Pocăinţa este părăsirea păcatului
Ce este pocainta? Raspunsul cel dintai si cel mai adevarat la intrebarea Ce este pocainta? este acesta: pocainta este parasirea pacatului. Cine nu paraseste pacatul nu se pocaieste. Cine traieste intr-un sistem de pacatuire nu se pocaieste. Cine face pacate cu gandul ca Dumnezeu il iarta nu se pocaieste. Pocainta este parasirea pacatului. Numai din momentul in care parasesti pacatul, nu-l justifici, il defaimi, il socotesti pacatul ca pacat, atunci poti sa ai iertarea pacatelor pentru pocainta. In Biserica noastra dreptmaritoare pocainta are si un rol de imbunatatire a sufletului in inteles de inlaturare a relelor si implinirea celor bune in intelesul ca noi stim ca Sfantul Ioan Botezatorul ii indemna pe oameni sa faca roade vrednice de pocainta. Ce inseamna aceasta? Ii indemna pe oameni Sfantul Ioan Botezatorul sa nu se multumeasca numai cu o parere de rau pentru pacatele facute ci sa faca si niste fapte bune prin care sa nimiceasca pacatele. Iar Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni scrie: Cel ce a furat sa nu mai fure si mai cu seama sa lucreze cu mainile sale lucru cinstit ca sa faca milostenie (Efeseni 4, 28). Cu mainile furi, cu mainile sa faci milostenie dupa ce te-ai oprit de a mai fura. Nu e destul ca cineva sa nu mai fure ci trebuie sa faca ceva bun tot cu mainile cu care a furat, pentru binele altora.
Stimati ascultatori, pocainta nu trebuie inteleasa niciodata ca o incremenire cu fata spre trecut, nu trebuie inteleasa niciodata ca o tanguire. Dumnezeu nu are nevoie de niste tanguitori ci are nevoie de niste oameni care se angajeaza spre bine. Pocainta nu tine atat de trecut cat tine de prezent in vederea unui viitor schimbat spre bine. Pocainta este o lucrare, nu este o lucrare in prezent cu fata spre trecut, pentru ca si asa trecutul este irecuperabil, nu mai ai ce face, daca ai facut un rau in trecut nu-l mai poti schimba. Ci pocainta este o lucrare in prezent cu fata spre viitor, pentru ca viitorul este hotarat de prezentul pe care il traim noi. i daca traim in prezent dupa voia lui Dumnezeu atunci ne si formam un trecut luminos, un trecut curat, astupam cu trecutul cel bun trecutul cel rau. Asa le spun eu de obicei la oamenii care au pacatele in trecut: acuma la trecutul cel negativ adauga un trecut pozitiv, si anume astupa cele rele cu cele bune. Fericitul Augustin zicea ca Tatal omului mare este copilul . Nu se poate sa faci abstractie nici de binele nici de raul cat l-ai facut candva. Numai Dumnezeu are putere asupra omului ca sa-l schimbe, ceea ce putem face noi este sa iesim cumva din negativul de odinioara, sa facem cele bune in vederea preamaririi lui Dumnezeu, pentru ca tot binele pe care-l facem constienti ca-I slujim lui Dumnezeu este de fapt pentru preamarirea lui Dumnezeu. In felul acesta noi ne incadram in tinta vietii crestine considerata ca preamarire a lui Dumnezeu.
In ceea ce priveste desavarsirea, aici e partea pozitiva din pocainta in intelesul ca orice lucru trebuie sa-l facem tot mai bine si mai bine si sa urmam, sa cautam desavarsirea. Domnul Hristos i-a indemnat pe oameni sa fie desavarsiti cand a zis: Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este si cuvintele acestea le-a spus dupa ce i-a indemnat pe oameni sa iubeasca si pe vrajmasii lor, caci a zis: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si va rugati pentru cei ce va vatama si va prigonesc ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri Care rasare soarele peste cei drepti si peste cei nedrepti si trimite ploaia peste cei rai si peste cei buni . i mai departe putin: Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel din ceruri...