Maica Domnului – Împărăteasa Cerului între Sfinţi – Partea a II a
Cateva cugetari, indicii si referinte despre Maica Domnului Imparateasa Cerului intre Sfinti Rugul ce arde si nu se mistuieste intr-un dialog duhovnicesc cu Parintele Arhimandrit Clement Haralam Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucuresti In loc de Concluzii, Incheiere sau Epilog Maica Domnului Imparateasa Cerului intre Sfinti In alta []Cateva cugetari, indicii si referinte despre Maica Domnului Imparateasa Cerului intre Sfinti Rugul ce arde si nu se mistuieste intr-un dialog duhovnicesc cu Parintele Arhimandrit Clement Haralam Marele Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din BucurestiIn loc de Concluzii, Incheiere sau Epilog Maica Domnului Imparateasa Cerului intre Sfinti In alta ordine de idei, in paginile si randurile urmatoare, vom evidentia, invatatura Bisericii Ortodoxe cu privirea la Maica Domnului, care ocupa un loc foarte important in invatatura, credinta si spiritualitatea noastra, rasariteana, deoarece sta in stransa legatura cu invatatura despre Iisus Hristos si despre mantuirea neamului omenesc, despre impacarea omului cu Tatal ceresc. Unghiul, perspectiva din care vom aborda acest lucru va fi una filocalica, caci referirile explicite din Filocalie la adresa Maicii Domnului sunt putine la numar, destul de succinte, insa foarte clare si deosebit de graitoare. Cu alte cuvinte, Parintii filocalici au meditat adanc si profund, inca de la bun inceput, asupra semnificatiilor ascunse referitoare la Maica Domnului.
Cu toate ca nu-si propun sa dezvolte pe aceasta tema studii sistematice de dogmatica, Parintii filocalici ne-au transmis invataturi insemnate, prin scrierile si cuvantarile lor, de lauda catre preaneprihanita si preacurata Fecioara (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvantari morale, cuv. 9, in col. Filocalia, vol. 6). Ei, cand vorbesc despre Maica Domnului, Parintii folosesc cuvintele cele mai bogate in cuprins, de o rara frumusete poetica si profunda teologie, iar toata aceasta bogatie si frumusete nu pot fi intelese decat duhovniceste, prin acceptarea paradoxalului, miraculosului, asa cum au fost transmise Bisericii prin Sfanta Traditie. Scrisul lor, desi pare, nu este hiperbolic, nu este tesut din exagerari poetice, pentru ca nu exprima mai mult decat este ea in realitate, toate evenimentele scripturistice din viata Sfintei Fecioare intrand in sfera neobisnuitului, care covarseste cuvantul si gandul. Astfel, cuvintele Parintilor sunt imne de lauda si de multumire catre Maica Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Tocmai de aceea, inainte de a incepe laudele sale catre Maica Domnului, in imnele scrise de el, Sf. Efrem Sirul se ruga catre dansa asa: Gura mea este prea mica ca sa pot vorbi despre tine si limba nu am ca sa arat tainele tale. Nu am glas si cuvant ca sa povestesc frumusetea ta. Porunceste-mi ca sa spun despre tine!. Pentru a se apropia cineva de sfintenia celei mai cinstite decat heruvimii, se cere, inainte de toate, curatie, sfintenie. Pentru a vorbi despre cea care insumeaza toata taina teologiei, este necesara o minte de teolog. Deci, singurii in masura sa ne invete despre Nascatoarea de Dumnezeu, prin toate descoperirile minunilor celei mai marite fara de asemanare decat serafimii, sunt sfintii, care, prin curatia lor, au dobandit mintea lui Iisus Hristos (I Cor., 2, 16). Acest lucru le cuprinde pe toate. Altfel spus, Maica Domnului este asezata in varful piramidei creaturii, este cea mai inalta din toata faptura vazuta si nevazuta, pentru ca ea nu numai ca este mai slavita decat toti oamenii, ci este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii. Ea este cu adevarat plina de daruri ale sufletului si ale trupului. Referindu-se la aceste lucruri, Sf. Ioan Gura de Aur din operele caruia s-au inspirat adesea Parintii filocalici scrie: Nimeni nu este asemenea in viata cu Fecioara Maria. Cerceteaza, omule, zidirea toata cu cugetul tau si vezi daca este ceva asemanator sau mai mult decat sfintenia