Duminica umblării pe mare – Despre oamenii căldicei în credință
Precum se poarta incolo si incoace o corabie lipsita de carma, la fel si sufletul lipsit de harul lui Dumnezeu, se afla neincetat sub conducerea pacatului, care il atrage nu acolo unde el doreste, ci unde este indreptat de drac. Sfantul Ioan Gura de Aur Primejdia vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani []Precum se poarta incolo si incoace o corabie lipsita de carma, la fel si sufletul lipsit de harul lui Dumnezeu, se afla neincetat sub conducerea pacatului, care il atrage nu acolo unde el doreste, ci unde este indreptat de drac. Sfantul Ioan Gura de AurPrimejdia vine de la fratii cei mincinosi, care sunt dusmani ascunsi cu atat mai periculosi, cu cat cred ca ei sunt frati curati. Propovaduiesc si ei Ortodoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta dupa placul lumii acesteia si al stapanitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrana prielnica care a inceput sa se strice si in loc sa hraneasca, otraveste pe cei care o mananca. Sfantul Ioan Iacob Romanul de la HozevaIn cartea Apocalipsei, Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan ii mustra pe crestinii slabi in credinta din Laodiceea (pe teritoriul Turciei de astazi), pe caldiceii gata oricand sa faca pe placul vrajmasilor lui Dumnezeu: i ingerul Bisericii celei din Laodiceea scrie: tiu faptele tale, ca nici rece esti nici fierbinte. O, de ai fi rece, sau fierbinte! Iar fiindca esti cald, si nici fierbinte, nici rece, te voi varsa din gura Mea (Apoc. 3, 16).
Oare de ce acei fii ai Bisericii nou-nascute erau atat de putin credinciosi?Fiindca erau comozi, lipsiti de profunzime si traire duhovniceasca, asa cum suntemsi noi astazi. Acele cuvinte cred ca se adreseaza in aceeasi masura si noua, celor ce traim o noua epoca laodiceana a istoriei Bisericii, o epoca a umanismului in care omul este centrul si masura tuturor lucrurilor si in care el se considera autoritatea finala in orice subiect si problema. Aceasta filozofie este atat de raspandita, atat de patrunzatoare, incat a infiltrat orice aspect al societatiiumane. In viata sociala, zeul suprem este toleranta de sine, hranita de bani si lucrurile materiale.
Ne place sa ne consideram credinciosi, dar nu punem umarul la greu. Nu ne place osteneala trupeasca sau sufleteasca, ci religiozitatea respectabila , credinta sentimentala, superficiala, eventual acompaniata de decoruri care sfideaza orice canon al Bisericii: tablouri religioase renascentiste cu pretentii de icoane , cantari de inspiratie sectara, discursuri seci. Ne plac slujbele transmise la televizor sau pe internet si nu ne mai ducem la biserica, pentru ca ne este prea greu . Aranjam treburile prin casa, vorbim la telefon, iar slujba se revarsa peste noi prin boxele calculatorului. Suntem impacati cu noi insine. Am reusit sa-L multumim pe Dumnezeu, am mai facut si un pic de activitate casnica .
In mintea noastra, toate-s bune. Dar adevarul este ca Ortodoxia noastra traita se apropie de zero. Ravna este un cuvant uitat, prafuit, inventat de Sfinti pentru ei insisi. Noi suntem crestinii plini de duh laodiceean, oamenii Noii Ere , nu avem nevoie de lectii de la Sfintii Parinti. Maine-poimaine, vom ajunge sa declaram ca nu avem nevoie nici de Dumnezeu. Fie ca aceasta sa nu se intample!Cum se manifesta duhul bisericesc laodiceean? Cum ii place crestinului caldicel sa vorbeasca despre Dumnezeu si despre legea Sa? Ei au discursuri prin care se auto-justifica, incercand sa dea propria lor interpretare unor citate scripturistice, mai ales din Noul Testament. Iata unele dintre ele: da-i cezarului ce-i a cezarului ; toata puterea este de la Dumnezeu ; pentru cei curati, totul e curat adica sa ne sugereze ca nu e asa mare lucrusa faci un compromis in materie de credinta si, chiar de ajung sa se infrupte din aluatul viclean, mintea le ramane la Dumnezeu . Mare inselare!Nu demult, discutam cu cineva care imi aducea un argument laodiceean: Parinte, dar spus este in Evanghelie, ca Dumnezeu a iubit lumea (Ioan 3, 16), iar voi faceti apel catre credinciosi sa se lepede de lume, sa se ingradeasca de ea, sa dispretuiasca viata obisnuita de zi cu zi sa nu accepte codurile de identificare, sa renunte la televizor si la distractiile societatii . Despre acest lucru, Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov spune asa: Prin cuvantul lume este numita toata omenirea. Despre aceasta lume vorbeste si Sfanta Scriptura aici: Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut Fiul Sau L-a dat, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).
