Cand dupa aproape treizeci si opt de ani in noiembrie 1975 il inmormantaram tot acolo pe fiul Parintelui Iosif, pe fratele Titus, cei doi sapatori au scos afara ramasitele inca intregi din coroana aruncata in mormant atunci. Mai sapand putin, cei doi au descoperit sicriul intreg al parintelui si atat de rezistent, incat []Cand dupa aproape treizeci si opt de ani in noiembrie 1975 il inmormantaram tot acolo pe fiul Parintelui Iosif, pe fratele Titus, cei doi sapatori au scos afara ramasitele inca intregi din coroana aruncata in mormant atunci. Mai sapand putin, cei doi au descoperit sicriul intreg al parintelui si atat de rezistent, incat ii tinea pe capacul lui pe amandoi, fara sa se rupa. Eram de fata cinci frati si trei sapatori. i am fost convinsi atunci ca, daca sicriul n-a putrezit de treizeci si opt de ani in pamant, n-a putrezit nici sfantul din sicriu, dupa cum este scris: si nu vei ingadui ca sfantul Tau sa vada putrezirea Dar n-am vrut sa deschidem sicriul, pentru ca minunea ar fi strans indata acolo tot orasul. Iar aceasta ar fi insemnat, in vremea aceea, o mare primejdie atat pentru moastele sfantului parinte, care erau acolo, cat si pentru noi, care eram atunci tinuti sub cea mai aspra observatie si amenintare.

In dimineata mortii, fratii Opris si Popovici ii spalara cu grija trupul lui chinuit pe care ani de zile il pansasera amandoi zi de zi, cu dragoste si cu durere, infasurandu-i in vata ranile sangerande. Acum i le infasurau pentru ultima data. Mare rasplata vor primi de la Dumnezeu acesti doi frati pentru aceasta munca a lor atat de grea si atat de necesara omului lui Dumnezeu. Cred ca odata Insusi Domnul Iisus le va spune: Ceea ce i-ati facut acestui martir al Meu, Mie Mi-ati facut!Apoi l-am imbracat in albul stihar din vremea preotiei lui, iar pe deasupra i-am imbracat vechea reverenda preoteasca pe care o purtase, de la inceputul slujbei sale, toata viata lui de preot. Haina aceasta veche era doar semnul slujbei la care el tinuse atat de mult si pe care si-o implinise atat de vrednic.

Asa l-am asezat in sicriu, iar pe piept i-am pus Biblia lui de care fusese nedespartit. Sicriul l-am asezat pe doua mese in sala redactiei. Apoi am trimis dupa preotul Emi lian Cioran, protopopul Sibiului, care trebuia sa vina si sa-i faca primele slujbe.

Protopopul Cioran a venit, a dat panza la o parte si, vazandu-l imbracat in reverenda preoteasca, a spus: De ce i-ati imbracat reverenda? N-am voie sa-i fac nici o slujba pana nu i-o dezbracati. El a fost caterisit si nu mai poate purta haina de preot. Nici mort, parinte? ziseram noi ingroziti Nici! Asa este porunca! Dar, bine, e haina lui, ce sa mai facem noi cu ea? El s-a dus acum, sa mearga si ea cu el. De ce va mai formalizati? Nu-i poate fi iertat nici acum si nici asta? Nu i se poate ingadui nici atata? In zadar insistati! Eu nu pot sa trec peste porunca pe care am primit-o. Nici clopotul nu se poate trage dupa el pana nu i se va dezbraca haina aceasta! Vom incerca sa obtinem ingaduinta Mitropoliei! Incercati! i protopopul Cioran iesi, lasandu-ne muti de uimire si de scarba, privindu-ne cutremurati unii pe altii. Eram palizi cu totii. De necrezut! Ce inspaimantator de neinduplecata poate fi razbunarea acestei categorii de oameni! Toti vrajmasii te lasa in pace dupa ce te-au ucis, dar acestia nu. Te urmaresc sa se razbune si cand esti in sicriu! O, dragul, sfantul, chinuitul si fericitul nostru parinte! Ce mult te asemeni si in moarte cu Mantuitorul tau si al nostru! i Lui i-au luat haineleA doua zi fu duminica. Continuara sa vina alti si alti frati si surori de aproape si de departe. Alte siroaie de lacrimi se varsara peste sicriul iubit si sfant. Sute de glasuri si inimi indurerate intrara in sala redactiei, imbratisand sicriul scump, strigand numele atat de drag si de sfant al parintelui si profetului neuitat.

Dar nu-si mai raspundeau decat unii altora. Sau poate ca ne raspundea fiecaruia dintre noi acea parte din parintele nostru, al tuturora, care era in noi, in fiecare, prin ceea ce ni se daruise el tuturor in dragostea lui Hristos. Purtam in noi fiecare o particica din fiinta lui sufleteasca asa cum fiecare dintre fii poarta in el o parte din fiinta tatalui lor care i-a nascut. Hristos, prin el, a pus in fiecare din noi ceva divin si care ne face pe toti sa simtim la fel, sa credem la fel, sa vorbim la fel si sa fim in stare sa murim la fel pentru acelasi scop sfant.

