„UȘOR SE DESPARTE CINEVA, ÎNSĂ CU ANEVOIE SE ÎNTOARCE”
Sfantul Munte, 23 Ianuarie 1969 Preacuvioase Parinte Haralambie, Vazand marea furtuna ce s-a iscat in Biserica noastra din pricina diverselor miscari filo-unioniste si a legaturilor Patriarhului [Athenagora] cu Papa, si fiind indurerat si eu, ca fiu al ei, am socotit cu cale ca, pe langa rugaciunile mele, sa trimit si o mica bucatica de ata []Sfantul Munte, 23 Ianuarie 1969Preacuvioase Parinte Haralambie,Vazand marea furtuna ce s-a iscat in Biserica noastra din pricina diverselor miscari filo-unioniste si a legaturilor Patriarhului [Athenagora] cu Papa, si fiind indurerat si eu, ca fiu al ei, am socotit cu cale ca, pe langa rugaciunile mele, sa trimit si o mica bucatica de ata (cata o am, ca monah sarac), spre a fi de folos, fie si la o singura impunsatura, mult-faramitatului vesmant al Maicii noastre. Cred ca veti arata dragoste si o veti folosi prin intermediul gazetei dumneavoastra bisericesti. Va multumesc.
As vrea sa-mi cer iertare, mai intai de toate, ca indraznesc sa scriu desi nu sunt nici sfant, nici teolog. Socotesc insa ca toti vor pricepe ca cele scrise nu sunt nimic altceva decat adanca mea durere pentru pozitia si dragostea cea din pacate! lumeasca a Parintelui nostru Preafericitul Athenagora. Precum se vede, a indragit o alta femeie, una moderna, numita Biserica Papala, fiindca Maica noastra Ortodoxa nu-i mai face nici o impresie, caci este prea modesta. Aceasta dragoste, care se face auzita din Cetate [Constantinopol], a aflat ecou la multi dintre fiii sai, care si ei o traiesc prin cetati. De altfel, acesta este duhul vremii noastre: ca familia sa-si piarda intelesul ei sfant din pricina unor astfel de iubiri, care au drept tinta dezbinarea, si nu unireaCu o astfel de dragoste se vede a fi cam lumeasca, si Patriarhul nostru ajunge pana la Roma. In timp ce cuvenit ar fi fost sa-si arate dragostea mai intai catre noi, fiii sai, si catre Maica noastra Biserica, el, din nefericire, si-a intins dragostea foarte departe. Urmarea a fost aceea de a-si odihni toti fiii cei lumesti, care iubesc lumea si traiesc aceasta dragoste lumeasca, insa de a ne sminti pe noi toti, fiii Ortodoxiei, mici sau mari, dar cu frica lui Dumnezeu.
Sa lasam subiectul unirii in seama celor ce sunt asemeni Parintilor Bisericii Cu parere de rau o marturisesc, din cati filo-unionisti am cunoscut, n-am vazut pe nici unii sa aiba nici miez duhovnicesc, nici coaja. Stiu insa sa vorbeasca despre dragoste si unitate, in timp ce ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.
As vrea sa-i rog fierbinte pe toti fratii nostri filo-unionisti: de vreme ce subiectul unirii Bisericilor este unul duhovnicesc avand trebuinta de dragoste duhovniceasca , sa-l lasam in seama celor care L-au iubit mai mult pe Dumnezeu si sunt teologi asemeni Parintilor Bisericii, iar nu juristi, care s-au adus si se aduc pe de-a-ntregul pe ei insisi in slujba Bisericii (in locul unei lumanari impunatoare [adusa la Altar]), pe care i-a aprins focul dragostei de Dumnezeu, si nu bricheta paraclisierului. Sa cunoastem ca nu exista doar legi ale firii, ci si legi duhovnicesti. Prin urmare, mania lui Dumnezeu ce va sa vie nu o vom putea infrunta printr-o asociatie a pacatosilor (fiindca de indoita manie vom avea parte), ci prin pocainta si pazirea poruncilor Domnului.