Prin cuvantul lume sunt numiti acei oameni care duc un mod de viata pacatos, potrivnic voii lui Dumnezeu, care traiesc pentru trup si nu pentru suflet, adica pentru vesnicie. Despre aceasta lume graieste Scriptura in urmatoarele: De ati fi din lume, lumea ar iubi pre al sau; iar caci din lume nu sunteti, ci Eu v-am ales pre voi din lume; pentru aceasta uraste pre voi lumea (Ioan 15, 19).
Nu iubiti lumeaNu iubiti lumea, nici cele din lume; de iubeste cineva lumea, nu este dragostea Tatalui intru dansul. Pentru ca tot ce este in lume, adica, pofta trupului, si pofta ochilor si trufia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume este (I Ioan 2, 15-16). Au nu stiti ca dragostea lumii acesteia vrajmasie este la Dumnezeu? Deci oricare va vrea sa fie prieten lumii, vrajmas lui Dumnezeu se face (Iac. 4, 4).
Asadar, lumea este vietuirea trupeasca si cugetarea trupeasca. Slujirea lumii este incompatibila cu slujirea lui Dumnezeu, nu poate exista asa ceva, cu toate ca privirii bolnavicioase a robilor acestei lumi i se pare ca exista. Nu, nu exista! Iar ceea ce pare a fi nu este altceva decat fatarnicie, prefacatorie, auto-inselare si inselarea altora. Cel ce este prieten cu lumea, neaparat, poate fara a observa,devine un crunt vrajmas al lui Dumnezeu si al propriei mantuiri.
Nu esti nici rece, nici fierbinte Comparand trasaturile bisericii Laodiceene din Apocalipsa cu actuala viata bisericeasca, vedem practic urmatoarele trasaturi ale actualilor credinciosi laodiceeni: Caldicia, lipsa ravnei duhovnicesti: tiu faptele tale, ca nici rece esti nici fierbinte. O, de ai fi rece, sau fierbinte! Iar fiindca esti cald, sinici fierbinte, nici rece, te voi varsa din gura Mea (Apoc. 3, 16). Autosatisfactia, multumirea de sine si caderea in lumesc: Ca zici: Ca bogat sunt, si m-am imbogatit si de nimic nu am lipsa (Apoc. 3, 17). Caderea duhovniceasca si lipsa Darului: i nu stii ca tu esti cel ticalos, si misel, si sarac, si orb, si gol. Sfatuiescu-te sa cumperi de la mine aur lamurit din foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te...
Oare de ce acei fii ai Bisericii nou-nascute erau atat de putin credinciosi?Fiindca erau comozi, lipsiti de profunzime si traire duhovniceasca, asa cum suntemsi noi astazi. Acele cuvinte cred ca se adreseaza in aceeasi masura si noua, celor ce traim o noua epoca laodiceana a istoriei Bisericii, o epoca a umanismului in care omul este centrul si masura tuturor lucrurilor si in care el se considera autoritatea finala in orice subiect si problema. Aceasta filozofie este atat de raspandita, atat de patrunzatoare, incat a infiltrat orice aspect al societatiiumane. In viata sociala, zeul suprem este toleranta de sine, hranita de bani si lucrurile materiale.
Ne place sa ne consideram credinciosi, dar nu punem umarul la greu. Nu ne place osteneala trupeasca sau sufleteasca, ci religiozitatea respectabila , credinta sentimentala, superficiala, eventual acompaniata de decoruri care sfideaza orice canon al Bisericii: tablouri religioase renascentiste cu pretentii de icoane , cantari de inspiratie sectara, discursuri seci. Ne plac slujbele transmise la televizor sau pe internet si nu ne mai ducem la biserica, pentru ca ne este prea greu . Aranjam treburile prin casa, vorbim la telefon, iar slujba se revarsa peste noi prin boxele calculatorului. Suntem impacati cu noi insine. Am reusit sa-L multumim pe Dumnezeu, am mai facut si un pic de activitate casnica .