Fecioarei de Dumnezeu Nascatoare. Strabate pamantul, priveste marea imprejur, cutreiera vazduhul, patrunde cu mintea ta cerurile, aminteste-ti de toate puterile cele nevazute, si vezi daca exista o alta minune la fel cu aceasta in intreaga fire (Cuvant despre Fecioara Maria). Parintii filocalici o lauda pe Maica Domnului pentru ca ei, cu ochii cei curati ai inimii lor, au vazut-o pe ea mai apropiata decat orice faptura de Fiul ei si nedespartita de El. Cu cat iubeau mai mult pe Dumnezeu, cu atat mai mult iubeau si cunosteau pe Nascatoarea de Dumnezeu. De altfel, iubirea Sfintilor Parinti fata de Maica Domnului a fost rod al cunoasterii, admiratiei si recunostintei. tim ca Sfantul Grigorie Palama, teolog filocalic, marturiseste ca de mic copil a avut intotdeauna pe Maica Domnului ca aparatoare, careia i-a impletit mai apoi cuvinte de lauda care sunt adevarate capodopere teologice, dupa nenumarate descoperiri ale ei in lumina dumnezeiasca. Mai tarziu, la Sfantul Munte, ca ascet, rugandu-se Maicii Domnului in neincetatele lui rugaciuni, in repetate randuri a vazut-o in vedenie si, prin mijlocirea ei, a primit darul teologiei. i Sfantul Nicodim Aghioritul, cel care a adunat textele Parintilor filocalici in colectia Filocalia, in limba greaca, la anul 1782, era cuprins de o adanca iubire duhovniceasca pentru Maica Domnului. Deci, sfintii au avut o dorinta nepotolita de preamarire a imparatesei Cerurilor. Cu cat intelegeau din maretiile ei, se minunau si admiratia lor se transforma in iubire manifestata in imne si cantari. i tot ce nu puteau sa prinda cu mintea, ci numai cu simtirea, devenea substanta a altor tresariri si aclamatii ale sufletului. In alta ordine de idei, Sfantul Simeon Noul Teolog ne invata ca noi suntem fii ai Nascatoarei de Dumnezeu si frati ai lui Iisus Hristos, caci precum Fiul ei, si Dumnezeu s-a facut Iisus Hristos si Dumnezeul nostru, dar a fost si fratele nostru, asa si noi, o, negraita iubire de oameni! ne facem fii ai Nascatoarei de Dumnezeu, Maica Lui, si frati ai lui Iisus Hristos. Caci toti sfintii sunt aceasta prin nunta cea preaneprihanita si preanecunoscuta savarsita cu ea si in ea, datorita careia Fiul lui Dumnezeu este din ea si sfintii sunt din El (Sf. Simeon, op. cit). Acelasi Sfant Simeon Noul Teolog mentioneaza ca Maica Domnului L-a nascut trupeste pe Iisus Hristos, in chip de negrait si fara barbat. Iar sfintii toti Il au ca unii ce L-au zamislit pe El dupa har si dupa dar. i incetand ea sa zamisleasca si sa nasca, Fiul ei a nascut si naste in fiecare zi pe cei ce cred in El si pazesc sfintele Lui porunci (Ibidem). Dupa ce Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat din fecioara Maria si S-a nascut din ea trupeste in chip de negrait si mai presus de cuvant, fiindca nu se mai poate intrupa sau naste trupeste iarasi din fiecare din noi, ne impartaseste spre mancare trupul Sau preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihanit al Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. i mancand acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credinciosi, care il mancam cu vrednicie, Il avem intreg in noi pe Dumnezeu Cel intrupat, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu si Fiul Preacuratei Fecioare Maria, Care sade de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal. Din sfinti nu ia trup, ci le impartaseste lor trupul Sau indumnezeit. Prin urmare, Maica Domnului este Stapana si Imparateasa si Doamna tuturor sfintilor, iar sfintii toti sunt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, sunt fiii ei, intrucat se impartasesc din preacuratul trup al Fiului ei (Ibidem). Dincolo de toate acestea, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa poata cobora printre oameni, sa vina in maxima apropiere de ei si sa-si asume firea urmasilor lui Adam pentru a o innoi dinauntru, El trebuia sa gaseasca in cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinitatii si de a zamisli un fiu preacurat al carui ipostas avea sa fie Insusi Logosul divin. Fecioara si Maica, Faptura Umana si Mama