Numai puterea lui Dumnezeu era aceea care putuse face in noi si in alte sute si sute de mii de suflete aceasta transformare, aceasta renastere, aceasta intrepatrundere fericita, cereasca si vesnica. Cred ca toate flacarile vii care ard acum in miile noastre de suflete au ars toate, mai intai, in el, in inima lui, intr-una singura, mare, unic de mare inima, cum numai Hristos Singur o poate aprinde in rarii uriasi ai Evangheliei Sale.

Hristos parca trece prin Istorie pasind numai din varfuri in varfuri de astfel de munti. i parca Se opreste doar din cand in cand pe cate un astfel de Tabor unde ne ingaduie sa-L vedem pentru o clipa transfigurat, prin mijlocirea cate unui astfel de profet si de ales al Sau.

Ce uriase sunt astfel de varfuri de munti si ce stralucite raman aceste taboruri dupa trecerea Lui peste ele! Parintele Pavel, parintele Ioan Hrisostomul, Parintele Iosif! Ce mare responsabilitate le ramane acelora care raman dupa ei si carora le-a stralucit Hristos atat de cutremurator prin acestia! Ei au fost oameni ca si noi, dar noi n-am fost asemenea lor! Trebuie de acum inainte sa ne dam si noi toate silintele sa suim pana unde ne va fi cu putinta, pe urmele lor, spre Hristos, spre realizarea Lui in noi si a noastra in El.

Duminica, ziua intreaga, s-au perindat prin fata sicriului sute si sute de suflete indurerate din Sibiu si din toata tara; nu numai frati din Oastea Domnului, ci din toate cultele si familiile, toti cei care il cunoscusera sau numai auzisera despre el si despre uriasa lui lucrare, care il admirau si il iubeau pentru geniul sau, pentru marele lui suflet; veneau sa-l vada si sa-si ia de la el ultimul ramas bun.

Erau fosti orfani crescuti de el si ingrijiti in orfelinatul pe care il condusese ca un parinte bun si ocrotitor. Erau prieteni si cunoscuti din oras, germani, romani, maghiari, preoti si pastori, luterani, catolici, baptisti, crestini dupa Evanghelie amestecati printre fratii si surorile din Oastea Domnului toti veniti sa aduca ultimul lor omagiu omului lui Dumnezeu a carui lucrare ii impresionase pe toti.

Numai din partea Bisericii Sibiului nu venea nimeni.

Toata ziua si toata noaptea continua programul de vorbiri, de cantari, de rugaciuni si lacrimi fierbinti ale fratilor si surorilor stransi pana pe afara in jurul sicriului sau. Numai dintre preotii si carturarii atat de laudati si laudarosi din anii trecuti nu era nimeni.

Printre cei care au vorbit duminica, amintim pe fratii: Marini din Sibiu, I. Faur din Salaj, I. Dragoescu, Ilie Prisacaru, Gh. Comiza, I. Opris, Gh. Cosmeanu, Traian Dorz, Traian Ursu, Isaia Pele si multi, multi altii.

Luni dimineata, incep sa soseasca cei mai departati: Viorel Bujoreanu si sora Tili, Leon Andronic din Bucovina, Teodor Marin, Paraschiv Sarghie, Gh. Condruz din Moldova, un grup de frati si surori din Bucuresti. Fanfara si grupul fratilor din Sasciori si Sebes, intonand cantarea Pasare maiastra Cantam cu totii in hohote de plans.

Vin fratii din Arad cu Simion Achim, din Lugoj cu Trandafir Munteanu, din Sighisoara, din Cetatea Alba cu parintele Malcoci, din Vaslui cu fratele Tudusciuc, cantaretul atat de cunoscutPastorul de la Biserica Evanghelica Luterana din Sibiu rosteste langa sicriu o cuvantare si o rugaciune in limba germana, luandu-si ramas bun cu adanc respect si dragoste, spunand: La revedere, scumpul meu frate, in Patria Cereasca . Sora Tili si multi altii fac un legamant: Nu te vom uita niciodata si vom urma totdeauna cuvantul tau, parintele si binefacatorul nostru .