In mintea noastra, toate-s bune. Dar adevarul este ca Ortodoxia noastra traita se apropie de zero. Ravna este un cuvant uitat, prafuit, inventat de Sfinti pentru ei insisi. Noi suntem crestinii plini de duh laodiceean, oamenii Noii Ere , nu avem nevoie de lectii de la Sfintii Parinti. Maine-poimaine, vom ajunge sa declaram ca nu avem nevoie nici de Dumnezeu. Fie ca aceasta sa nu se intample!Cum se manifesta duhul bisericesc laodiceean? Cum ii place crestinului caldicel sa vorbeasca despre Dumnezeu si despre legea Sa? Ei au discursuri prin care se auto-justifica, incercand sa dea propria lor interpretare unor citate scripturistice, mai ales din Noul Testament. Iata unele dintre ele: da-i cezarului ce-i a cezarului ; toata puterea este de la Dumnezeu ; pentru cei curati, totul e curat adica sa ne sugereze ca nu e asa mare lucrusa faci un compromis in materie de credinta si, chiar de ajung sa se infrupte din aluatul viclean, mintea le ramane la Dumnezeu . Mare inselare!Nu demult, discutam cu cineva care imi aducea un argument laodiceean: Parinte, dar spus este in Evanghelie, ca Dumnezeu a iubit lumea (Ioan 3, 16), iar voi faceti apel catre credinciosi sa se lepede de lume, sa se ingradeasca de ea, sa dispretuiasca viata obisnuita de zi cu zi sa nu accepte codurile de identificare, sa renunte la televizor si la distractiile societatii . Despre acest lucru, Sfantul Ierarh Ignatie Briancianinov spune asa: Prin cuvantul lume este numita toata omenirea. Despre aceasta lume vorbeste si Sfanta Scriptura aici: Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut Fiul Sau L-a dat, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16).
Prin cuvantul lume sunt numiti acei oameni care duc un mod de viata pacatos, potrivnic voii lui Dumnezeu, care traiesc pentru trup si nu pentru suflet, adica pentru vesnicie. Despre aceasta lume graieste Scriptura in urmatoarele: De ati fi din lume, lumea ar iubi pre al sau; iar caci din lume nu sunteti, ci Eu v-am ales pre voi din lume; pentru aceasta uraste pre voi lumea (Ioan 15, 19).
Nu iubiti lumeaNu iubiti lumea, nici cele din lume; de iubeste cineva lumea, nu este dragostea Tatalui intru dansul. Pentru ca tot ce este in lume, adica, pofta trupului, si pofta ochilor si trufia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume este (I Ioan 2, 15-16). Au nu stiti ca dragostea lumii acesteia vrajmasie este la Dumnezeu? Deci oricare va vrea sa fie prieten lumii, vrajmas lui Dumnezeu se face (Iac. 4, 4).
Asadar, lumea este vietuirea trupeasca si cugetarea trupeasca. Slujirea lumii este incompatibila cu slujirea lui Dumnezeu, nu poate exista asa ceva, cu toate ca privirii bolnavicioase a robilor acestei lumi i se pare ca exista. Nu, nu exista! Iar ceea ce pare a fi nu este altceva decat fatarnicie, prefacatorie, auto-inselare si inselarea altora. Cel ce este prieten cu lumea, neaparat, poate fara a observa,devine un crunt vrajmas al lui Dumnezeu si al propriei mantuiri.
Nu esti nici rece, nici fierbinte Comparand trasaturile bisericii Laodiceene din Apocalipsa cu actuala viata bisericeasca, vedem practic urmatoarele trasaturi ale actualilor credinciosi laodiceeni: Caldicia, lipsa ravnei duhovnicesti: tiu faptele tale, ca nici rece esti nici fierbinte. O, de ai fi rece, sau fierbinte! Iar fiindca esti cald, sinici fierbinte, nici rece, te voi varsa din gura Mea (Apoc. 3, 16). Autosatisfactia, multumirea de sine si caderea in lumesc: Ca zici: Ca bogat sunt, si m-am imbogatit si de nimic nu am lipsa (Apoc. 3, 17). Caderea duhovniceasca si lipsa Darului: i nu stii ca tu esti cel ticalos, si misel, si sarac, si orb, si gol. Sfatuiescu-te sa cumperi de la mine aur lamurit din foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te...
