S-a întâmplat pe 22 iunie 1913
S-a intamplat pe 22 iunie 1913: A murit t. O. Iosif, poet, prozator, dramaturg si eseist. tefan Octavian Iosif (n. 11 octombrie 1875, Brasov d. Bucuresti) poet, prozator, publicist, dramaturg, traducator si cititor de reviste. Este fiul Paraschivei (nascuta Mihalteanu) si al lui tefan Iosif, profesor de elina si germana. Frecventeaza doi []The post S-a intamplat pe 22 iunie 1913 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat pe 22 iunie 1913 was first posted on iunie 22, 2021 at 3:21 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat pe 22 iunie 1913: A murit t. O. Iosif, poet, prozator, dramaturg si eseist. tefan Octavian Iosif (n. 11 octombrie 1875, Brasov d. Bucuresti) poet, prozator, publicist, dramaturg, traducator si cititor de reviste. Este fiul Paraschivei (nascuta Mihalteanu) si al lui tefan Iosif, profesor de elina si germana. Frecventeaza doi ani liceul cu limba de predare maghiara la Sibiu (1889-1901), reluandu-si studiile la Turnu Magurele, unde se mutase tatal sau, si la liceele Gheorghe Lazar si Matei Basarab din Bucuresti. Se inscrie in 1895 la sectia de filosofie a Universitatii din capitala, fara sa frecventeze, si reia, intre anii 1902 si 1905, cu intermitente, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie. E corector la Epoca (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) si la Biblioteca Fundatiei Universitare Carol I (timp de 13 ani). Este unul dintre fondatorii revistei Floare albastra (1898-1899); face parte din colegiul de redactie al Luceafarului , apoi din comitetul de conducere al revistei Samanatorul , al carei redactor este de asemenea. A debutat, sprijinit de C.
D. Fortunescu, in mai 1892, cu poezia Izvorul, in Revista scoalei de la Craiova si, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul si alte poezii de Al. Petofi (1896). Intre anii 1899 si 1901 calatoreste in Franta si Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat si la Viata , Viata romaneasca , Literatura si arta romana , Pagini literare , Curentul literar , Cumpana etc. Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Puscariu consemna iluzia tainica a lui Iosif de a fi un discipol al lui Cosbuc si un continuator al lui .
Insa cei doi poeti erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Cosbuc emana tarie interioara, in timp ce Iosif, fragil, patetic, romantic in fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului si insingurarea progresiva sunt motive caracteristice. Intre edificiile inalte de la oras, el se abandoneaza melancoliei: Ce timpuriu m-ai cucerit, iubita / Melancolie, credincioasa sora! Patriarhalismul sau, tandru, se reduce in practica la ideea de simplitate: O, dragalasa muza populara / in ochii tai e cer senin de vara / i fermecata mea copilarie / Mi-o readuci de tine-ademenita (Cand seara-n ceasuri de singuratate). Evocator elegiac al lautarilor si cantaret al pribegilor, Iosif e un precursor al lui Octavian Goga, superficial insa, lipsit de freamatul dinamic al acestuia. Chemarea din 1901 lansata in Samanatorul viza alienarea, decadentismul cu vanturi rele . In fapt, sensibilitatea ranita a poetului nu rezista eforturilor, el nefiind o fire voluntara. Urmeaza inevitabil evaziunea in natura si istorie.
Repudiind forfota Parisului (In atelier), transilvaneanul evoca vremi patriarhale . Trudit de mecanismul existentei citadine, el se adreseaza orizontului: O, natura, imprumuta-mi / din odihna ta o clipa (Ruga). Refractar glasului urii , copil cuminte al naturii , crede, impreuna cu altii, in forta regeneratoare a padurilor. O improvizatie satirica, Simbolism, din Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), denota o atitudine antisimbolista; de amintit, totusi, traducerile din Paul Verlaine (in colaborare cu Dimitrie Anghel), care isi pun amprenta asupra romanticului de cultura germana. Din stampe vechi respira discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Banci solitare si flori ofilite (In parc), ziduri cenusii si ruine (Nurnberg), orasul in negura albastra (Clopotele din Nurnberg) sunt tot atatea pretexte de analogii simboliste. Cand exprima sentimente tandre, poetul dispune, daca nu de stralucire metaforica, de o vadita...