a Celui ce este Dumnezeu, fiica muritoare sa nasca pe Dumnezeu Cel fara de inceput, sunt paradoxuri pentru necredinciosi. Dar ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este cu putinta, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia in pantece de la Duhul Sfant si naste pe Dumnezeu Fiul. Referitor la aceasta, Sfantul Petru Damaschinul spune: Minunatu-s-a de aceasta cerul, si marginile pamantului s-au umplut de uimire, ca Dumnezeu S-a aratat oamenilor trupeste si pantecele tau s-a facut mai cuprinzator decat cerurile. Pentru aceasta, Nascatoare de Dumnezeu, pe tine te maresc cetele ingerilor si oamenilor (Petru Damaschinul, Invataturi duhovnicesti, Filocalia 5). Cu alte cuvinte, Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu Cuvantul s-a intrupat si s-a facut om si S-a unit la zamislire cu templul (umanitatea) pe care l-a luat din ea. i, totusi, Nasterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria depaseste orice alta minune, cum ne incredinteaza Petru Damaschinul spunand: i nimeni nu poate intreba despre ale Tale. Pentru ca sunt mai presus de minte, fire si de intelegere. Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu Te marturisim pe Tine, cei mantuiti prin Tine, Fecioara curata, marindu-Te impreuna cetele netrupesti, pentru ca: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor, spre care nu cuteza a cauta cetele ingeresti; iar prin Tine, Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvantul intrupat, pe Care marindu-L impreuna cu ostile ingeresti, pe Tine te marim Nascatoare de Dumnezeu, tu esti viata cea adevarata, care ai odraslit rodul vietii, singur Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii (Ibidem). Precum putem usor constata, dincolo de toate cele cate s-au scris, ca Maica Domnului ramane mai presus de minte si de cuvant, de vreme ce Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu ea, dar nu cum se uneste cu fapturile rationale care se fac vrednice de indumnezeire prin energiile dumnezeiesti necreate, nici dupa fiinta, ci dupa ipostas. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin si astfel, fiind asemenea in toate cu primul Adam, nascut fara samanta omeneasca, a izbavit de pacate pe om. In acest sens, Sfantul Simeon ne spune: precum Eva cea dintai a nascut din impreunare si din samanta lui Adam si din ea si prin ea s-au nascut toti oamenii, asa si Nascatoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal in loc de samanta, L-a zamislit si L-a nascut numai pe Unul Nascut din Tatal dinainte de veci si Unul Nascut si intrupat din ea, in zilele de pe urma (Ibidem). Numai ea, stand intre Dumnezeu si oameni, L-a facut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu. Drept urmare, inca din primele secole crestine, evlavia...
Cu toate ca nu-si propun sa dezvolte pe aceasta tema studii sistematice de dogmatica, Parintii filocalici ne-au transmis invataturi insemnate, prin scrierile si cuvantarile lor, de lauda catre preaneprihanita si preacurata Fecioara (Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvantari morale, cuv. 9, in col. Filocalia, vol. 6). Ei, cand vorbesc despre Maica Domnului, Parintii folosesc cuvintele cele mai bogate in cuprins, de o rara frumusete poetica si profunda teologie, iar toata aceasta bogatie si frumusete nu pot fi intelese decat duhovniceste, prin acceptarea paradoxalului, miraculosului, asa cum au fost transmise Bisericii prin Sfanta Traditie. Scrisul lor, desi pare, nu este hiperbolic, nu este tesut din exagerari poetice, pentru ca nu exprima mai mult decat este ea in realitate, toate evenimentele scripturistice din viata Sfintei Fecioare intrand in sfera neobisnuitului, care covarseste cuvantul si gandul. Astfel, cuvintele Parintilor sunt imne de lauda si de multumire catre Maica Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Tocmai de aceea, inainte de a incepe laudele sale catre Maica Domnului, in imnele scrise de el, Sf. Efrem Sirul se ruga catre dansa asa: Gura mea este prea mica ca sa pot vorbi despre tine si limba nu am ca