S-a întâmplat în 2 aprilie 1867
S-a intamplat in 2 aprilie 1867: Mihai Eminescu publica, in revista Familia ce aparea atunci la Budapesta, poemul Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie . Din Cernautiul bantuit de holera, adolescentul Mihai Eminovici trimitea revistei Familia , condusa de Iosif Vulcan (1841 1906), redactor, editor si proprietar, Pesta (1865 1880), Oradea (1880 1906), poezia []The post S-a intamplat in 2 aprilie 1867 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 2 aprilie 1867: Mihai Eminescu publica, in revista Familia ce aparea atunci la Budapesta, poemul Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie . Din Cernautiul bantuit de holera, adolescentul Mihai Eminovici trimitea revistei Familia , condusa de Iosif Vulcan (1841 1906), redactor, editor si proprietar, Pesta (1865 1880), Oradea (1880 1906), poezia De-as avea . Iosif Vulcan publica poezia in numarul 25 februarie/9 martie 1866, cu numele Mihai Eminescu.
Aparitia acestei poezii insotite de nota: Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale incercari poetice transmise noua ne-a surprins placut , marcheaza inceputul unei cariere poetice si incetatenirea numelui Eminescu pe care directorul Familiei il substituie lui Eminovici.
Mihai Eminescu a publicat in revista Familia , in perioada 1866 1870, poeziile: O calarire in zori , Din strainatate , La Bucovina , Speranta , Misterele noptii , Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie , La Heliade , La o artista , Amorul unei marmure , Junii corupti , Amicul F.
I. . Izvorata din constanta iubire de patrie a poetului, poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie trebuia privita ca un reflex al evenimentelor istorice contemporane, precum miscarile garibaldiene pentru eliberarea Italiei (Prepessicius).
Apare in Familia , III, 14, 2/14, aprilie 1867. Academicianul Ioan Aurel Pop spunea, la iun moment dat despre Mihai Eminescu: Calitatea de arhitect (in sens spiritual) al Romaniei moderne nu i-o poate lua nimeni lui Eminescu. Mort trupeste in 1889, poetul nu a apucat sa vada Razboiul cel Mare de Intregire a Neamului, nici Marasestii, nici adunarile de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, nici dreptatea istorica pe care, in fine, ne-au facut-o cei mari la Paris, in 1919-1920, recunoscand deciziile democratice ale romanilor. Cand a trait Eminescu, Romania de pe harta politica europeana avea maxim 137 000 de km patrati, iar la 1918-1920 Regatul Romaniei era de circa 300 000 de km patrati, exact de la Nistru pan-la Tisa , cum prevestise marele vizionar. Cu alte cuvinte, Eminescu nu apucase sa vada pe harta nici macar jumatate din Romania reala si nici nu a avut stringenta nevoie! Cand a fost la Cernauti, la Blaj si la Sibiu ori in atatea alte parti, a pipait tara aievea si s-a convins ca ceea ce avea in suflet corespundea cu geografia si cu etnografia. Cand a scris Dulce Romanie, asta ti-o doresc! , s-a gandit cu siguranta la Romania rotunda, descrisa in Doina , asa cum, in pomenita scrisoare catre binefacatorul sau, plaseaza fara ezitare Oradea Mare intr-un colt indepartat al Romaniei . Pentru poet prin urmare Romania exista demult, ca si pentru Kogalniceanu odinioara (la 1843) sau ca si pentru Nichita Stanescu (cu mult dupa, prin anii saptezeci ai secolului trecut), ca si pentru atatea generatii de romani: patria romana era peste tot unde se vorbea romaneste; patria era chiar limba romana! Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 la Botosani- m. 15 iunie 1889, Bucuresti), jurnalist, poet, prozator, ales post-mortem membru al Academiei Romane. Este considerat de criticii literari poetul national al Romaniei, fiind supranumit luceafarul poeziei romanesti , dar si cel mai important reprezentant al romantismului din literatura romaneasca. Totodata, Eminescu s-a implicat in activitatile Societatii literare Junimea si a fost redactor-sef al ziarului Timpul , oficios al Partidului Conservator.
