Lupta împotriva răului
Sensul raului scapa, de obicei, intelegerii noastre profane, tot mai mult subordonata erorii si instabilitatii. Fiindca, din pacate, exista in societatea pseudocrestina in care traim, o incontestabila mafia a subversiunii si-a anarhiei ideologice care, pregatind cu migala raul, se sileste sa indrepte privirile naivilor spre obiective sociale necorespunzatoare si spre rezolutii ieftine, intru totul straine []Sensul raului scapa, de obicei, intelegerii noastre profane, tot mai mult subordonata erorii si instabilitatii. Fiindca, din pacate, exista in societatea pseudocrestina in care traim, o incontestabila mafia a subversiunii si-a anarhiei ideologice care, pregatind cu migala raul, se sileste sa indrepte privirile naivilor spre obiective sociale necorespunzatoare si spre rezolutii ieftine, intru totul straine de piscurile luminoase ale Evangheliei lui Hristos. Calificandule drept manifestari, excrescente ale raului devorant si inu man care desfigureaza fata umanitatii, si denaturand neincetat noti unea insasi a Raului, asa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu, dusmanii Cerului si ai izbavirii se mandresc cu idealul lor politic, care nu-i, la urma urmelor, decat hegemonia Raului pe pamant.
Ca sa sesizam, cat mai bine si mai profund, geneza si evolutia Raului, sa analizam, indeaproape, aspectul sau psihologic, bazandune pe referintele biblice. Astfel aflam ca, mai intai, il meditam, dupa cum citim: Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau (GENEZA, 50. 20). Sau: in adevar, cei ce gandesc raul se rata cesc (PROVERBE, 14. 22). Meditandu-1, ajungem la placerea raului si la dorinta lui. ofar din Naama, in a doua cuvantare adresata lui Iov, vorbindu-i de bucuria de-o clipa a nelegiuitului, ii spune: Dulce era raul in gura lui (IOV, 20. 12). De aceea, sufle tul celui rau doreste raul (PROVERBE, 21.10). Placerea si dorin ta, repetandu-se, dau nastere deprinderii de a face raul (IEREMIA, 13. 23). Iar deprinderea va intari in asa masura rautatea omului, incat el se va gandi in fiecare zi numai spre rau (GENEZA, 6. 5).
Pentru Ap. Pavel, raul atunci cand ne domina, cand devine o obsesie, simtindu-l, pur si simplu, lipit de noi nu este altceva decat pacatul: tiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca; pentru ca am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. () i daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face raul acesta, ci pacatul care locuieste in mine (ROMANI, 7. 18, 20). in materializarea raului gasim toate elementele pacatului: gandurile rele (Matei, 9. 4), faptele rele (Iacob, 3.16), planurile rele (EZECHIEL, 38. 10), lucrurile neinga duite ale unei minti blestemate (ROMANI, 1. 28-31), inima rea si necredincioasa (EVREI, 3. 12), limba, care este un rau, care nu se poate infrana , fiind plina de o otrava de moarte (IACOV, 3. 8) etc.
Sa vedem, acum, cum se prezinta, dupa Biblie, chipul omului rau, portretul lui. Psalmistul David, de pilda, il descrie pregatind raul, zamislind faradelegea si nascand inselaciunea (PSALMUL 7.14). Tot el da in vileag mustrarea pe care o adreseaza Dumnezeu celui rau: Daca vezi un hot, te unesti cu el, si te insotesti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rau, si limba ta urzeste viclesu guri. Stai si vorbesti impotriva fratelui tau, si clevetesti pe fiul mamei tale (PSALMUL 50, 16-29). Iar Elifaz din Teman ii des copera alte trasaturi negative, reprobabile; respectiv, isi duce in neliniste toate zilele vietii , tipete de spaima rasuna la urechile lui, nu trage nadejde sa scape de intuneric , necazul si nelinistea il inspaimanta (IOV, 15. 20-24).