sa arat tainele tale. Nu am glas si cuvant ca sa povestesc frumusetea ta. Porunceste-mi ca sa spun despre tine!. Pentru a se apropia cineva de sfintenia celei mai cinstite decat heruvimii, se cere, inainte de toate, curatie, sfintenie. Pentru a vorbi despre cea care insumeaza toata taina teologiei, este necesara o minte de teolog. Deci, singurii in masura sa ne invete despre Nascatoarea de Dumnezeu, prin toate descoperirile minunilor celei mai marite fara de asemanare decat serafimii, sunt sfintii, care, prin curatia lor, au dobandit mintea lui Iisus Hristos (I Cor., 2, 16). Acest lucru le cuprinde pe toate. Altfel spus, Maica Domnului este asezata in varful piramidei creaturii, este cea mai inalta din toata faptura vazuta si nevazuta, pentru ca ea nu numai ca este mai slavita decat toti oamenii, ci este mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii. Ea este cu adevarat plina de daruri ale sufletului si ale trupului. Referindu-se la aceste lucruri, Sf. Ioan Gura de Aur din operele caruia s-au inspirat adesea Parintii filocalici scrie: Nimeni nu este asemenea in viata cu Fecioara Maria. Cerceteaza, omule, zidirea toata cu cugetul tau si vezi daca este ceva asemanator sau mai mult decat sfintenia Fecioarei de Dumnezeu Nascatoare. Strabate pamantul, priveste marea imprejur, cutreiera vazduhul, patrunde cu mintea ta cerurile, aminteste-ti de toate puterile cele nevazute, si vezi daca exista o alta minune la fel cu aceasta in intreaga fire (Cuvant despre Fecioara Maria). Parintii filocalici o lauda pe Maica Domnului pentru ca ei, cu ochii cei curati ai inimii lor, au vazut-o pe ea mai apropiata decat orice faptura de Fiul ei si nedespartita de El. Cu cat iubeau mai mult pe Dumnezeu, cu atat mai mult iubeau si cunosteau pe Nascatoarea de Dumnezeu. De altfel, iubirea Sfintilor Parinti fata de Maica Domnului a fost rod al cunoasterii, admiratiei si recunostintei. tim ca Sfantul Grigorie Palama, teolog filocalic, marturiseste ca de mic copil a avut intotdeauna pe Maica Domnului ca aparatoare, careia i-a impletit mai apoi cuvinte de lauda care sunt adevarate capodopere teologice, dupa nenumarate descoperiri ale ei in lumina dumnezeiasca. Mai tarziu, la Sfantul Munte, ca ascet, rugandu-se Maicii Domnului in neincetatele lui rugaciuni, in repetate randuri a vazut-o in vedenie si, prin mijlocirea ei, a primit darul teologiei. i Sfantul Nicodim Aghioritul, cel care a adunat textele Parintilor filocalici in colectia Filocalia, in limba greaca, la anul 1782, era cuprins de o adanca iubire duhovniceasca pentru Maica Domnului. Deci, sfintii au avut o dorinta nepotolita de preamarire a imparatesei Cerurilor. Cu cat intelegeau din maretiile ei, se minunau si admiratia lor se transforma in iubire manifestata in imne si cantari. i tot ce nu puteau sa prinda cu mintea, ci numai cu simtirea, devenea substanta a altor tresariri si aclamatii ale sufletului. In alta ordine de idei, Sfantul Simeon Noul Teolog ne invata ca noi suntem fii ai Nascatoarei de Dumnezeu si frati ai lui Iisus Hristos, caci precum Fiul ei, si Dumnezeu s-a facut Iisus Hristos si Dumnezeul nostru, dar a fost si fratele nostru, asa si noi, o, negraita iubire de oameni! ne facem fii ai Nascatoarei de Dumnezeu, Maica Lui, si frati ai lui Iisus Hristos. Caci toti sfintii sunt aceasta prin nunta cea preaneprihanita si preanecunoscuta savarsita cu ea si in ea, datorita careia Fiul lui Dumnezeu este din ea si sfintii sunt din El (Sf. Simeon, op. cit). Acelasi Sfant Simeon Noul Teolog mentioneaza ca Maica Domnului L-a nascut trupeste pe Iisus Hristos, in chip de negrait si fara barbat. Iar sfintii toti Il au ca unii ce L-au zamislit pe El dupa har si dupa dar. i incetand ea sa zamisleasca si sa nasca, Fiul ei a nascut si naste in fiecare zi pe cei ce cred in El si pazesc sfintele Lui porunci (Ibidem). Dupa ce Cuvantul lui Dumnezeu S-a intrupat din fecioara Maria si S-a nascut din ea trupeste in chip de negrait si mai presus de cuvant, fiindca nu se mai poate intrupa sau naste trupeste iarasi din fiecare din noi, ne