Mihai Eminescu este primul care a facut din limba romana un adevarat obiect de arta, in conditiile in care poezia romaneasca, nesigura, se afla abia la inceputurile sale. Erudit prin complexitatea cunostintelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat de economie, sociologie si alte discipline) a avut un real succes in cariera de jurnalist, articolele sale de critica literara, sociala si politica fiind publicate in Timpul si Curierul de Iasi . Intreaga sa activitate de ziarist a fost pusa in slujba dreptului la existenta nationala a poporului roman, sustinand in articolele sale cauza romanilor din Transilvania si din Bucovina. Boala si moartea sa prematura (bolnav de manie depresiva, a decedat la numai 39 de ani) au intrerupt ascendenta unui talent care abia atunci ajungea la maturitatea creatiei sale si care avea potentialul de a deveni cu adevarat un poet de talie mondiala. Asupra bolii si mortii sale, circumstantele nu au fost nici pana astazi pe deplin elucidate. In perioada comunista, imaginea lui Eminescu, care era oricum un simbol national, a fost intens folosita in scopul propagandei nationaliste comuniste, Eminescu fiind portretizat exclusiv ca un poet desavarsit, in timp ce scrierile sale filozofice si politice inainte adoptate si folosite in propria ideologie de catre dreapta nationalista au fost marginalizate pentru continutul lor critic si pe alocuri radical.
Publicistica politica a lui Eminescu poate fi considerata drept cel mai bun manual de jurnalism national. In ultimii ani, Academia Romana a inceput publicarea unei editii facsimilate a operelor complete ale acestuia (23 volume), pentru a facilita o mai buna cunoastere si studiere a operei lui Eminescu. Cu privire la data si locul nasterii poetului nostru national exista mai multe date contradictorii. Adolescentul Eminescu si-a notat propria data a nasterii in registrele Junimii ca fiind 20 decembrie 1849, iar in arhivele gimnaziului de la Cernauti este trecuta data de 14 decembrie 1849. Data oficiala de nastere a poetului este avansata de Titu Maiorescu in lucrarea sa Eminescu si poeziile lui . Acesta preia mai multe cercetari efectuate de N. D. Giurescu, care in urma studierii mai multor surse, printre care si un dosar cu note despre botezuri din arhiva Bisericii Domnesti din Botosani. Din toate aceste documente rezulta ca Mihai Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850, fapt confirmat si de sora mai mare a acestuia, Aglae Drogli. Titu Maiorescu, in lucrarea Eminescu si poeziile lui (1889) citeaza cercetarile in acest sens ale lui N. D. Giurescu si preia concluzia acestuia privind data si locul nasterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, in Botosani. Aceasta data rezulta din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasca) din Botosani; in acest dosar data nasterii este trecuta ca 15 ghenarie 1850 , iar a botezului la data de 21 in aceeasi luna. Data nasterii este confirmata de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care insa sustine ca locul nasterii trebuie considerat satul Ipotesti, nu Botosani.
Actul de botez al copilului din 21 ianuarie 1850 este singurul document autentic cu privire la data nasterii poetului, pe care l-au semnat alaturi de preotul Ioan Stamate, econom la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Botosani, stolnicul Vasile Iurascu, bunicul din partea mamei, care i-a fost nas, si cei doi parinti.
Mihai era fiul unei familii de tarani din comuna Ipotesti, judetul Botosani. Parintii sai, Gheorghe Eminovici si Raluca Jurascu, au avut impreuna unsprezece copii dintre care Mihai a fost cel de-al saptelea. Cu exceptia lui Matei (n. 1856), care a fost ofiter si a trait 73 de ani, toti au avut un destin dramatic. Matei a fost cel care a pus in circulatie o alta data a nasterii lui Mihai, sustinand ca a vazut pe o Psaltire a lui Gheorghe Eminovici insemnarea: Astazi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri si cincisprezece minute evropienesti s-au nascut fiul nostru Mihai . Din cel putin doua motive informatia este discutabila: nimeni altcineva nu a mai vazut acea Psaltire si, dupa cum au dovedit unele documente de arhiva, pe 21 decembrie, Gheorghe Eminovici se afla la Iasi, unde intocmea o procura unui avocat, in vederea legalizarii, la care a fost martor in ziua de 23 decembrie. Tatal poetului, caminarul Gheorghe Eminovici era descendent al unei familii de ardeleni stramutati in Moldova, iar mama sa, Raluca Iurasc se tragea dintr-o familie de moldoveni cu vechi atestari boieresti, tatal sau fiind stolnic in satul Joldesti. Bunicul poetului, Vasile Eminovici, a fost cantaret in strana in satul Calinestii lui Cuparencu, care se afla in comuna erbauti.
