S-a întâmplat în 28 februarie 1869
S-a intamplat in 28 februarie 1869: A murit Alphonse de Lamartine, scriitor romantic francez. Alphonse de Lamartine (Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine) (n. 21 octombrie 1790 in Macon d. Paris) a fost un poet, scriitor si politician francez. Dupa cateva incercari esuate, abandoneaza cariera militara, si se dedica literaturii, scriind o serie []The post S-a intamplat in 28 februarie 1869 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 28 februarie 1869: A murit Alphonse de Lamartine, scriitor romantic francez. Alphonse de Lamartine (Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine) (n. 21 octombrie 1790 in Macon d. Paris) a fost un poet, scriitor si politician francez. Dupa cateva incercari esuate, abandoneaza cariera militara, si se dedica literaturii, scriind o serie de tragedii in versuri si elegii.
In 1815, aflat in statiunea Aix-les-Bains pentru a se ingriji de sanatatea deja subreda, le intalneste pe cele doua femei carora urmeaza sa le dedice o parte importanta din opera sa. De frumoasa Antoniella, o femeie simpla din clasa muncitoare, se indragosteste fulgerator, iar dupa moartea acesteia, scrie anecdota Graziella, Antoniella servind drept inspiratie pentru personajul feminin principal. In 1820, Lamartine se casatoreste cu Maria Ann Birch, o tanara britanica avand legaturi cu familia lui Churchill, si isi consolideaza cariera diplomatica, angajandu-se initial ca secretar la ambasada franceza din Napoli. In acelasi an, publica prima sa colectie de poezii, Meditatii poetice (M ditations po tiques), care se bucura de un succes imens datorita noului stil romantic si al sinceritatii sentimentelor exprimate. Poeziile lui Lamartin aduceau un suflu nou literaturii franceze. In 1829 a devenit membru al Academiei franceze.
Alaturi de Victor Hugo si de Alfred de Vigny, a fost unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. A scris o poezie a emotiilor delicate, spiritualizate, remarcabila prin lirismul melancolic si contemplativ, datorat aspiratiei nostalgice catre timpul trecut, retrairea elegiaca a iubirii, consonanta dintre natura si starea sufleteasca a eului liric.
Micul volum de versuri, aparut anonim, in 1820, M ditations po tiques (douazeci si patru de poezii in editia originala), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca in acesti termeni intr-o scrisoare catre Verlaine, din 19 nov. 1865: Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea sa-si imagineze impresia adevarata, legitima, de nesters pe care contemporanii au primit-o de la primele Meditatii Desi nu revolutiona tehnica versificatiei si nici nu reinnoia temele traditionale ale lirismului, Lamartine aducea in poezie un accent necunoscut, o atmosfera, o maniera unica de a vorbi despre dragoste, natura, aspiratia spre ideal.
In versurile lui, cititorii regaseau cu incantare propriile lor...
S-a intamplat in 28 februarie 1869: A murit Alphonse de Lamartine, scriitor romantic francez. Alphonse de Lamartine (Alphonse Marie Louise Prat de Lamartine) (n. 21 octombrie 1790 in Macon d. Paris) a fost un poet, scriitor si politician francez. Dupa cateva incercari esuate, abandoneaza cariera militara, si se dedica literaturii, scriind o serie de tragedii in versuri si elegii.
In 1815, aflat in statiunea Aix-les-Bains pentru a se ingriji de sanatatea deja subreda, le intalneste pe cele doua femei carora urmeaza sa le dedice o parte importanta din opera sa. De frumoasa Antoniella, o femeie simpla din clasa muncitoare, se indragosteste fulgerator, iar dupa moartea acesteia, scrie anecdota Graziella, Antoniella servind drept inspiratie pentru personajul feminin principal. In 1820, Lamartine se casatoreste cu Maria Ann Birch, o tanara britanica avand legaturi cu familia lui Churchill, si isi consolideaza cariera diplomatica, angajandu-se initial ca secretar la ambasada franceza din Napoli. In acelasi an, publica prima sa colectie de poezii, Meditatii poetice (M ditations po tiques), care se bucura de un succes imens datorita noului stil romantic si al sinceritatii sentimentelor exprimate. Poeziile lui Lamartin aduceau un suflu nou literaturii franceze. In 1829 a devenit membru al Academiei franceze.
Alaturi de Victor Hugo si de Alfred de Vigny, a fost unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. A scris o poezie a emotiilor delicate, spiritualizate, remarcabila prin lirismul melancolic si contemplativ, datorat aspiratiei nostalgice catre timpul trecut, retrairea elegiaca a iubirii, consonanta dintre natura si starea sufleteasca a eului liric.
Micul volum de versuri, aparut anonim, in 1820, M ditations po tiques (douazeci si patru de poezii in editia originala), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca in acesti termeni intr-o scrisoare catre Verlaine, din 19 nov. 1865: Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea sa-si imagineze impresia adevarata, legitima, de nesters pe care contemporanii au primit-o de la primele Meditatii Desi nu revolutiona tehnica versificatiei si nici nu reinnoia temele traditionale ale lirismului, Lamartine aducea in poezie un accent necunoscut, o atmosfera, o maniera unica de a vorbi despre dragoste, natura, aspiratia spre ideal.
In versurile lui, cititorii regaseau cu incantare propriile lor...
