Hristos Arhiereul şi preoţia creştină
PR. PROF. DR. VASILE MIHOC Duminica a VII-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic) Evanghelia de la Ioan 17,1-13 1 Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. 2 Precum I-ai dat stapanire []PR. PROF. DR. VASILE MIHOCDuminica a VII-a dupa Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I ecumenic)Evanghelia de la Ioan 17,1-131 Acestea a vorbit Iisus si, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca. 2 Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. 3 i aceasta este viata vesnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. 4 Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit. 5 i acum, preaslaveste-Ma Tu, Parinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.6 Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai tai erau si Mie Mi i-ai dat si cuvantul Tau l-au pazit. 7 Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine; 8 Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimis. 9 Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat; ca ai Tai sunt. 10 i toate ale Mele sunt ale Tale, si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei. 11 i Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. 12 Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; si i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. 13 Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.1. Rugaciunea arhiereasca. Evanghelia de astazi cuprinde prima parte a ceea ce se numeste indeobste Rugaciunea arhiereasca a Mantuitorului (In 17,1-26).
Iisus stie ca a venit ceasul (vers. 1) preamaririi Sale prin patimi, moarte si inviere. In acest moment de o insemnatate unica, Domnul inalta catre Tatal ceresc o rugaciune cutremuratoare pentru Sine Insusi, ca sa fie sfintit (consacrat) pentru jertfa (vers. 1b-5), apoi pentru ucenicii Sai (vers. 6-19) si, de asemenea, pentru toti cei care vor crede in El prin cuvantul lor (vers. 20-23), ca si unii si ceilalti sa fie, prin iubirea Tatalui, impreuna cu El, in slava vietii vesnice (vers. 24-26). Se roaga mai ales ca toti sa fie una (vers. 21; cf. vers. 11), cu o unitate care isi are puterea si modelul in insasi unitatea Sfintei Treimi.
Aceasta rugaciune are un foarte bogat cuprins teologic. Ea ne ofera un adevarat rezumat al teologiei ioaneice despre lucrarea mantuitoare a lui Hristos. Astfel, ea subliniaza ascultarea Sa de Tatal, o ascultare pana la moarte ; faptul ca prin moartea Sa se arata slava lui Dumnezeu; alegerea ucenicilor din lume; faptul ca lor li S-a descoperit Dumnezeu in persoana lui Iisus; misiunea lor in lume; unitatea lor in dragoste, intemeiata pe comuniunea lor cu Hristos si cu Dumnezeu.
In Deuteronom, Moise, inainte de moarte, isi incheie sirul cuvintelor cu o cantare de lauda (cap. 32) si cu o rugaciune de binecuvantare pentru popor (cap. 33). Tot asa si Iisus, noul Moise si mijlocitorul Noului Legamant, dupa marea cuvantare de despartire de ucenicii Sai (cap. 13 16), Se roaga pentru noul popor al lui Dumnezeu care este Biserica Sa. El Se da mortii, ca jertfa intru tot curata si bine primita. Iar aceasta jertfa este temelia insasi a Bisericii Sale. Dar Hristos-jertfa este deopotriva si jertfitorul, adica Marele-preot sau Arhiereul. Desi Sfantul Ioan Teologul nu foloseste denumirea de arhiereu pentru Hristos, este evident ca El ni-L prezinta aici tocmai in aceasta calitate. i, cu drept cuvant, inca Sfantul Chiril al Alexandriei constata ca, in Ioan 17, Iisus Se roaga ca arhiereu, mijlocind pentru popor. Este adevarat ca denumirea de arhiereasca o va primi aceasta rugaciune, in mod explicit, numai mult mai tarziu. Primul care a folosit aceasta denumire a fost un teolog apusean, David Chytraeus (1531-1600), dar este intru totul corespunzatoare cuprinsului ei si situatiei in care a fost rostita de Mantuitorul si in contextul in care ea apare in cuprinsul Evangheliei de la Ioan.2. Iisus Hristos Arhiereu in veac. Epistola catre Evrei se refera in mod explicit si pe larg la slujirea arhiereasca a lui Hristos. Pentru a-i putea reprezenta pe oameni inaintea lui Dumnezeu, arhiereul trebuie, in primul rand, sa fie luat dintre oameni (Evrei 5,1). De aceea, si Fiul lui Dumnezeu nu firea ingerilor a luat, ci samanta lui Avraam a luat (Evrei 