E toamna iar, Iisuse! In rodul plin de soare Se tese cu migala nectarul de lumina i fiecare frunza cand cade, plange, doare, Dar visul primaverii durere le-o alina. E toamna iar, Iisuse! Prin Vie bate vantul, In boabele de aur pulseaz-al Vitei Sange, Navalnic curge Vinul, Potirul preaumplandu-l Inmiresmand Jertfirea ce-n teasc tacut se []E toamna iar, Iisuse! In rodul plin de soareSe tese cu migala nectarul de lumina i fiecare frunza cand cade, plange, doare,Dar visul primaverii durere le-o alina.

E toamna iar, Iisuse! Prin Vie bate vantul,In boabele de aur pulseaz-al Vitei Sange,Navalnic curge Vinul, Potirul preaumplandu-lInmiresmand Jertfirea ce-n teasc tacut se frange.

E toamna iar, Iisuse! Te-asteapta roduri coapte,Crescute in Iubire, culese-n sarbatoare,Atinse de Lumina din ziua fara noapteAdapostind samanta cu dor adanc de soare.

E toamna iar, Iisuse! Din varf de deal se vedeO trena de Lumina brodata-n rod de aur,Ca o arvuna sfanta-n inima ce crede i a trimis in ceruri nepretuit tezaur.

E toamna iar, Iisuse! Aproape e culesul,Pe ramul meu atarna doar roadele amareAtinge-Te de ele, caci dorul li-e surasul i sufla peste ele, si da-le gust de SoareE toamna iar, Iisuse! Din frunzele ce-mi scutur,Mai plina de culoare, e cea din VesnicieDin ea imi fac aripa, si-n ultim zbor de fluturAjung din nou Acasa prin lunga pribegie.

E toamna iar, Iisuse! i-astern in fapt de searaIngenuncheat, nelinisti si temeri si osandeCe-mi sfasie launtrul cu cea mai neagra ghearaDar ma incred Iubirii din Cer, de Har pulsande!E toamna iar, Iisuse! O lacrima-mi mai plangePe locu-n care Pasii, au revarsat belsugulPrimesc azi rodul Vitei si Painea ce se frange: tiu, dincolo de toamna m-asteapta, Vesnic, RugulAmin!Creatie colectiva a tinerilor din Atelierul Literar.

Aici puteti vedea cum a luat nastere acest poem.