Acţiunile bune sau rele se sprijină pe cugetare
Dorintele noastre nobile sau ticaloase, statornicite intai in gand si apoi puse in practica, isi au izvorul in cugetare. Puterii de cugetare, spune Sfantul Ioan Damaschin, ii apartin judecatile, sentimentele, impulsurile spre actiune, aversiunile si evitarile actiunii. In chip special ii apartin intelegerea celor spirituale, virtutile, stiintele, principiile artelor, puterea de deliberare si puterea de []Dorintele noastre nobile sau ticaloase, statornicite intai in gand si apoi puse in practica, isi au izvorul in cugetare. Puterii de cugetare, spune Sfantul Ioan Damaschin, ii apartin judecatile, sentimentele, impulsurile spre actiune, aversiunile si evitarile actiunii. In chip special ii apartin intelegerea celor spirituale, virtutile, stiintele, principiile artelor, puterea de deliberare si puterea de alegere .5Cand este vorba de un lucru rau, la care cugetam, pana cand n-am consimtit cu gandul sa-l facem, nu este pacat. Cat timp ne luptam, nu pacatuim. Cand in minte am plecat steagul incepe pacatul. In minte cugetam la un anume lucru, bun sau rau, pe care il voim. Dupa vointa vine cercetarea si gandirea. i dupa acestea, daca lucrul este in puterea noastra, urmeaza sfatul ( u ) adica deliberarea ( u ). Deliberarea este o dorinta examinatoare a acelora care sunt in puterea noastra de a le savarsi. Caci deliberam daca trebuie sa ne apucam de un lucru sau nu. Apoi judecam ceea ce este mai bine; aceasta operatie se numeste judecata ( ). Apoi suntem dispusi si iubim ceea ce a fost judecat pe temeiul deliberarii; aceasta operatie se numeste opinie ( ) Apoi dupa dispozitie urmeaza preferinta, adica alegerea din doua lucruri, care stau in fata Apoi ne pornim spre fata .6Mici sau mari, bune sau rele, actiunile isi au izvorul in cugetare. Daca iesi din acest cadru ratacesti.
Faptele noastre, mai mult sau mai putin gandite, ies dintr-o cugetare si tind spre o alta cugetare. Pleaca de la un principiu si merg catre o tinta. tim motivul pentru care actionam si scopul pe care-l urmarim. Actiunile noastre pleaca de la o cugetare pentru a ajunge la cugetare.
Nu orice cugetare insa se incununeaza cu o realizare. Sunt si seminte care nu vor rodi niciodata. Nu toti oamenii de cugetare sunt si oameni de actiune. tiinta nu-i constiinta. tiinta si viata duhovniceasca nu sunt pe acelasi plan. Intre adevarul speculativ si domeniul practic este un sant pe care multi nu-l trec. Acest lucru se poate intampla cu unii filosofi sau chiar teologi. Ei vad drumul, dar nu o iau pe el. Adevarul este pentru ei o lumina clara, dar fara caldura. In viata duhovniceasca cel mai umil muritor poate trece inaintea celui mai ilustru doctor in teologie.
In acest sens se intreaba retoric Toma de Kempis: Ce-ti foloseste sa rostesti cuvinte inalte despre Sfanta Treime, daca esti lipsit de smerenie si astfel nu esti pe placul Treimii Sfinte? Cu adevarat, cuvintele inalte nu fac pe cineva sfant si drept, ci o viata curata il face scump inaintea lui Dumnezeu .7Gandurile rele, ce apar in cugetul nostru, vin de la diavolul sau de la firea noastra pacatoasa. Toate gandurile diavolesti furiseaza in suflet chipurile lucrurilor sensibile, care, punandu-si intiparirea in minte, o fac sa poarte in ea formele acelor lucruri. Deci de la insusi lucrul care se deapana in minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine .8In acelasi timp, gandurile pot fi provocate de mediul in care traim sau de circumstantele in care ne complacem. Din lumea inconjuratoare inmagazinam in minte imagini si senzatii. Iar apoi sufletul, care are facultatea imaginatiei, va lucra cu ele. Imaginatia lucreaza prin organele simturilor si se numeste si perceptie spune Sfantul Ioan Damaschinul.9Simtirea este o facultate a sufletului care percepe sau cunoaste lucrurile materiale .10 Literatura duhovniceasca face amintire de cele cinci simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Cu ajutorul simturilor, sufletul percepe cele de dinafara. Simturile lasate nepazite pot inmagazina in minte tot felul de gunoaie.
