Omilia Sf. Teofan Zavoratul la SCHIMBAREA LA FATA A DOMNULUI
Praznuind Schimbarea la Fata a Domnului, suntem datori sa ne insusim insemnatatea ei si sa dam chip in noi intelesului ei. Nu pentru Sine insusi a aratat Domnul, prin Schimbarea la Fata, slava Dumnezeirii Sale in omenitate, ca Cel slavit dinainte de veci. El a vrut sa arate la ce slava inalta El in Sine []Praznuind Schimbarea la Fata a Domnului, suntem datori sa ne insusim insemnatatea ei si sa dam chip in noi intelesului ei. Nu pentru Sine insusi a aratat Domnul, prin Schimbarea la Fata, slava Dumnezeirii Sale in omenitate, ca Cel slavit dinainte de veci. El a vrut sa arate la ce slava inalta El in Sine firea omeneasca, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbarii Lui la Fata este slava noastra in Domnul Iisus Hristos. El parca ne-ar spune: Iata cum o sa fiti! Adevarat e cuvantul Domnului! Fara indoiala, asa sunt meniti sa fie toti cei ce cred in numele Lui insa asa ne vom arata de-abia dupa cea de-a Doua Venire a lui Hristos, dupa invierea tuturor si dupa reoranduirea a toate; ne vom arata cand vom fi vrednici de aceasta.
Acum se pune intrebarea: cum sa ne facem vrednici de asta?! Trebuie sa ne schimbam la fata launtric in aceasta viata, ca in cea viitoare sa primim slava in care a aratat Domnul omenitatea Sa cand S-a schimbat la fata.
Iata spre ce trebuie, prin urmare, sa se indrepte toata grija noastra: sa ne zidim dupa omul launtric (Rom. 7, 22), schimbandu-ne la fata in el din slava in slava de la Domnul Duhului (II Cor. 3, 18).
Dupa cum stiti, este in noi un om launtric, omul cel tainic al inimii. Ati ascultat, bineinteles, cum le graieste Apostolul Petru femeilor:Podoaba voastra sa nu fie cea din afara impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu (I Petr. 3, 3-4).
Sau, cum zice altundeva Apostolul Pavel:Ma rog sa va intariti in omul launtric prin Duhul lui Dumnezeu (v. Efes. 3, 16).
Tocmai pe acest om launtric il vom inalta din slava in slava.
Eu lumina am venit in lume , zice Domnul. Lumina aceasta este lumina adevarului* adusa de El pe pamant, lumina cunoasterii dumnezeiesti. S-a intunecat mintea noastra si s-a facut bezna. Vine Domnul si o lumineaza. Cand in locul adevarului intra in minte minciuna, ea se intuneca, iar cand adevarul se intoarce in ea, se lumineaza si intra in slava sa. Slava mintii este cunoasterea adevarului. Cu cat isi insuseste ea mai mult adevarul, cu atat urca mai mult din slava in slava. Vreti sa inaltati mintea voastra in slava Schimbarii la Fata? Umpleti-o cu adevarul, pe care l-a adus Domnul pe pamant. titi in ce consta acest adevar. Ni-l lamureste Simbolul de credinta si ni-l talcuieste Catehismul. El marturiseste ca Dumnezeu exista, si ca El este intreit in Persoane Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea Cea de o fiinta si nedespartita; ca Dumnezeu a facut lumea prin cuvantul Sau, ca poarta grija de ea si de fiecare faptura din ea, si cu atat mai mult de om; ca in afara lumii acesteia vazute este si o alta lume, nevazuta, a duhurilor netrupesti, din care o parte a cazut si lupta impotriva lui Dumnezeu cu inversunare; ca am fost facuti pentru fericire, insa, din insuflarea duhului rautatii calcand porunca, am cazut in protoparinti si rabdam necazuri potrivit dreptei judecati a lui Dumnezeu; ca Dumnezeu a aratat fata de noi o nemargi nita milostivire, binevoind ca Dumnezeu-Fiul sa Se intrupeze si sa patimeasca pentru noi, ca Acest Domn, indreptatindu-ne pe noi prin moartea pe cruce, a deschis intrare la noi darurilor imbelsugate ale Sfantului Duh; ca Acest Duh, dupa inaltarea la cer a Domnului, S-a revarsat asupra Sfintilor Apostoli, iar prin ei si asupra intregii omeniri, a infiintat pe pamant Sfanta Biserica, vindecatoarea, luminatoarea si sfintitoarea noastra; ca cel care, unindu-se cu Biserica asa cum este unit un madular cu trupul, umbla in duhul ei, numai acela umbla in adevar si isi pregateste fericirea in vesnicie; ca moartea desparte sufletul de trup, dar acestea se vor uni din nou dupa inviere si impreuna fie vor fi fericite, fie vor patimi vesnic, potrivit felului in care a lucrat omul pe pamant.
