Aduceri aminte: 4 ianuarie 1937 – A trecut la Domnul fratele Gheorghe Munteanu din Batiz
S-a nascut in anul 1895, in satul Batiz si a fost singurul fiu al parintilor sai, Gheorghe si Firuta. Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostasi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit in curand judetul Oastei. Din primele zi le cand i-a cazut in mana foaia Lumina Satelor scrisa de Parintele Iosif, inima lui []S-a nascut in anul 1895, in satul Batiz si a fost singurul fiu al parintilor sai, Gheorghe si Firuta.
Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostasi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit in curand judetul Oastei. Din primele zi le cand i-a cazut in mana foaia Lumina Satelor scrisa de Parintele Iosif, inima lui s-a atasat total fata de parintele si de Lucrarea Oastei Domnului.
Mama sa, Firuta, a fost o femeie evlavioasa si si-a crescut pe singurul ei fiu in frica si ascultarea lui Dumnezeu, asa ca intoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normala a cresterii primite din copilaria sa. S-a inscris in Oastea Domnului inca din primii ani ai Oastei, printre cei dintai ostasi hunedoreni.
Inca din primele zile dupa hotararea sa, a inceput o puternica lucrare pentru raspandirea Cuvantului Sfant si intoarcerea la Dumnezeu, atat in satul natal, cat si in toate satele din jur si pana departe, vestind Lucrarea Oastei Domnului si chemand sufletele sa se intoarca la Dumnezeu. Chemarile lui la Domnul erau pline de pilde si intamplari din viata sa, toate avand un puternic inteles duhovnicesc si fiind ascultate cu multa luare aminte si dragoste de catre toti. In multe din aceste cuvantari vorbea cu recunostinta despre mama lui credincioasa, despre grija cu care l-a indemnat ea catre Dumnezeu, despre asprimea cu care il ferea ea de orice obicei rau si despre felul duios in care il invata sa se roage si sa implineasca voia lui Dumnezeu.
Fratele Gheorghe s-a casatorit in anul 1918 cu sotia sa Maria. Au avut impreuna patru copii. Sora Mariuca este cea mai mare, nascuta in 1919. Dupa ce a crescut mai mare, ea a inceput sa-l urmeze pe tatal ei prin toate adunarile, spunand miscatoare poezii care storceau lacrimi din ochii tuturor celor ce ascultau.
Adeseori aceste poezii erau scrise chiar de fratele Gheorghe, tatal ei, si publicate de Parintele Iosif prin foile Oastei Domnului. Iar la urma au fost stranse in tr un volum, anume Iisus ne-mbie crucea titlu al unei poezii care a si devenit una dintre cele mai frumoase cantari ale Oastei. Multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fratilor si se mai canta si azi cu placere si bucurie neintrecuta. In calatoriile sale misionare, mergea deseori si cu evlavie la Sibiu. Parintele Iosif il primea mereu cu o mare dragoste si bucurie, pretuindu-l nespus de mult din pricina ravnei sale pentru Domnul si a dragostei sale pentru frati. Din starile de vorba cu Parintele Iosif, fratele Gheorghe a invatat multe lucruri scumpe, iar apoi le ducea si le impartasea cu bucurie tuturor fratilor pe unde ajungea.
A fost un harnic lucrator al Oastei Domnului, cutrierand toate satele din jurul Calanului, pana la Ilia si mai departe apoi, spre Arad, si pana la Hateg si Petrosani. Prin anii 1934- 35, fratele Gheorghe si-a zidit o casa familiala la Batiz, spunand: Camera dinspre strada sa fie mai mare, pentru adunarile fratesti i prima adunare in ea a fost pentru privegherea si inmormantarea lui din ianuarie 1937.
Cu ocazia aceasta, in foaia Isus Biruitorul din Sibiu, Parintele Iosif a publicat urmatoarele:A trecut la Domnul fratele Gheorghe Munteanu din BatizSunt 4 saptamani de cand cazuse bolnav, indata dupa adunarea de la Gura-Sada, ultima adunare la care a participat. O raceala i-a cuprins vasul de lut si boala a trecut pe urma intr-un tifos greu. S-a stins in spitalul din Deva, in dimineata zilei de 4 ianuarie 1937. Vestea plecarii lui ne-a umplut de durere. Dragul nostru frate era in plina viata si activitate duhovniceasca. Marturie despre aceasta este ostasia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului, ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele si orasele, vestindu-L pe tot locul pe Iisus cel Rastignit. Era un suflet care Il aflase pe Iisus cel Rastignit si Il propovaduia cu foc si altora. Pe acest Iisus L-a iubit el si L-a vestit cu foc prin sate si orase.