Cel mai agresat, acum la inceputul mileniului trei, este vazul. Televizorul, si, mai ales, Internetul ne pot furniza informatii importante pentru viata noastra spirituala dar, in acelasi timp, pot face o lucrare catastrofala. Nu in zadar spunea Sfantul Siluan Athonitul ca impreuna cu gandurile rele patrunde in noi puterea vrajmasului .11 Cei mai vulnerabili acestei agresiuni sunt tinerii. Ceea ce vad la televizor sau la Internet, unii dintre ei, sunt ispititi sa puna in practica. i atunci, toata munca de educare si formare duhovniceasca facuta de familie, de Biserica si de scoala este subminata. Daca personajele principale din filme se drogheaza, beau si desfraneaza, de ce n-ar face acelasi lucru si tinerii nostri? In sufletul tanarului este prezent Dumnezeu insa mediul il determina sa traiasca o adevarata schizofrenie. Va dau un banal exemplu in acest sens. In apropierea Arhiepiscopiei este Centrul Militar. Acolo, uneori, se face discoteca. Tarziu in noapte, tineri sanatosi si frumosi ies de acolo. Din pacate vorbesc tare si obscen. Insa cand sosesc in fata catedralei isi fac cruce, inchinandu-se evlavios. Ce poti spune in fata acestei realitati? Cine-i de vina fata de aceasta personalitate dubla? i gandurile bune, sugerate de sus sau proprii noua, se pot concretiza in actiuni. Pe langa inteligenta insa e nevoie de sensibilitate si de vointa. Iar, pe deasupra, este absoluta nevoie de harul lui Dumnezeu. Fara Mine, spune Mantuitorul, nu puteti face nimic (Ioan 15,5).
Am zis ca omul are, pe langa inteligenta, sensibilitate si vointa. Aceste trei facultati ale sufletului nu locuiesc in compartimente absolut separate. Intre ele sunt usi de comunicare. Cand aceste usi se deschid, facultatile sufletului lucreaza impreuna si stabilesc echilibrul si armonia. Daca ideea aparuta in minte nu-i eficace prin ea insasi, ea devine eficace cu ajutorul sensibilitatii, a pasiunii si a vointei.
Ideea aparuta in gand desteapta sentimentul sau pofta, concretizandu-se intr-o dorinta puternica care cheama vointa. Sau, invers, vointa face apel la ratiune si la sentiment pentru a le face sa tinda la actiune. Astfel incat se poate spune ca, in fapta, interventia vointei este deosebita. Pentru a ajunge de la idee la fapta este nevoie de concursul vointei.
Orice idee este, cel putin, samanta posibila a unei fapte. Ideile care sunt imbratisate de sensibilitate si de vointa devin cu siguranta fapta. Fapta porneste de la idee pentru a merge la cugetare.
Ideea poate fi sugerata de diavolul. Zice Evagrie Ponticul ca de la insusi lucrul care se deapana in minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda daca in cugetul meu se infatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gandul tinerii de minte a raului, furisat in mine. Daca iarasi se invarte in minte gandul la bani sau la slava, dintr-asta se va cunoaste duhul care ne necajeste .12De fapt, gandurile vin din trei parti: de la om, de la Dumnezeu si de la diavol. Intre gandurile ingeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: intai gandurile ingeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc intelesurile si rosturile lor duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul de ce trebuie multa osteneala si truda pana sa fie aflat ca apoi sa fie dat mesterilor pentru a face sfesnicul, cadelnita si vasele de aur Dar gandul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea castigarii aurului fara rusine si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ci aduce numai in minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie .13Se vede bine ca intotdeauna gandul sugerat de catre Dumnezeu, prin ingeri, este bun. Cel sugerat de draci este rau. Iar gandul omului este neutru si poate deveni bun sau rau, depinde ce sugestie primeste. Logica folosita de Evagrie in cazul aurului e valabila in toate actiunile omenesti.
Intre ganduri e mare lupta. Unele ganduri bune pot deveni rele si unele ganduri rele pot deveni bune. Dintre ganduri unele taie, altele se taie. i anume taie cele rele pe cele bune; dar si cele rele se taie de catre cele bune Am gandul de a primi pe straini si-l am intr-adevar...
Faptele noastre, mai mult sau mai putin gandite, ies dintr-o cugetare si tind spre o alta cugetare. Pleaca de la un principiu si merg catre o tinta. tim motivul pentru care actionam si scopul pe care-l urmarim. Actiunile noastre pleaca de la o cugetare pentru a ajunge la cugetare.
Nu orice cugetare insa se incununeaza cu o realizare. Sunt si seminte care nu vor rodi niciodata. Nu toti oamenii de cugetare sunt si oameni de actiune. tiinta nu-i constiinta. tiinta si viata duhovniceasca nu sunt pe acelasi plan. Intre adevarul speculativ si domeniul practic este un sant pe care multi nu-l trec. Acest lucru se poate intampla cu unii filosofi sau chiar teologi. Ei vad drumul, dar nu o iau pe el. Adevarul este pentru ei o lumina clara, dar fara caldura. In viata duhovniceasca cel mai umil muritor poate trece inaintea celui mai ilustru doctor in teologie.