Iata adevaruri! Cine si le insuseste unul dupa altul, acela alunga minciuna dupa minciuna si intra tot mai mult pe taramul luminii. Iar atunci cand mintea se umple de tot adevarul si se uneste astfel cu el si se patrunde de el in asa fel incat nu numai ca nu ingaduie nici un gand impotriva lui, ci, dimpotriva, supune lui si verifica prin el orice gand al sau si tot efortul sau intelectual, omul alunga din sine tot intunericul si se face pe de-a-ntregul luminat si purtator de lumina. Mintea lui este mintea lui Hristos, potrivit apostolului (I Cor. 2, 16).
El se schimba la fata din omenesc in dumnezeiesc si, imbracandu-se in lumina din intunecat ce era, lumineaza in sine insusi si ii lumineaza si pe toti cei dimprejur. Acesta este singurul mijloc de innoire prin duh a mintii noastre (v. Efes. 4, 23). Asadar cu aceasta innoire a mintii sa va schimbati la fata (v. Rom. 12, 2), stiind ca toate celelalte invataturi, sunt potrivit apostolului, sunt galcevi ale railor graitori in desert, stricati la minte, care inseala si se insala (v. I Tim. 6, 5; II Tim. 3, 8; Tit 1, 10).
Sa mergem mai departe. Inteleptul Solomon spune ca Dumnezeu l-a facut pe om drept sau, asa cum lamureste Macarie cel Mare, l-a impodobit cu toata virtutea: cu frica de Dumnezeu, cu smerenia, cu blandetea, cu infranarea, cu dragostea si asa mai departe. Cand omul a luat aminte la sfatul sarpelui, a primit in sine...
Acum se pune intrebarea: cum sa ne facem vrednici de asta?! Trebuie sa ne schimbam la fata launtric in aceasta viata, ca in cea viitoare sa primim slava in care a aratat Domnul omenitatea Sa cand S-a schimbat la fata.
Iata spre ce trebuie, prin urmare, sa se indrepte toata grija noastra: sa ne zidim dupa omul launtric (Rom. 7, 22), schimbandu-ne la fata in el din slava in slava de la Domnul Duhului (II Cor. 3, 18).
Dupa cum stiti, este in noi un om launtric, omul cel tainic al inimii. Ati ascultat, bineinteles, cum le graieste Apostolul Petru femeilor:Podoaba voastra sa nu fie cea din afara impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu (I Petr. 3, 3-4).
Sau, cum zice altundeva Apostolul Pavel:Ma rog sa va intariti in omul launtric prin Duhul lui Dumnezeu (v. Efes. 3, 16).
Tocmai pe acest om launtric il vom inalta din slava in slava.
