O femeie cananeanca striga la Hristos. E fata ei in joc, de ce ar mai conta dinaintea bolii fetitei ei etichetele sociale ori obiceiurile pamantului. Ea stie ca Cel ce trece pe dinaintea ei este Fiul lui David. De unde stia? Asta e o taina. Ceva mai inainte in Scriptura, Evanghelistul Matei ne- o spune []O femeie cananeanca striga la Hristos. E fata ei in joc, de ce ar mai conta dinaintea bolii fetitei ei etichetele sociale ori obiceiurile pamantului. Ea stie ca Cel ce trece pe dinaintea ei este Fiul lui David. De unde stia? Asta e o taina. Ceva mai inainte in Scriptura, Evanghelistul Matei ne- o spune (15.12-20), Apostolii nu pareau sa aiba harisma femeii acesteia de a-L vedea pe Hristos ca Dumnezeu ori Fiu al lui David, adica din neam imparatesc si preotesc deopotriva. Lor e mai pasa de gura fariseilor, scandalagii de pe tusa, gata oricand sa reproseze lui Dumnezeu ca nu se tine in fisa postului Sau, facuta de ei, fireste. Agresiva si tandra deopotriva, femeia este respinsa dintai. Hristos da un argument de fariseu: nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel! (15.24). Sunt destui si astazi care ar raspunde asa in numele unui Iisus inchipuit de ei: am venit numai in cautarea ortodocsilor, ori catolicilor, ori protestantilor ori a cine stie cate unei grupari neoprotestante, am venit numai pentru crestiniCu ramanerea la un astfel de raspuns Hristos ar fi ramas la inima fariseilor, de ieri si de azi si de-a pururea, dar n-ar fi fost Dumnezeu. Femeia stie ca El e ultima sansa de a-i fi desdracita fata. Si cere mila. O face inteligent, cu raspuns viu la afirmatia, de carturar, a Mantuitorului: nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei!...