In numele fratilor din Moldova, fratele David Ba lauta spune, printre altele: Am venit sa sarut pentru ultima data, in numele tuturor fratilor, mana cu care ne-a scris si ne-a binecuvantat Parintele Iosif. Ceea ce a facut omul acesta pentru noi si pentru multi nu a mai facut si nu a mai putut face nimeni. Cartile lui m-au adus pe mine si pe multi la viata Acelasi lucru il spune si fratele Paraschiv Sarghie, in numele misionarilor Oastei. i altii, si altii. Toata ziua a decurs astfel, cei dinauntru facand loc altora, care tot veneau, umpland salile, coridoarele, curtea, stradaLuni am incercat din nou la Mitropolie Era a treia zi de la moartea parintelui Cautam induplecarea lor, spre a nu ne obliga sa sfasiem de pe corpul neinsufletit al parintelui reverenda veche pe care i-o imbracasem. Era doar a treia zi de cand sta mortul in casa si stie lumea toata i toti se intreaba mirati de ce nu-l mai inmormantam.

In zadar insa! Hotararea mitropolitului era neinduplecata. Nici un preot n-a vrut sa vina nici astazi sa faca nici o rugaciune la sicriu. Toata noaptea a patra l-au pri vegheat numai lacrimile, rugaciunile, cuvantarile si melodiile fratesti.

Privegherile la morti ale fratilor sunt totdeauna ca in vietile sfintilor, patrunse si calauzite in totul de Duhul si Cuvantul lui Dumnezeu Dar aceste patru nopti si zile petrecute chiar langa sicriul aceluia care pentru prima data, din vremea primilor crestini, a inceput in tara noastra si in poporul nostru astfel de privegheri le-am trait cu o deosebita cutremurare a sufletului nostru.

O, in ce chip paganesc se desfasurau inainte de Oastea Domnului privegherile si chiar inmormantarile mortilor in poporul nostru! Pe langa bauturile imbatatoare si jocul de carti si fumul de tutun, in jurul mortului se auzeau si se vedeau, de obicei, cele mai scarboase cuvinte si gesturi, si fapte. Parca anume le scornise diavolul, ca sa-si bata joc de tot ce este cutremurator si sfant in credinta noastra si in fata mortii omului. Mai toti cei care erau inainte-vreme la acele privegheri radeau si petreceau ca paganii, tocmai in locul si in timpul cand ar fi trebuit sa se roage si sa planga cu cei care stateau in casa aceea de jale si durere si nimeni pana la Parintele Iosif nu se ingrozise si nu se ridicase ca sa poata opri aceste nelegiuiri. Nimeni pana la acest sfant care zace aici in acest sicriu n-a putut opri si schimba nimic din aceste practici paganesti si satanice in poporul si in Biserica noastra. Dar acum, iata ce minunat a lucrat Dumnezeu prin el si in privinta asta, prin lumina puternica a Duhului Sfant. Ori pe unde a patruns Oastea Domnului, au fost inlaturate aceste vechi si urate obiceiuri. i inlocuite cu cuvantul, cu rugaciunea si cantarea Domnului. Alcoolul, jocurile de carti, fumatul, vorbele si obiceiurile scarboase au fost aruncate afara pe totdeauna si n-au ce sa mai caute cu nici o ocazie, nici la botezuri, nici la nunti si nici la inmormantari, in casele crestinesti. Mai ales in zilele si noptile de jale si de cutremur sufletesc, la privegherile, inmormantarile sau parastasele celor care trec in vesnicie.

Aceasta puternica si necesara schimbare, iata, numai Oastea Domnului a putut s-o faca. Chiar si numai pentru asta, cat de multa recunostinta ar fi trebuit sa-i arate Biserica si Poporul nostru acestui mare om al lui Dumnezeu si vrednic slujitor sfant! Pentru ca au fost destui preoti si pana la el care au vazut cu durere si cu rusine aceste lucruri, dar n-au facut ori n-au putut face nimic, practic, pentru inlaturarea si inlocuirea lor. Dar acum, de ani de zile, in tara noastra are loc, cu ocazia inmormantarilor, acel nou fel de privegheri si parastase cu totul in duhul crestin, cum cere Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu sa fie acestea. i cum sunt acum langa sicriul lui.

Langa sicriul Parintelui Iosif toate privegherile au fost astfel. In inimile tuturor celor care au trait acele zile si nopti, varsand cele mai fierbinti lacrimi si inaltand cele mai infiorate rugaciuni, au ramas de neuitat pe totdeauna cele vazute si traite acolo. Binecuvantat sa fie Numele Domnului Dumnezeului nostru pentru tot ce ne-a daruit El Bisericii noastre si Neamului nostru prin acest mare fiu si slujitor al Sau, in anii vietii si in zilele mortii lui.

In ultima noapte de priveghere au curs cele mai multe si mai fierbinti lacrimi, rugaciuni, cuvantari si marturisiri fratesti. Atunci au mai sosit si alti multi frati cunoscuti din tara: Mermezan din Simeria, Muresan din Somes, andru din Medias, Farcas din Turda, Urdea din Cluj. Sunt in totul aici frati din peste doua sute de comune din patruzeci de judete. In afara de multimea strainilor veniti si ei sa-i arate recunostinta si pretuire.

Este a patra zi...