Sa stim bine, de asemeni, ca Biserica noastra Ortodoxa nu sufera nici o lipsa. Singura ei lipsa este aceea a unor ierarhi si pastori seriosi, calauziti de principii patristice. Putini sunt cei alesi dar nu e lucru nelinistitor acesta. Biserica este a lui Hristos, si El o carmuieste. Nu este biserica construita din pietre, var si nisip de crestini evlaviosi si nimicita de focul barbarilor, ci este Hristos Insusi: cel ce va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cel pe care ea va cadea il va zdrobi Matei 21:44. Domnul, cand va fi de trebuinta, va arata alti Marcu Evghenikos si Grigorie Palam care sa-i adune pe toti fratii nostri care s-au smintit, ca sa marturiseasca credinta ortodoxa, sa intareasca Predania si astfel sa-i pricinuiasca mare bucurie Maicii noastre.
Nu este bine sa ne despartim de Biserica cand...
As vrea sa-mi cer iertare, mai intai de toate, ca indraznesc sa scriu desi nu sunt nici sfant, nici teolog. Socotesc insa ca toti vor pricepe ca cele scrise nu sunt nimic altceva decat adanca mea durere pentru pozitia si dragostea cea din pacate! lumeasca a Parintelui nostru Preafericitul Athenagora. Precum se vede, a indragit o alta femeie, una moderna, numita Biserica Papala, fiindca Maica noastra Ortodoxa nu-i mai face nici o impresie, caci este prea modesta. Aceasta dragoste, care se face auzita din Cetate [Constantinopol], a aflat ecou la multi dintre fiii sai, care si ei o traiesc prin cetati. De altfel, acesta este duhul vremii noastre: ca familia sa-si piarda intelesul ei sfant din pricina unor astfel de iubiri, care au drept tinta dezbinarea, si nu unireaCu o astfel de dragoste se vede a fi cam lumeasca, si Patriarhul nostru ajunge pana la Roma. In timp ce cuvenit ar fi fost sa-si arate dragostea mai intai catre noi, fiii sai, si catre Maica noastra Biserica, el, din nefericire, si-a intins dragostea foarte departe. Urmarea a fost aceea de a-si odihni toti fiii cei lumesti, care iubesc lumea si traiesc aceasta dragoste lumeasca, insa de a ne sminti pe noi toti, fiii Ortodoxiei, mici sau mari, dar cu frica lui Dumnezeu.
Sa lasam subiectul unirii in seama celor ce sunt asemeni Parintilor Bisericii Cu parere de rau o marturisesc, din cati filo-unionisti am cunoscut, n-am vazut pe nici unii sa aiba nici miez duhovnicesc, nici coaja. Stiu insa sa vorbeasca despre dragoste si unitate, in timp ce ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.
As vrea sa-i rog fierbinte pe toti fratii nostri filo-unionisti: de vreme ce subiectul unirii Bisericilor este unul duhovnicesc avand trebuinta de dragoste duhovniceasca , sa-l lasam in seama celor care L-au iubit mai mult pe Dumnezeu si sunt teologi asemeni Parintilor Bisericii, iar nu juristi, care s-au adus si se aduc pe de-a-ntregul pe ei insisi in slujba Bisericii (in locul unei lumanari impunatoare [adusa la Altar]), pe care i-a aprins focul dragostei de Dumnezeu, si nu bricheta paraclisierului. Sa cunoastem ca nu exista doar legi ale firii, ci si legi duhovnicesti. Prin urmare, mania lui Dumnezeu ce va sa vie nu o vom putea infrunta printr-o asociatie a pacatosilor (fiindca de indoita manie vom avea parte), ci prin pocainta si pazirea poruncilor Domnului.
Sa stim bine, de asemeni, ca Biserica noastra Ortodoxa nu sufera nici o lipsa. Singura ei lipsa este aceea a unor ierarhi si pastori seriosi, calauziti de principii patristice. Putini sunt cei alesi dar nu e lucru nelinistitor acesta. Biserica este a lui Hristos, si El o carmuieste. Nu este biserica construita din pietre, var si nisip de crestini evlaviosi si nimicita de focul barbarilor, ci este Hristos Insusi: cel ce va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cel pe care ea va cadea il va zdrobi Matei 21:44. Domnul, cand va fi de trebuinta, va arata alti Marcu Evghenikos si Grigorie Palam care sa-i adune pe toti fratii nostri care s-au smintit, ca sa marturiseasca credinta ortodoxa, sa intareasca Predania si astfel sa-i pricinuiasca mare bucurie Maicii noastre.
Nu este bine sa ne despartim de Biserica cand...