impartaseste spre mancare trupul Sau preacurat, pe care l-a luat din trupul neprihanit al Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu. i mancand acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credinciosi, care il mancam cu vrednicie, Il avem intreg in noi pe Dumnezeu Cel intrupat, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu si Fiul Preacuratei Fecioare Maria, Care sade de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal. Din sfinti nu ia trup, ci le impartaseste lor trupul Sau indumnezeit. Prin urmare, Maica Domnului este Stapana si Imparateasa si Doamna tuturor sfintilor, iar sfintii toti sunt slujitorii ei, precum Maica este a lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, sunt fiii ei, intrucat se impartasesc din preacuratul trup al Fiului ei (Ibidem). Dincolo de toate acestea, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa poata cobora printre oameni, sa vina in maxima apropiere de ei si sa-si asume firea urmasilor lui Adam pentru a o innoi dinauntru, El trebuia sa gaseasca in cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinitatii si de a zamisli un fiu preacurat al carui ipostas avea sa fie Insusi Logosul divin. Fecioara si Maica, Faptura Umana si Mama a Celui ce este Dumnezeu, fiica muritoare sa nasca pe Dumnezeu Cel fara de inceput, sunt paradoxuri pentru necredinciosi. Dar ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este cu putinta, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia in pantece de la Duhul Sfant si naste pe Dumnezeu Fiul. Referitor la aceasta, Sfantul Petru Damaschinul spune: Minunatu-s-a de aceasta cerul, si marginile pamantului s-au umplut de uimire, ca Dumnezeu S-a aratat oamenilor trupeste si pantecele tau s-a facut mai cuprinzator decat cerurile. Pentru aceasta, Nascatoare de Dumnezeu, pe tine te maresc cetele ingerilor si oamenilor (Petru Damaschinul, Invataturi duhovnicesti, Filocalia 5). Cu alte cuvinte, Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu Cuvantul s-a intrupat si s-a facut om si S-a unit la zamislire cu templul (umanitatea) pe care l-a luat din ea. i, totusi, Nasterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria depaseste orice alta minune, cum ne incredinteaza Petru Damaschinul spunand: i nimeni nu poate intreba despre ale Tale. Pentru ca sunt mai presus de minte, fire si de intelegere. Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu Te marturisim pe Tine, cei mantuiti prin Tine, Fecioara curata, marindu-Te impreuna cetele netrupesti, pentru ca: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor, spre care nu cuteza a cauta cetele ingeresti; iar prin Tine, Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvantul intrupat, pe Care marindu-L impreuna cu ostile ingeresti, pe Tine te marim Nascatoare de Dumnezeu, tu esti viata cea adevarata, care ai odraslit rodul vietii, singur Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii (Ibidem). Precum putem usor constata, dincolo de toate cele cate s-au scris, ca Maica Domnului ramane mai presus de minte si de cuvant, de vreme ce Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu ea, dar nu cum se uneste cu fapturile rationale care se fac vrednice de indumnezeire prin energiile dumnezeiesti necreate, nici dupa fiinta, ci dupa ipostas. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin si astfel, fiind asemenea in toate cu primul Adam, nascut fara samanta omeneasca, a izbavit de pacate pe om. In acest sens, Sfantul Simeon ne spune: precum Eva cea dintai a nascut din impreunare si din samanta lui Adam si din ea si prin ea s-au nascut toti oamenii, asa si Nascatoarea de Dumnezeu, primind pe Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal in loc de samanta, L-a zamislit si L-a nascut numai pe Unul Nascut din Tatal dinainte de veci si Unul Nascut si intrupat din ea, in zilele de pe urma (Ibidem). Numai ea, stand intre Dumnezeu si oameni, L-a facut pe Dumnezeu Fiu al omului, iar pe oameni fii ai lui Dumnezeu. Drept urmare, inca din primele secole crestine, evlavia...
