Sub apasarea Mainii Tale,de gheata suferintei strans,imi plange sufletul, Parinte,cum nu mai stiu sa mai fi plans. Gem ca izvorul care plangein murmur chinuit de stanci,ca picurii amari de sangedin fundul unei rani adanci. Ca lupta crancena-a seminteisub ura bulgarilor grei,ca strigatul descatusariidin temnita robiei ei Dar lumea n-a-nteles adancadurere-ascunsa sub cuvant,au ascultat cum plang, []Sub apasarea Mainii Tale,de gheata suferintei strans,imi plange sufletul, Parinte,cum nu mai stiu sa mai fi plans.

Gem ca izvorul care plangein murmur chinuit de stanci,ca picurii amari de sangedin fundul unei rani adanci.

Ca lupta crancena-a seminteisub ura bulgarilor grei,ca strigatul descatusariidin temnita robiei eiDar lumea n-a-nteles adancadurere-ascunsa sub cuvant,au ascultat cum plang, Parinte,si-apoi m-au laudat cum cant.

Cu cat mi-a fost mai crancen chinulsi mai adanc suspin mi-a scos,mi-au spus cu fete fericite:Canti mai frumos, tot mai frumos!O Doamne, uita-mi tanguireadin tot ce-am scris prea-ndurerat,din toate sa- i ramana numaice-i cantec cu adevarat!TRAIAN DORZ din Cantarea Cantarilor mele , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014