2,16), adica S-a facut Om adevarat si poate sa-i numeasca pe oameni fratii Sai (Evrei 2,1-12 si 17). Functiunea specifica a preotului (arhiereului) este jertfa (Evrei 5,1). Iisus aduce El Insusi o jertfa, de o valoare unica: El S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana (Evrei 9,14). Aceasta jertfa, tocmai pentru faptul ca este desavarsita, nu mai trebuie repetata, spre deosebire de jertfele Legii Vechi. La Sarbatoarea Ispasirii, arhiereul mozaic intra in Sfanta Sfintelor cu sangele jertfei de ispasire. Iisus Se jertfeste insa o singura data si, prin jertfa Sa, trecand prin cortul cel mai mare si desavarsit, nu facut de mana , intra o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor din ceruri (Evrei 9,11-12).3. Hristos Arhiereul si preotia Bisericii. Epistola catre Evrei accentueaza unicitatea jertfei Arhiereului Hristos (9,25-26). Totodata insa, ea releva caracterul vesnic al arhieriei Mantuitorului. Asa cum vestise Duhul Sfant prin gura Psalmistului (Ps 109,4), Iisus este Arhiereu in veac . Dupa intrarea Sa in Sfanta Sfintelor din ceruri, El nu inceteaza de a fi Arhiereu. Inaltat la cer, in slava Tatalui, El ramane Arhiereul mijlocitor pentru oameni. El este Arhiereu vesnic, deoarece si jertfa Sa este vesnica. Dupa Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul, Hristos Cel preamarit in ceruri, Care sta pe tronul slavei, ramane Mielul injunghiat (Apoc 5,6.12), adica ramane de-a pururi in stare de jertfa.
Revarsarea continua in Biserica a harului rascumpararii prin sangele lui Hristos este o lucrare a arhieriei Sale celei vesnice. Epistola catre Evrei ne spune ca Iisus Hristos este Acelasi, ieri si azi si in veci (13,8). Este Acelasi si in ce priveste lucrarea Sa arhiereasca. Ceea ce inseamna ca Biserica Il are pururi pe Hristos ca Arhiereu; si are pururi harul jertfei Sale. Intr-adevar, prin Sfanta Liturghie, jertfa cea fara de sange, arhieria si jertfa lui Hristos se actualizeaza necontenit in viata Bisericii si necontenit suntem invitati sa ne impartasim din Trupul si Sangele jertfei de pe Cruce. La fiecare Liturghie, Hristos este si victima care se jertfeste si se imparte credinciosilor, dar si Arhiereul jertfitor. Cum este, ca Dumnezeu adevarat, si Cel ce primeste aceasta jertfa. In rugaciunea rostita in taina de catre preot in timpul Heruvicului se spune, printre altele: Caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te imparti, Hristoase, Dumnezeul nostru .
Preotia Bisericii isi are temeiul si izvorul permanent in preotia sau arhieria lui Hristos. Apostolul de astazi (din Fapte 20,16-18 si 20-36), care ne reda doua fragmente din cuvantarea Sfantului Apostol Pavel catre preotii din Efes (Fapte 20,17-35), ne sugereaza el insusi aceasta legatura intre Hristos-Arhiereul si preotii Bisericii Sale. i ca, daca Hristos este Preot (Arhiereu), Biserica Sa are o preotie prin care se exercita necontenit lucrarea arhieriei lui Hristos. Este necesar sa precizam aceste lucruri, deoarece astazi mai multe confesiuni crestine sustin o invatatura diferita, care se abate de la ceea ce a crezut de la inceput Biserica lui Hristos.4. Preotia universala si preotia speciala. Prin lucrarea arhieriei lui Hristos, toti credinciosii au o preotie, ca unii ce sunt unsi cu Duhul Sfant (I In 2,20.27). Despre aceasta preotie a tuturor credinciosilor ne vorbeste lamurit Noul Testament. Sfantul Apostol Petru zice: Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata (I Pet 2,9; cf. 2,5; Apoc 1,6; 5,10; 20,6). Sunt preluate, astfel, din perspectiva plinirii lor in Hristos, unele profetii din Vechiul Testament (Ies 19,6; 23,22; cf. Mal 3,17). Biserica, Israelul lui Dumnezeu , mosteneste prerogativele vechiului Israel, deci si preotia imparateasca despre care cartea Iesirii (19,6; 23,22) ne spune ca o posedau israelitii. Daca insa israelitii erau popor sfant si preotie imparateasca numai intr-un sens prefigurativ caci realitatile Legii Vechi nu erau decat umbre ale darurilor Bisericii (Evrei 8,5; 10,1) crestinii sunt in mod real asociati de Hristos la exercitarea preotiei si a Imparatiei Sale, constituindu-se ca adevaratul popor al lui Dumnezeu (in greceste: laos theou, de unde si denumirea de laici, adica de membri ai poporului lui Dumnezeu, dat crestinilor).
