Cuvânt la Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Despre acest lucru s-a facut incredintare in Constantinopol in imparatia lui Leon cel Intelept, imparatul cel drept credincios, intru prea slavita biserica a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. Dupa savirsirea cintarii celei de toata noaptea, intr-o zi de Duminica, in luna octombrie, ziua intii, fiind de fata si multimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfintul Andrei, cel ce era intru totul al lui Hristos, si-a ridicat ochii in sus si a vazut-o pe Imparateasa Cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu, stind in vazduh si rugindu-se, stralucind ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul sau Omofor. Vazind aceasta Sfintul Andrei a zis catre ucenicul sau Epifanie: Oare vezi, frate, pe Imparateasa si pe Doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea? Iar el a raspuns: O vad, sfinte parinte, si ma inspaimint .
Precum odata Sfintul Ioan Cuvintatorul de Dumnezeu a vazut pe cer un semn mare, o femeie imbracata in soare, asa si Sfintul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemanatoare cerului, a vazut-o pe Mireasa cea fara de mire imbracata in porfira ca soarele.
Semnul vazut de Sfintul Ioan Cuvintatorul de Dumnezeu inchipuia pe Acoperitoarea noastra cea preamilostiva, care s-a savirsit in acea vreme cind a aratat tulburarea intregii fapturi: Se facura fulgere, glasuri si tunete, cutremur si grindina mare si un semn mare s-a aratat pe cer o femeie imbracata in soare . Deci, pentru ce semnul acela care inainte inchipuia pe Prea Curata Fecioara Maria nu s-a aratat mai inainte de fulgere, de tunete, de glasuri, de cutremur si de grindina, cind inca toate stihiile erau in pace, ci numai atunci cind s-a facut tulburarea cea infricosata a cerului si a pamintului? S-a facut, pentru ca sa se arate ca Acoperitoarea noastra cea preabuna, in vremea cea rea cind navaleste nevoia asupra noastra, atunci vine in ajutorul nostru si ne ocroteste pe noi de fulgerele amagitoarei desertaciuni lumesti, care nu stralucesc indelung, de glasurile mindriei vietii si de cele ale slavei desarte, de tunetele napadirii naprasnice a vrajmasului, de cutremurul patimilor si de grindina pedepsei celei de sus care navaleste asupra noastra pentru pacate. Caci, atunci cind toate aceste primejdii ne supara pe noi, indata, ca un semn mare, se arata Ajutatoarea cea grabnica a neamului crestinesc, pazindu-ne si acoperindu-ne pe noi.
Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul celor ce se tem de El, pentru ca ei sa fuga din fata arcului, caci in lumea aceasta sintem pusi ca un semn spre sagetare si zboara asupra noastra sagetile din toate partile, unele din arcul vrajmasilor celor vazuti, care isi incordeaza arcul asupra noastra si se lauda intru mindria lor, iar altele din arcul vrajmasilor nevazuti, incit noi ne jelim asa: Nu putem sa suferim sagetaturile diavolesti . Altele vin de la firea cea care se lupta asupra duhului, iar altele de la arcul miniei si ingrozirii celei drepte a lui Dumnezeu, despre care David zicea: De nu va veti intoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a gatit pe el. i intru dinsul a gatit vasele mortii, sagetile Sale celor ce se ard le-a lucrat . (Psalm 7, 12)Cu toate sagetile acelea, ca sa nu fim raniti de moarte, ni s-a aratat noua acel semn, ca sa fugim din fata arcului sub Acoperamintul Preacuratei si Prea-binecuvintatei Fecioare, cu al carei Acoperamint, aparindu-ne ca o pavaza, ne ferim intregi de sagetari. Caci aceasta aparatoare a noastra are o mie de paveze spre apararea noastra, cum graieste catre dinsa Duhul Sfint: Ca turnul lui David grumajii tai: o mie de paveze spinzura pe dinsul, toate sagetile celor puternici.