In acest sens se intreaba retoric Toma de Kempis: Ce-ti foloseste sa rostesti cuvinte inalte despre Sfanta Treime, daca esti lipsit de smerenie si astfel nu esti pe placul Treimii Sfinte? Cu adevarat, cuvintele inalte nu fac pe cineva sfant si drept, ci o viata curata il face scump inaintea lui Dumnezeu .7Gandurile rele, ce apar in cugetul nostru, vin de la diavolul sau de la firea noastra pacatoasa. Toate gandurile diavolesti furiseaza in suflet chipurile lucrurilor sensibile, care, punandu-si intiparirea in minte, o fac sa poarte in ea formele acelor lucruri. Deci de la insusi lucrul care se deapana in minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine .8In acelasi timp, gandurile pot fi provocate de mediul in care traim sau de circumstantele in care ne complacem. Din lumea inconjuratoare inmagazinam in minte imagini si senzatii. Iar apoi sufletul, care are facultatea imaginatiei, va lucra cu ele. Imaginatia lucreaza prin organele simturilor si se numeste si perceptie spune Sfantul Ioan Damaschinul.9Simtirea este o facultate a sufletului care percepe sau cunoaste lucrurile materiale .10 Literatura duhovniceasca face amintire de cele cinci simturi: vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Cu ajutorul simturilor, sufletul percepe cele de dinafara. Simturile lasate nepazite pot inmagazina in minte tot felul de gunoaie.
Cel mai agresat, acum la inceputul mileniului trei, este vazul. Televizorul, si, mai ales, Internetul ne pot furniza informatii importante pentru viata noastra spirituala dar, in acelasi timp, pot face o lucrare catastrofala. Nu in zadar spunea Sfantul Siluan Athonitul ca impreuna cu gandurile rele patrunde in noi puterea vrajmasului .11 Cei mai vulnerabili acestei agresiuni sunt tinerii. Ceea ce vad la televizor sau la Internet, unii dintre ei, sunt ispititi sa puna in practica. i atunci, toata munca de educare si formare duhovniceasca facuta de familie, de Biserica si de scoala este subminata. Daca personajele principale din filme se drogheaza, beau si desfraneaza, de ce n-ar face acelasi lucru si tinerii nostri? In sufletul tanarului este prezent Dumnezeu insa mediul il determina sa traiasca o adevarata schizofrenie. Va dau un banal exemplu in acest sens. In apropierea Arhiepiscopiei este Centrul Militar. Acolo, uneori, se face discoteca. Tarziu in noapte, tineri sanatosi si frumosi ies de acolo. Din pacate vorbesc tare si obscen. Insa cand sosesc in fata catedralei isi fac cruce, inchinandu-se evlavios. Ce poti spune in fata acestei realitati? Cine-i de vina fata de aceasta personalitate dubla? i gandurile bune, sugerate de sus sau proprii noua, se pot concretiza in actiuni. Pe langa inteligenta insa e nevoie de sensibilitate si de vointa. Iar, pe deasupra, este absoluta nevoie de harul lui Dumnezeu. Fara Mine, spune Mantuitorul, nu puteti face nimic (Ioan 15,5).
Am zis ca omul are, pe langa inteligenta, sensibilitate si vointa. Aceste trei facultati ale sufletului nu locuiesc in compartimente absolut separate. Intre ele sunt usi de comunicare. Cand aceste usi se deschid, facultatile sufletului lucreaza impreuna si stabilesc echilibrul si armonia. Daca ideea aparuta in minte nu-i eficace prin ea insasi, ea devine eficace cu ajutorul sensibilitatii, a pasiunii si a vointei.
Ideea aparuta in gand desteapta sentimentul sau pofta, concretizandu-se intr-o dorinta puternica care cheama vointa. Sau, invers, vointa face apel la ratiune si la sentiment pentru a le face sa tinda la actiune. Astfel incat se poate spune ca, in fapta, interventia vointei este deosebita. Pentru a ajunge de la idee la fapta este nevoie de concursul vointei.
Orice idee este, cel putin, samanta posibila a unei fapte. Ideile care sunt imbratisate de sensibilitate si de vointa devin cu siguranta fapta. Fapta porneste de la idee pentru a merge la cugetare.
Ideea poate fi sugerata de diavolul. Zice Evagrie Ponticul ca de la insusi lucrul care se deapana in minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda daca in cugetul meu se infatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gandul tinerii de minte a raului, furisat in mine. Daca iarasi se invarte in minte gandul la bani sau la slava, dintr-asta se va cunoaste duhul care ne necajeste .12De fapt, gandurile vin din trei parti: de la om, de la Dumnezeu si de la diavol. Intre gandurile ingeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: intai gandurile ingeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc intelesurile si rosturile lor duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul de ce trebuie multa osteneala si truda pana sa fie aflat ca apoi sa fie dat mesterilor pentru a face sfesnicul, cadelnita si vasele de aur Dar gandul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea castigarii aurului fara rusine si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gandul omenesc nu se ocupa nici cu dobandirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamant, ci aduce numai in minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie .13Se vede bine ca intotdeauna gandul sugerat de catre Dumnezeu, prin ingeri, este bun. Cel sugerat de draci este rau. Iar gandul omului este neutru si poate deveni bun sau rau, depinde ce sugestie primeste. Logica folosita de Evagrie in cazul aurului e valabila in toate actiunile omenesti.
Intre ganduri e mare lupta. Unele ganduri bune pot deveni rele si unele ganduri rele pot deveni bune. Dintre ganduri unele taie, altele se taie. i anume taie cele rele pe cele bune; dar si cele rele se taie de catre cele bune Am gandul de a primi pe straini si-l am intr-adevar...