In Vechiul Testament insa, preotia universala a israelitilor nu exclude necesitatea unei preotii speciale, a preotiei aaronite. Acelasi lucru se intampla si in Biserica lui Hristos: preotia universala (imparateasca) a tuturor membrilor Bisericii nu exclude necesitatea si...
Iisus stie ca a venit ceasul (vers. 1) preamaririi Sale prin patimi, moarte si inviere. In acest moment de o insemnatate unica, Domnul inalta catre Tatal ceresc o rugaciune cutremuratoare pentru Sine Insusi, ca sa fie sfintit (consacrat) pentru jertfa (vers. 1b-5), apoi pentru ucenicii Sai (vers. 6-19) si, de asemenea, pentru toti cei care vor crede in El prin cuvantul lor (vers. 20-23), ca si unii si ceilalti sa fie, prin iubirea Tatalui, impreuna cu El, in slava vietii vesnice (vers. 24-26). Se roaga mai ales ca toti sa fie una (vers. 21; cf. vers. 11), cu o unitate care isi are puterea si modelul in insasi unitatea Sfintei Treimi.
Aceasta rugaciune are un foarte bogat cuprins teologic. Ea ne ofera un adevarat rezumat al teologiei ioaneice despre lucrarea mantuitoare a lui Hristos. Astfel, ea subliniaza ascultarea Sa de Tatal, o ascultare pana la moarte ; faptul ca prin moartea Sa se arata slava lui Dumnezeu; alegerea ucenicilor din lume; faptul ca lor li S-a descoperit Dumnezeu in persoana lui Iisus; misiunea lor in lume; unitatea lor in dragoste, intemeiata pe comuniunea lor cu Hristos si cu Dumnezeu.
In Deuteronom, Moise, inainte de moarte, isi incheie sirul cuvintelor cu o cantare de lauda (cap. 32) si cu o rugaciune de binecuvantare pentru popor (cap. 33). Tot asa si Iisus, noul Moise si mijlocitorul Noului Legamant, dupa marea cuvantare de despartire de ucenicii Sai (cap. 13 16), Se roaga pentru noul popor al lui Dumnezeu care este Biserica Sa. El Se da mortii, ca jertfa intru tot curata si bine primita. Iar aceasta jertfa este temelia insasi a Bisericii Sale. Dar Hristos-jertfa este deopotriva si jertfitorul, adica Marele-preot sau Arhiereul. Desi Sfantul Ioan Teologul nu foloseste denumirea de arhiereu pentru Hristos, este evident ca El ni-L prezinta aici tocmai in aceasta calitate. i, cu drept cuvant, inca Sfantul Chiril al Alexandriei constata ca, in Ioan 17, Iisus Se roaga ca arhiereu, mijlocind pentru popor. Este adevarat ca denumirea de arhiereasca o va primi aceasta rugaciune, in mod explicit, numai mult mai tarziu. Primul care a folosit aceasta denumire a fost un teolog apusean, David Chytraeus (1531-1600), dar este intru totul corespunzatoare cuprinsului ei si situatiei in care a fost rostita de Mantuitorul si in contextul in care ea apare in cuprinsul Evangheliei de la Ioan.2. Iisus Hristos Arhiereu in veac. Epistola catre Evrei se refera in mod explicit si pe larg la slujirea arhiereasca a lui Hristos. Pentru a-i putea reprezenta pe oameni inaintea lui Dumnezeu, arhiereul trebuie, in primul rand, sa fie luat dintre oameni (Evrei 5,1). De aceea, si Fiul lui Dumnezeu nu firea ingerilor a luat, ci samanta lui Avraam a luat (Evrei 2,16), adica S-a facut Om adevarat si poate sa-i numeasca pe oameni fratii Sai (Evrei 2,1-12 si 17). Functiunea specifica a preotului (arhiereului) este jertfa (Evrei 5,1). Iisus aduce El Insusi o jertfa, de o valoare unica: El S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana (Evrei 9,14). Aceasta jertfa, tocmai pentru faptul ca este desavarsita, nu mai trebuie repetata, spre deosebire de jertfele Legii Vechi. La Sarbatoarea Ispasirii, arhiereul mozaic intra in Sfanta Sfintelor cu sangele jertfei de ispasire. Iisus Se jertfeste insa o singura data si, prin jertfa Sa, trecand prin cortul cel mai mare si desavarsit, nu facut de mana , intra o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor din ceruri (Evrei 9,11-12).3. Hristos Arhiereul si preotia Bisericii. Epistola catre Evrei accentueaza unicitatea jertfei Arhiereului Hristos (9,25-26). Totodata insa, ea releva caracterul vesnic al arhieriei Mantuitorului. Asa cum vestise Duhul Sfant prin gura Psalmistului (Ps 109,4), Iisus este Arhiereu in veac . Dupa intrarea Sa in Sfanta Sfintelor din ceruri, El nu inceteaza de a fi Arhiereu. Inaltat la cer, in slava Tatalui, El ramane Arhiereul mijlocitor pentru oameni. El este Arhiereu vesnic, deoarece si jertfa Sa este vesnica. Dupa Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul, Hristos Cel preamarit in ceruri, Care sta pe tronul slavei, ramane Mielul injunghiat (Apoc 5,6.12), adica ramane de-a pururi in stare de jertfa.