Eu lumina am venit in lume , zice Domnul. Lumina aceasta este lumina adevarului* adusa de El pe pamant, lumina cunoasterii dumnezeiesti. S-a intunecat mintea noastra si s-a facut bezna. Vine Domnul si o lumineaza. Cand in locul adevarului intra in minte minciuna, ea se intuneca, iar cand adevarul se intoarce in ea, se lumineaza si intra in slava sa. Slava mintii este cunoasterea adevarului. Cu cat isi insuseste ea mai mult adevarul, cu atat urca mai mult din slava in slava. Vreti sa inaltati mintea voastra in slava Schimbarii la Fata? Umpleti-o cu adevarul, pe care l-a adus Domnul pe pamant. titi in ce consta acest adevar. Ni-l lamureste Simbolul de credinta si ni-l talcuieste Catehismul. El marturiseste ca Dumnezeu exista, si ca El este intreit in Persoane Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea Cea de o fiinta si nedespartita; ca Dumnezeu a facut lumea prin cuvantul Sau, ca poarta grija de ea si de fiecare faptura din ea, si cu atat mai mult de om; ca in afara lumii acesteia vazute este si o alta lume, nevazuta, a duhurilor netrupesti, din care o parte a cazut si lupta impotriva lui Dumnezeu cu inversunare; ca am fost facuti pentru fericire, insa, din insuflarea duhului rautatii calcand porunca, am cazut in protoparinti si rabdam necazuri potrivit dreptei judecati a lui Dumnezeu; ca Dumnezeu a aratat fata de noi o nemargi nita milostivire, binevoind ca Dumnezeu-Fiul sa Se intrupeze si sa patimeasca pentru noi, ca Acest Domn, indreptatindu-ne pe noi prin moartea pe cruce, a deschis intrare la noi darurilor imbelsugate ale Sfantului Duh; ca Acest Duh, dupa inaltarea la cer a Domnului, S-a revarsat asupra Sfintilor Apostoli, iar prin ei si asupra intregii omeniri, a infiintat pe pamant Sfanta Biserica, vindecatoarea, luminatoarea si sfintitoarea noastra; ca cel care, unindu-se cu Biserica asa cum este unit un madular cu trupul, umbla in duhul ei, numai acela umbla in adevar si isi pregateste fericirea in vesnicie; ca moartea desparte sufletul de trup, dar acestea se vor uni din nou dupa inviere si impreuna fie vor fi fericite, fie vor patimi vesnic, potrivit felului in care a lucrat omul pe pamant.
Iata adevaruri! Cine si le insuseste unul dupa altul, acela alunga minciuna dupa minciuna si intra tot mai mult pe taramul luminii. Iar atunci cand mintea se umple de tot adevarul si se uneste astfel cu el si se patrunde de el in asa fel incat nu numai ca nu ingaduie nici un gand impotriva lui, ci, dimpotriva, supune lui si verifica prin el orice gand al sau si tot efortul sau intelectual, omul alunga din sine tot intunericul si se face pe de-a-ntregul luminat si purtator de lumina. Mintea lui este mintea lui Hristos, potrivit apostolului (I Cor. 2, 16).
El se schimba la fata din omenesc in dumnezeiesc si, imbracandu-se in lumina din intunecat ce era, lumineaza in sine insusi si ii lumineaza si pe toti cei dimprejur. Acesta este singurul mijloc de innoire prin duh a mintii noastre (v. Efes. 4, 23). Asadar cu aceasta innoire a mintii sa va schimbati la fata (v. Rom. 12, 2), stiind ca toate celelalte invataturi, sunt potrivit apostolului, sunt galcevi ale railor graitori in desert, stricati la minte, care inseala si se insala (v. I Tim. 6, 5; II Tim. 3, 8; Tit 1, 10).
Sa mergem mai departe. Inteleptul Solomon spune ca Dumnezeu l-a facut pe om drept sau, asa cum lamureste Macarie cel Mare, l-a impodobit cu toata virtutea: cu frica de Dumnezeu, cu smerenia, cu blandetea, cu infranarea, cu dragostea si asa mai departe. Cand omul a luat aminte la sfatul sarpelui, a primit in sine...