Intre 1850 si 1858 si-a petrecut copilaria la Botosani si la Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi. Avea o totala libertate de miscare si...
S-a intamplat in 2 aprilie 1867: Mihai Eminescu publica, in revista Familia ce aparea atunci la Budapesta, poemul Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie . Din Cernautiul bantuit de holera, adolescentul Mihai Eminovici trimitea revistei Familia , condusa de Iosif Vulcan (1841 1906), redactor, editor si proprietar, Pesta (1865 1880), Oradea (1880 1906), poezia De-as avea . Iosif Vulcan publica poezia in numarul 25 februarie/9 martie 1866, cu numele Mihai Eminescu.
Aparitia acestei poezii insotite de nota: Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale incercari poetice transmise noua ne-a surprins placut , marcheaza inceputul unei cariere poetice si incetatenirea numelui Eminescu pe care directorul Familiei il substituie lui Eminovici.
Mihai Eminescu a publicat in revista Familia , in perioada 1866 1870, poeziile: O calarire in zori , Din strainatate , La Bucovina , Speranta , Misterele noptii , Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie , La Heliade , La o artista , Amorul unei marmure , Junii corupti , Amicul F.
I. . Izvorata din constanta iubire de patrie a poetului, poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie trebuia privita ca un reflex al evenimentelor istorice contemporane, precum miscarile garibaldiene pentru eliberarea Italiei (Prepessicius).
Apare in Familia , III, 14, 2/14, aprilie 1867. Academicianul Ioan Aurel Pop spunea, la iun moment dat despre Mihai Eminescu: Calitatea de arhitect (in sens spiritual) al Romaniei moderne nu i-o poate lua nimeni lui Eminescu. Mort trupeste in 1889, poetul nu a apucat sa vada Razboiul cel Mare de Intregire a Neamului, nici Marasestii, nici adunarile de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, nici dreptatea istorica pe care, in fine, ne-au facut-o cei mari la Paris, in 1919-1920, recunoscand deciziile democratice ale romanilor. Cand a trait Eminescu, Romania de pe harta politica europeana avea maxim 137 000 de km patrati, iar la 1918-1920 Regatul Romaniei era de circa 300 000 de km patrati, exact de la Nistru pan-la Tisa , cum prevestise marele vizionar. Cu alte cuvinte, Eminescu nu apucase sa vada pe harta nici macar jumatate din Romania reala si nici nu a avut stringenta nevoie! Cand a fost la Cernauti, la Blaj si la Sibiu ori in atatea alte parti, a pipait tara aievea si s-a convins ca ceea ce avea in suflet corespundea cu geografia si cu etnografia. Cand a scris Dulce Romanie, asta ti-o doresc! , s-a gandit cu siguranta la Romania rotunda, descrisa in Doina , asa cum, in pomenita scrisoare catre binefacatorul sau, plaseaza fara ezitare Oradea Mare intr-un colt indepartat al Romaniei . Pentru poet prin urmare Romania exista demult, ca si pentru Kogalniceanu odinioara (la 1843) sau ca si pentru Nichita Stanescu (cu mult dupa, prin anii saptezeci ai secolului trecut), ca si pentru atatea generatii de romani: patria romana era peste tot unde se vorbea romaneste; patria era chiar limba romana! Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 la Botosani- m. 15 iunie 1889, Bucuresti), jurnalist, poet, prozator, ales post-mortem membru al Academiei Romane. Este considerat de criticii literari poetul national al Romaniei, fiind supranumit luceafarul poeziei romanesti , dar si cel mai important reprezentant al romantismului din literatura romaneasca. Totodata, Eminescu s-a implicat in activitatile Societatii literare Junimea si a fost redactor-sef al ziarului Timpul , oficios al Partidului Conservator.