S-a intamplat pe 22 iunie 1913 was first posted on iunie 22, 2021 at 3:21 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat pe 22 iunie 1913: A murit t. O. Iosif, poet, prozator, dramaturg si eseist. tefan Octavian Iosif (n. 11 octombrie 1875, Brasov d. Bucuresti) poet, prozator, publicist, dramaturg, traducator si cititor de reviste. Este fiul Paraschivei (nascuta Mihalteanu) si al lui tefan Iosif, profesor de elina si germana. Frecventeaza doi ani liceul cu limba de predare maghiara la Sibiu (1889-1901), reluandu-si studiile la Turnu Magurele, unde se mutase tatal sau, si la liceele Gheorghe Lazar si Matei Basarab din Bucuresti. Se inscrie in 1895 la sectia de filosofie a Universitatii din capitala, fara sa frecventeze, si reia, intre anii 1902 si 1905, cu intermitente, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie. E corector la Epoca (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) si la Biblioteca Fundatiei Universitare Carol I (timp de 13 ani). Este unul dintre fondatorii revistei Floare albastra (1898-1899); face parte din colegiul de redactie al Luceafarului , apoi din comitetul de conducere al revistei Samanatorul , al carei redactor este de asemenea. A debutat, sprijinit de C.
D. Fortunescu, in mai 1892, cu poezia Izvorul, in Revista scoalei de la Craiova si, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul si alte poezii de Al. Petofi (1896). Intre anii 1899 si 1901 calatoreste in Franta si Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat si la Viata , Viata romaneasca , Literatura si arta romana , Pagini literare , Curentul literar , Cumpana etc. Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Puscariu consemna iluzia tainica a lui Iosif de a fi un discipol al lui Cosbuc si un continuator al lui .
Insa cei doi poeti erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Cosbuc emana tarie interioara, in timp ce Iosif, fragil, patetic, romantic in fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului si insingurarea progresiva sunt motive caracteristice. Intre edificiile inalte de la oras, el se abandoneaza melancoliei: Ce timpuriu m-ai cucerit, iubita / Melancolie, credincioasa sora! Patriarhalismul sau, tandru, se reduce in practica la ideea de simplitate: O, dragalasa muza populara / in ochii tai e cer senin de vara / i fermecata mea copilarie / Mi-o readuci de tine-ademenita (Cand seara-n ceasuri de singuratate). Evocator elegiac al lautarilor si cantaret al pribegilor, Iosif e un precursor al lui Octavian Goga, superficial insa, lipsit de freamatul dinamic al acestuia. Chemarea din 1901 lansata in Samanatorul viza alienarea, decadentismul cu vanturi rele . In fapt, sensibilitatea ranita a poetului nu rezista eforturilor, el nefiind o fire voluntara. Urmeaza inevitabil evaziunea in natura si istorie.
Repudiind forfota Parisului (In atelier), transilvaneanul evoca vremi patriarhale . Trudit de mecanismul existentei citadine, el se adreseaza orizontului: O, natura, imprumuta-mi / din odihna ta o clipa (Ruga). Refractar glasului urii , copil cuminte al naturii , crede, impreuna cu altii, in forta regeneratoare a padurilor. O improvizatie satirica, Simbolism, din Caleidoscopul lui A. Mirea (I-II, 1908-1910), denota o atitudine antisimbolista; de amintit, totusi, traducerile din Paul Verlaine (in colaborare cu Dimitrie Anghel), care isi pun amprenta asupra romanticului de cultura germana. Din stampe vechi respira discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Banci solitare si flori ofilite (In parc), ziduri cenusii si ruine (Nurnberg), orasul in negura albastra (Clopotele din Nurnberg) sunt tot atatea pretexte de analogii simboliste. Cand exprima sentimente tandre, poetul dispune, daca nu de stralucire metaforica, de o vadita...
