A munci cat poti si ce poti, cat mai bine si cat mai mult, aceasta nu este numai un castig spre tot mai buna stare si nu este numai o mare datorie pe care o are fiecare om dar este si o mare binefacere si un har de la Dumnezeu. Inca de la Inceputul Creatiei, []A munci cat poti si ce poti, cat mai bine si cat mai mult, aceasta nu este numai un castig spre tot mai buna stare si nu este numai o mare datorie pe care o are fiecare om dar este si o mare binefacere si un har de la Dumnezeu.

Inca de la Inceputul Creatiei, cand Tatal Vietii a facut pe primii oameni, parintii nostri, ai tuturora, Adam si Eva, Dumnezeu i-a asezat in gradina Edenului, poruncindu-le ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Fc. 2, 15).

Munca a fost minunata, fericita si binefacatoare totdeauna.

Ce sfanta este bucuria de a vedea cum de pe urma mainilor tale ies roadele binecuvantate care satura si veselesc pe ai tai si pe altii! Lucrurile minunate care adapostesc, incalzesc si ajuta pe semenii si pe iubitii tai.

Operele frumoase care lumineaza ochii si bucura inimile Bunurile trupesti si sufletesti care fericesc trupurile si sufletele oamenilor.

In multumirea cereasca de a vedea aceste roade pentru munca ta este prima rasplata pentru implinirea muncii tale. Oricat de grea si de indelungata ar fi fost uneori aceasta munca.

Cel dintai indemn si cel mai sfant exemplu de munca facuta cu sfanta dragoste si neobosita harnicie ne este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos.

In copilaria si tineretea Sa, Mantuitorul nostru a impartasit existenta saraca si trudnica a Mamei Sale si a ocrotitorului lor, Dreptul Iosif, care erau o familie de muncitori cinstiti si saraci.

In atelierul de tamplarie al lui Iosif, Mantuitorul a muncit cu toata tragerea de inima pentru painea cea de toate zilele i pentru usurarea vietii celor printre care traia.

Ce minunate sunt acelea tablouri ale Sfintei Familii unde Mantuitorul, inca tanar este infatisat lucrand alaturi de bunul Iosif, tamplarul din Nazaret, si alaturi de Sfanta Sa Maica, Fecioara Maria, torcandCrescand in intelepciune, Mantuitorul va fi fost la scoala elevul cel mai bun si mai sarguincios dintre toti colegii Lui de invatatura.

Acasa va fi fost totdeauna cu o unealta de lucru in maini. Ori cu fierastraul si tesla in atelierul lui Iosif, ori cu sapa si lopata in gradina, alaturi de Maica Sa.

Se spune despre Iisus ca in leaganele pe care le facea El, copii dormeau totdeauna linistiti si cresteau sanatosi. Ca uneltele pe care le lucra El nu oboseau niciodata pe muncitor.

Ca jugurile iesite din Mana Lui erau asa de usoare, incat animalele, tragand la ele, duceau poverile fara nici o greutate.

Ca in urma fiecarei munci facute de tanarul Iisus totul crestea si rodea nespus de frumos. Aceasta pentru ca tot ce facea Iisus facea cu dragoste, facea cu pricepere, facea cu constiinciozitate.

Ce minunat si harnic si atent muncitor trebuie sa fi fost Domnul Iisus in tineretea Lui, in tot ce facea!N-ar trebui sa existe nici un tanar muncitor care la locul de munca sa nu-si fixeze ca Model de urmat pe Iisus, in toate privintele.

In fiecare dimineata, tanarul muncitor credincios, la locul lui de munca, ar trebui sa-si spuna cu insufletire: Azi doresc sa-L urmez si mai bine in munca mea pe Iisus. Sa muncesc intotdeauna cum ar munci Iisus, daca ar fi in locul meu Va inchipuiti nu numai cat de bucuroasa, de placuta si de cu spor este munca unui astfel de suflet. Ci si cat de frumoasa, de constiincioasa si cat ingrijita va fi facut munca aceasta tot timpul ei. Pe urma, ce stare sufleteasca inalta are cel care lucreaza in felul aceste! i cat de...