paracliser) despre ce a vorbit parintele in duminica trecuta.

Sa ma iertati, raspunse crasnicul dar eu eram atunci incurcat cu cadelnita, caci se stinsesera carbunii din ea si nu-mi aduc aminte Voi intreba insa pe cantor. Dar cantorul nu-si aducea nici el aminte, pentru ca pe vremea predicii cautase prin Tipic glasul si randuiala duminicii viitoare.

Crasnicul il intreba pe epitrop, dar nici epitropul nu-si aducea aminte, pentru ca pe timpul predicii isi facuse socoteala banilor stransi cu tasul.

Disperat, crasnicul se suie sus la cor, la domnul invatator, dar nici aici nu se ferici. Pe timpul predicii, domnul invatator iesise afara sa traga o tigara .

Bietul crasnic, ce era sa faca?! Sa se intoarca la parintele fara nici un raspuns? Ar fi fost prea-prea ca o biserica intreaga sa nu stie ce a predicat parintele in duminica trecuta.

Se gandi una buna si, ivindu-se pe usa altarului, zise incet, soptind: Parinte, am aflat: in duminica trecuta, parintele celalalt a vorbit despre Dumnezeu! O intamplare de ras ar fi aceasta, daca n-ar fi in ea un dureros adevar.

In cate biserici se rosteste Cuvantul lui Dumnezeu cu foc si intelegere si cati il asculta cu folos si intelegere?Pr. Iosif Trifa 600 de istorioare religioase.