Ca sa biruim raul, ca sa ne detasam de mrejele lui diabolice, trebuie sa simtim in noi oroarea, aversiunea, dezgustul, adica sa ne fie groaza de el si sa ne lipim, cu tot sufletul si cu toata inima, de bine (ROMANI, 12. 9). De la starea de slabiciune, de dezorien tare spirituala a confuziei in care ne zbatem sau se zbat cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lu mina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune , care trag dupa ei nelegiuirea cu funiile minciunii, si pacatul cu sleaurile unei carute (ISAIA, 5. 18, 20), putem reusi sa surmontam raul prin bine, precum ne indeamna fostul ucenic al lui Gamaliei: Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine (ROMANI,...
Ca sa sesizam, cat mai bine si mai profund, geneza si evolutia Raului, sa analizam, indeaproape, aspectul sau psihologic, bazandune pe referintele biblice. Astfel aflam ca, mai intai, il meditam, dupa cum citim: Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau (GENEZA, 50. 20). Sau: in adevar, cei ce gandesc raul se rata cesc (PROVERBE, 14. 22). Meditandu-1, ajungem la placerea raului si la dorinta lui. ofar din Naama, in a doua cuvantare adresata lui Iov, vorbindu-i de bucuria de-o clipa a nelegiuitului, ii spune: Dulce era raul in gura lui (IOV, 20. 12). De aceea, sufle tul celui rau doreste raul (PROVERBE, 21.10). Placerea si dorin ta, repetandu-se, dau nastere deprinderii de a face raul (IEREMIA, 13. 23). Iar deprinderea va intari in asa masura rautatea omului, incat el se va gandi in fiecare zi numai spre rau (GENEZA, 6. 5).
Pentru Ap. Pavel, raul atunci cand ne domina, cand devine o obsesie, simtindu-l, pur si simplu, lipit de noi nu este altceva decat pacatul: tiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca; pentru ca am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. () i daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face raul acesta, ci pacatul care locuieste in mine (ROMANI, 7. 18, 20). in materializarea raului gasim toate elementele pacatului: gandurile rele (Matei, 9. 4), faptele rele (Iacob, 3.16), planurile rele (EZECHIEL, 38. 10), lucrurile neinga duite ale unei minti blestemate (ROMANI, 1. 28-31), inima rea si necredincioasa (EVREI, 3. 12), limba, care este un rau, care nu se poate infrana , fiind plina de o otrava de moarte (IACOV, 3. 8) etc.
Sa vedem, acum, cum se prezinta, dupa Biblie, chipul omului rau, portretul lui. Psalmistul David, de pilda, il descrie pregatind raul, zamislind faradelegea si nascand inselaciunea (PSALMUL 7.14). Tot el da in vileag mustrarea pe care o adreseaza Dumnezeu celui rau: Daca vezi un hot, te unesti cu el, si te insotesti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rau, si limba ta urzeste viclesu guri. Stai si vorbesti impotriva fratelui tau, si clevetesti pe fiul mamei tale (PSALMUL 50, 16-29). Iar Elifaz din Teman ii des copera alte trasaturi negative, reprobabile; respectiv, isi duce in neliniste toate zilele vietii , tipete de spaima rasuna la urechile lui, nu trage nadejde sa scape de intuneric , necazul si nelinistea il inspaimanta (IOV, 15. 20-24).
Ca sa biruim raul, ca sa ne detasam de mrejele lui diabolice, trebuie sa simtim in noi oroarea, aversiunea, dezgustul, adica sa ne fie groaza de el si sa ne lipim, cu tot sufletul si cu toata inima, de bine (ROMANI, 12. 9). De la starea de slabiciune, de dezorien tare spirituala a confuziei in care ne zbatem sau se zbat cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lu mina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune , care trag dupa ei nelegiuirea cu funiile minciunii, si pacatul cu sleaurile unei carute (ISAIA, 5. 18, 20), putem reusi sa surmontam raul prin bine, precum ne indeamna fostul ucenic al lui Gamaliei: Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine (ROMANI,...
