ADEVĂRURI PE CARE NU TREBUIE SĂ LE UITĂM
Toate aici pe pamant sunt trecatoare si efemere, se duc ca un vis* Credem pe deplin in a Doua Venire a Domnului, care va fi mareata, infricosatoare si slavitaMarii parinti ai Bisericii noastre, ascetii care aveau minte curata si lumina Sfantului Duh, au pastrat pururea in constiinta lor aceasta infricosatoare a Doua Venire a lui Hristos. Au cugetat la ea incontinuu, si asta i-a facut sa se indurereze mereu si ochii lor sa nu inceteze a plange* Dupa moarte, omul este condus direct la tribunalul lui Dumnezeu. Pana la a Doua Venire, lucrurile vor fi deja lamurite si rezolvate pentru fiecare suflet. Atunci se va face impartirea finala, se va termina toata sarbatorirea.* Deoarece fiecare suflet omenesc va trece prin primul tribunal si apoi va merge la marea Judecata, marele adevar care va fi spus la sfarsitul vietii noastre trebuie sa ne preocupe mai mult decat orice alta grija. Lumea intreaga nu este vrednica si nu pretuieste cat un suflet. Sufletul este nemuritor, lumea este stricacioasa si se va sfarsi. Suntem aici pentru putin timp Sa ne pregatim bine si mantuitor pentru aceasta mare Judecata prin care trebuie sa trecem. Moartea ne pandeste in fiecare clipa. Inima omului lucreaza ca ceasul: la fel cum acesta se va opri la un moment dat, exact asa se va opri din functiune si inima omului. i atunci va urma asezarea sufletului nostru, ori in Imparatia vesnica a lui Dumnezeu, ori in iadul cel vesnic, impreuna cu diavolii.* Sa fim atenti sa nu ne orbeasca lucrurile pamantesti, caci grija multa pentru cele trupesti este amagire. Grija pentru mantuirea sufletului nostru trebuie sa fie neintrerupta, la fel si rugaciunea si multumirea catre Dumnezeu. Fie ca avem necazuri, fie bucurie, multumirea sa nu lipseasca din sufletul nostru.* Sa nu credem ca numai prin lucruri materiale ii putem fi de folos saracului. Trebuie sa-i oferim si hrana duhovniceasca. De multe ori, chiar si sufletul nostru este intemnitat, este sarac si gol in fapte bune. De acesta sa ne ingrijim mai intai, sa il imbracam, sa il hranim si sa il scoatem din inchisoarea osandei, vinovatiei si pacatului. i cand ajutam sufletul nostru, e usor apoi sa-l ajutam si pe aproapele nostru.
Priviti cat de jos a coborat Hristos. A coborat si a zis: Primiti-Ma si pe Mine ca pe un sarac; orice oferiti acestui sarac, Mie imi oferiti. i Eu voi lua ceea ce imi oferiti voi si pentru aceasta va voi da Imparatia Mea.
Legea Evangheliei si poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, nu sunt de neinfaptuit; infaptuirea poruncilor lui Dumnezeu este fericire si nu nefericire. Omul sufera cand simte ura, cand simte gelozie, cand simte rautate. i preferam sa suferim decat sa iubim. Cand il miluiesti pe sarac, trebuie sa simti fericire, sa simti bucurie, pentru ca l-ai facut sa-si afle odihna. Era infometat si acum nu-i mai e foame, ori ii era frig si acum s-a incalzit. Era la inchisoare, tu ai platit si acum este liber. Aceste fapte nu sunt grele si omul se simte foarte fericit. Iata calea lui Dumnezeu!* Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, sunt foarte usoare, odihnesc, racoresc si nasc fericire in sufletul omului. De aceea Hristos nu a cerut multe lucruri. i la a Doua Venire nu va zice: De ce nu ati lucrat nevointa?. Nu. Va zice: De ce nu l-ati imbracat pe sarac, de ce nu l-ati mangaiat pe cel intemnitat?. Ce sunt acestea? Faptele dragostei. De aceea a spus Hristos: Cine este cel care Ma iubeste? Cel ce tine poruncile Mele. Cel ce nu Ma iubeste pe Mine nu tine poruncile Mele. Prin cercetarea pe care a facut-o celor de-a stanga, a vrut sa le zica: Voi nu ati avut dragoste si,...