Sfantul Siluan Athonitul Din pulberea pamantului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeste ca pe propriii Sai copii si ne asteapta cu dor la El. Domnul ne iubeste pana intr-atat, incat de dragul nos tru S-a intrupat, i-a varsat Sangele pentru noi si ni L-a dat bautura, si Trupul Lui Preacurat ni l-a dat spre []Sfantul Siluan AthonitulDin pulberea pamantului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeste ca pe propriii Sai copii si ne asteapta cu dor la El. Domnul ne iubeste pana intr-atat, incat de dragul nos tru S-a intrupat, i-a varsat Sangele pentru noi si ni L-a dat bautura, si Trupul Lui Preacurat ni l-a dat spre man care; si asa ne-a facut copiii Lui, din Trupul si Sangele Lui, si asemenea Domnului in trup, asa cum oricare ar fi varsta lor, copiii sunt asemenea tatalui lor, iar Duhul lui Dumne zeu da marturie duhului nostru ca vom fi vesnic impreuna cu El.

Domnul ne cheama neincetat la El: Veniti la Mine si Eu va voi odihni pe voi . Ne hraneste cu Preacuratul Lui Trup si Sange. Ne povatuieste cu milostivire prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant. Ne-a descoperit taine. Viaza in noi si in Tainele Bisericii si ne duce acolo unde vom vedea slava Lui. Dar fiecare va vedea aceasta slava pe masura iu birii lui. Cine iubeste mai mult, acela nazuieste cu putere sa fie impreuna cu Domnul Cel Iubit si de aceea se va alipi mai mult de El; cine iubeste putin, acela doreste putin, iar cine nu iubeste nu doreste si nu nazuieste sa vada pe Dom nul si ramane in intuneric.

Pana la lacrimi mi-e mila de oamenii care nu cunosc pe Domnul, care nu cunosc milostivirea Lui. Dar noua Dom nul ni S-a aratat prin Duhul Sfant, si noi traim in lumina sfintelor Sale porunci.

Lucru minunat: harul mi-a dat sa inteleg ca toti oame nii care iubesc pe Dumnezeu si pazesc poruncile Lui sunt plini de lumina si asemenea Domnului; dar cei ce se im potrivesc lui Dumnezeu sunt plini de intuneric si aseme nea vrajmasului. i e firesc aceasta. Domnul e Lumina [1 In 1, 5] si El lumineaza pe robii Sai, dar cei ce slujesc vrajmasului au primit de la el intunericul.

Am cunoscut odata un baietel. Era ca un inger: ascul tator, constiincios si bland, alb si imbujorat la fata, cu ochi luminosi, adanci, buni si linistiti. Dar cand a crescut, a in ceput sa traiasca in necuratie si a pierdut harul dumneze iesc; iar cand a ajuns de treizeci de ani semana in acelasi timp cu un om si cu un demon, cu o fiara salbatica si un talhar, si toata infatisarea lui era aspra si infricosatoare.

Am cunoscut si o fata foarte frumoasa, cu o fata atat de luminoasa si placuta, ca multe fete pizmuiau frumusetea ei. Dar pacatele au facut-o sa piarda harul, si abia de te mai puteai uita la ea.

Dar am vazut si altceva. Am vazut oameni care veneau in monahism cu fete uratite de pacate si de patimi, dar care prin pocainta si printr-o viata cucernica s-au schim bat si au ajuns foarte placuti la vedere.

Odata Domnul mi-a dat sa vad la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic la vremea marturisirii in chipul lui Hristos. Statea in picioare in locul in care se asculta mar turisirile, stralucind in chip negrait si, desi parul sau era cu totul alb din pricina varstei inaintate, fata lui era fru moasa si tanara, ca a unui baiat. Am vazut un asemenea chip si la un episcop in timpul Liturghiei. L-am vazut asa si pe parintele Ioan din Kronstadt, care prin fire era un om obisnuit la infatisare, dar prin...