Cu Acest Iisus a alergat prin mii de adunari. Sub crucea Lui a plans si i-a imbiat si pe altii cu aceasta cruce. Sub crucea lui Iisus a plans mereu si...
Fratele Gheorghe Munteanu a fost printre primii ostasi ai Domnului din Hunedoara, care a devenit in curand judetul Oastei. Din primele zi le cand i-a cazut in mana foaia Lumina Satelor scrisa de Parintele Iosif, inima lui s-a atasat total fata de parintele si de Lucrarea Oastei Domnului.
Mama sa, Firuta, a fost o femeie evlavioasa si si-a crescut pe singurul ei fiu in frica si ascultarea lui Dumnezeu, asa ca intoarcerea lui la Domnul a fost ca o urmare normala a cresterii primite din copilaria sa. S-a inscris in Oastea Domnului inca din primii ani ai Oastei, printre cei dintai ostasi hunedoreni.
Inca din primele zile dupa hotararea sa, a inceput o puternica lucrare pentru raspandirea Cuvantului Sfant si intoarcerea la Dumnezeu, atat in satul natal, cat si in toate satele din jur si pana departe, vestind Lucrarea Oastei Domnului si chemand sufletele sa se intoarca la Dumnezeu. Chemarile lui la Domnul erau pline de pilde si intamplari din viata sa, toate avand un puternic inteles duhovnicesc si fiind ascultate cu multa luare aminte si dragoste de catre toti. In multe din aceste cuvantari vorbea cu recunostinta despre mama lui credincioasa, despre grija cu care l-a indemnat ea catre Dumnezeu, despre asprimea cu care il ferea ea de orice obicei rau si despre felul duios in care il invata sa se roage si sa implineasca voia lui Dumnezeu.
Fratele Gheorghe s-a casatorit in anul 1918 cu sotia sa Maria. Au avut impreuna patru copii. Sora Mariuca este cea mai mare, nascuta in 1919. Dupa ce a crescut mai mare, ea a inceput sa-l urmeze pe tatal ei prin toate adunarile, spunand miscatoare poezii care storceau lacrimi din ochii tuturor celor ce ascultau.
Adeseori aceste poezii erau scrise chiar de fratele Gheorghe, tatal ei, si publicate de Parintele Iosif prin foile Oastei Domnului. Iar la urma au fost stranse in tr un volum, anume Iisus ne-mbie crucea titlu al unei poezii care a si devenit una dintre cele mai frumoase cantari ale Oastei. Multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fratilor si se mai canta si azi cu placere si bucurie neintrecuta. In calatoriile sale misionare, mergea deseori si cu evlavie la Sibiu. Parintele Iosif il primea mereu cu o mare dragoste si bucurie, pretuindu-l nespus de mult din pricina ravnei sale pentru Domnul si a dragostei sale pentru frati. Din starile de vorba cu Parintele Iosif, fratele Gheorghe a invatat multe lucruri scumpe, iar apoi le ducea si le impartasea cu bucurie tuturor fratilor pe unde ajungea.
A fost un harnic lucrator al Oastei Domnului, cutrierand toate satele din jurul Calanului, pana la Ilia si mai departe apoi, spre Arad, si pana la Hateg si Petrosani. Prin anii 1934- 35, fratele Gheorghe si-a zidit o casa familiala la Batiz, spunand: Camera dinspre strada sa fie mai mare, pentru adunarile fratesti i prima adunare in ea a fost pentru privegherea si inmormantarea lui din ianuarie 1937.
Cu ocazia aceasta, in foaia Isus Biruitorul din Sibiu, Parintele Iosif a publicat urmatoarele:A trecut la Domnul fratele Gheorghe Munteanu din BatizSunt 4 saptamani de cand cazuse bolnav, indata dupa adunarea de la Gura-Sada, ultima adunare la care a participat. O raceala i-a cuprins vasul de lut si boala a trecut pe urma intr-un tifos greu. S-a stins in spitalul din Deva, in dimineata zilei de 4 ianuarie 1937. Vestea plecarii lui ne-a umplut de durere. Dragul nostru frate era in plina viata si activitate duhovniceasca. Marturie despre aceasta este ostasia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului, ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele si orasele, vestindu-L pe tot locul pe Iisus cel Rastignit. Era un suflet care Il aflase pe Iisus cel Rastignit si Il propovaduia cu foc si altora. Pe acest Iisus L-a iubit el si L-a vestit cu foc prin sate si orase.
Cu Acest Iisus a alergat prin mii de adunari. Sub crucea Lui a plans si i-a imbiat si pe altii cu aceasta cruce. Sub crucea lui Iisus a plans mereu si...