Mihai Eminescu este primul care a facut din limba romana un adevarat obiect de arta, in conditiile in care poezia romaneasca, nesigura, se afla abia la inceputurile sale. Erudit prin complexitatea cunostintelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat de economie, sociologie si alte discipline) a avut un real succes in cariera de jurnalist, articolele sale de critica literara, sociala si politica fiind publicate in Timpul si Curierul de Iasi . Intreaga sa activitate de ziarist a fost pusa in slujba dreptului la existenta nationala a poporului roman, sustinand in articolele sale cauza romanilor din Transilvania si din Bucovina. Boala si moartea sa prematura (bolnav de manie depresiva, a decedat la numai 39 de ani) au intrerupt ascendenta unui talent care abia atunci ajungea la maturitatea creatiei sale si care avea potentialul de a deveni cu adevarat un poet de talie mondiala. Asupra bolii si mortii sale, circumstantele nu au fost nici pana astazi pe deplin elucidate. In perioada comunista, imaginea lui Eminescu, care era oricum un simbol national, a fost intens folosita in scopul propagandei nationaliste comuniste, Eminescu fiind portretizat exclusiv ca un poet desavarsit, in timp ce scrierile sale filozofice si politice inainte adoptate si folosite in propria ideologie de catre dreapta nationalista au fost marginalizate pentru continutul lor critic si pe alocuri radical.
Publicistica politica a lui Eminescu poate fi considerata drept cel mai bun manual de jurnalism national. In ultimii ani, Academia Romana a inceput publicarea unei editii facsimilate a operelor complete ale acestuia (23 volume), pentru a facilita o mai buna cunoastere si studiere a operei lui Eminescu. Cu privire la data si locul nasterii poetului nostru national exista mai multe date contradictorii. Adolescentul Eminescu si-a notat propria data a nasterii in registrele Junimii ca fiind 20 decembrie 1849, iar in arhivele gimnaziului de la Cernauti este trecuta data de 14 decembrie 1849. Data oficiala de nastere a poetului este avansata de Titu Maiorescu in lucrarea sa Eminescu si poeziile lui . Acesta preia mai multe cercetari efectuate de N. D. Giurescu, care in urma studierii mai multor surse, printre care si un dosar cu note despre botezuri din arhiva Bisericii Domnesti din Botosani. Din toate aceste documente rezulta ca Mihai Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850, fapt confirmat si de sora mai mare a acestuia, Aglae Drogli. Titu Maiorescu, in lucrarea Eminescu si poeziile lui (1889) citeaza cercetarile in acest sens ale lui N. D. Giurescu si preia concluzia acestuia privind data si locul nasterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, in Botosani. Aceasta data rezulta din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasca) din Botosani; in acest dosar data nasterii este trecuta ca 15 ghenarie 1850 , iar a botezului la data de 21 in aceeasi luna. Data nasterii este confirmata de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care insa sustine ca locul nasterii trebuie considerat satul Ipotesti, nu Botosani.
Actul de botez al copilului din 21 ianuarie 1850 este singurul document autentic cu privire la data nasterii poetului, pe care l-au semnat alaturi de preotul Ioan Stamate, econom la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Botosani, stolnicul Vasile Iurascu, bunicul din partea mamei, care i-a fost nas, si cei doi parinti.
Mihai era fiul unei familii de tarani din comuna Ipotesti, judetul Botosani. Parintii sai, Gheorghe Eminovici si Raluca Jurascu, au avut impreuna unsprezece copii dintre care Mihai a fost cel de-al saptelea. Cu exceptia lui Matei (n. 1856), care a fost ofiter si a trait 73 de ani, toti au avut un destin dramatic. Matei a fost cel care a pus in circulatie o alta data a nasterii lui Mihai, sustinand ca a vazut pe o Psaltire a lui Gheorghe Eminovici insemnarea: Astazi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri si cincisprezece minute evropienesti s-au nascut fiul nostru Mihai . Din cel putin doua motive informatia este discutabila: nimeni altcineva nu a mai vazut acea Psaltire si, dupa cum au dovedit unele documente de arhiva, pe 21 decembrie, Gheorghe Eminovici se afla la Iasi, unde intocmea o procura unui avocat, in vederea legalizarii, la care a fost martor in ziua de 23 decembrie. Tatal poetului, caminarul Gheorghe Eminovici era descendent al unei familii de ardeleni stramutati in Moldova, iar mama sa, Raluca Iurasc se tragea dintr-o familie de moldoveni cu vechi atestari boieresti, tatal sau fiind stolnic in satul Joldesti. Bunicul poetului, Vasile Eminovici, a fost cantaret in strana in satul Calinestii lui Cuparencu, care se afla in comuna erbauti.
Intre 1850 si 1858 si-a petrecut copilaria la Botosani si la Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi. Avea o totala libertate de miscare si...