Revarsarea continua in Biserica a harului rascumpararii prin sangele lui Hristos este o lucrare a arhieriei Sale celei vesnice. Epistola catre Evrei ne spune ca Iisus Hristos este Acelasi, ieri si azi si in veci (13,8). Este Acelasi si in ce priveste lucrarea Sa arhiereasca. Ceea ce inseamna ca Biserica Il are pururi pe Hristos ca Arhiereu; si are pururi harul jertfei Sale. Intr-adevar, prin Sfanta Liturghie, jertfa cea fara de sange, arhieria si jertfa lui Hristos se actualizeaza necontenit in viata Bisericii si necontenit suntem invitati sa ne impartasim din Trupul si Sangele jertfei de pe Cruce. La fiecare Liturghie, Hristos este si victima care se jertfeste si se imparte credinciosilor, dar si Arhiereul jertfitor. Cum este, ca Dumnezeu adevarat, si Cel ce primeste aceasta jertfa. In rugaciunea rostita in taina de catre preot in timpul Heruvicului se spune, printre altele: Caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te imparti, Hristoase, Dumnezeul nostru .
Preotia Bisericii isi are temeiul si izvorul permanent in preotia sau arhieria lui Hristos. Apostolul de astazi (din Fapte 20,16-18 si 20-36), care ne reda doua fragmente din cuvantarea Sfantului Apostol Pavel catre preotii din Efes (Fapte 20,17-35), ne sugereaza el insusi aceasta legatura intre Hristos-Arhiereul si preotii Bisericii Sale. i ca, daca Hristos este Preot (Arhiereu), Biserica Sa are o preotie prin care se exercita necontenit lucrarea arhieriei lui Hristos. Este necesar sa precizam aceste lucruri, deoarece astazi mai multe confesiuni crestine sustin o invatatura diferita, care se abate de la ceea ce a crezut de la inceput Biserica lui Hristos.4. Preotia universala si preotia speciala. Prin lucrarea arhieriei lui Hristos, toti credinciosii au o preotie, ca unii ce sunt unsi cu Duhul Sfant (I In 2,20.27). Despre aceasta preotie a tuturor credinciosilor ne vorbeste lamurit Noul Testament. Sfantul Apostol Petru zice: Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata (I Pet 2,9; cf. 2,5; Apoc 1,6; 5,10; 20,6). Sunt preluate, astfel, din perspectiva plinirii lor in Hristos, unele profetii din Vechiul Testament (Ies 19,6; 23,22; cf. Mal 3,17). Biserica, Israelul lui Dumnezeu , mosteneste prerogativele vechiului Israel, deci si preotia imparateasca despre care cartea Iesirii (19,6; 23,22) ne spune ca o posedau israelitii. Daca insa israelitii erau popor sfant si preotie imparateasca numai intr-un sens prefigurativ caci realitatile Legii Vechi nu erau decat umbre ale darurilor Bisericii (Evrei 8,5; 10,1) crestinii sunt in mod real asociati de Hristos la exercitarea preotiei si a Imparatiei Sale, constituindu-se ca adevaratul popor al lui Dumnezeu (in greceste: laos theou, de unde si denumirea de laici, adica de membri ai poporului lui Dumnezeu, dat crestinilor).
In Vechiul Testament insa, preotia universala a israelitilor nu exclude necesitatea unei preotii speciale, a preotiei aaronite. Acelasi lucru se intampla si in Biserica lui Hristos: preotia universala (imparateasca) a tuturor membrilor Bisericii nu exclude necesitatea si...