A zidit odata David un turn al sau prea frumos si prea inalt, intre Sionul cel ce sta pe muntele inalt si intre Ierusalim cel pus mai jos si fiica a Sionului l-a numit. i era turnul acela intre dinsii ca grumazul intre trup si cap, caci cu inaltimea sa intrecea Ierusalimul si ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erau atirnate pavezele si toate armele cele de razboi si pentru apararea Ierusalimului. Deci, aseamana Duhul Sfint pe Prea Curata Fecioara Maria cu turnul lui David; caci aceasta, fiind fiica lui David, mijloceste intre Hristos, capul Bisericii, si intre credinciosii care sint trupul Bisericii Lui, intrecind Biserica ca ceea ce este cu adevarat mai inalta decit toti; iar pe Hristos ajungindu-L, ca cea care I-a dat trup, mijloceste si acum, cind a stat in vazduh intre cer si pamint, intre Dumnezeu si intre oameni, intre Hristos si Biserica cea care se lupta, ca turnul lui David intre Sion si intre Ierusalimul cel plin de pavezele celor tari. Iar paveze sint rugaciunile ei pentru noi, cele intru tot puternice catre Dumnezeu, care s-au auzit de cei vrednici in vremea cinstitului ei Acoperamint, pentru ca se ruga cu umilinta ca o maica catre Fiul si Facatorul sau, graind cuvinte de rugaciune milostivitoare si de indurare, zicind: Imparate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul Preasfint numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si de toate nevoile si rautatile ii izbaveste . Unele dintre rugaciunile acestea ale ei oare nu sint paveze care apara Biserica? Cu adevarat sint paveze nebiruite, cu care vom putea sa stingem toate sagetile cele aprinse.
Sfintul Ambrozie zice despre turnul lui David ca pentru doua pricini era zidit: spre apararea cetatii si pentru impodobirea ei. Zice el: A zidit David un turn care sa fie spre aparare si spre infrumusetarea cetatii. Spre aparare, ca de departe priveste pe vrajmasi si ii izgoneste pe ei de la cetate, iar spre infrumusetare, ca pe toate zidirile cele inalte ale Ierusalimului le intrece cu inaltimea sa . De aceea nu in zadar s-a asemanat cu turnul acela Acoperitoarea noastra, care ne este noua turn de tarie in fata vrajmasului, caci cu adevarat ne apara pe noi si ne impodobeste. Ne apara, cind pe vrajmasii nostri cei vazuti si nevazuti ii izgoneste de la noi departe, cind pe cei robiti din legaturi ii scapa, cind pe cei chinuiti de duhuri necurate ii izbaveste, cind pe cei mihniti ii mingiie, pe cei napastuiti ii apara, pe cei flaminzi ii hraneste, cind celor inviforati le face adapost si pe bolnavi ii cerceteaza. i ne impodobeste pe noi acoperind inaintea lui Dumnezeu goliciunea cea de rusine a sufletului nostru, iar cu slujirile sale prea inalte, asemeni unor prea scumpe podoabe si unor multe daruri, ca niste nesecate visterii, implinind lipsa noastra, ne face bineprimiti pe noi inaintea ochilor Domnului. Ea impodobeste pe cei ce nu au imbracaminte de nunta si ii imbraca cu haina sa si ii face ca si cum nu s-ar vedea de ochiul cel atotvazator rusinea goliciunii lor sufletesti, lucru care se inchipuia inainte in pamintul cel nevazut si neimpodobit, acoperit atunci de ape. Caci pamintul cel neimpodobit si desert era chipul sufletului celui pacatos, care si-a pierdut duhovniceasca sa frumusete si s-a facut desert de lucruri bune si strain de darul lui Dumnezeu. Iar apele, care acopereau pamintul cel neinfrumusetat, inainte au inchipuit milostivirea Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ca pe o mare nesecata si ca niste riuri ce cu nelipsire spre toti se revarsa si pe toti ii acopera.
Cind Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, la fel se purta si pe deasupra pamintului celui neinfrumusetat si acoperit de ape,...