Cugetarea corectă se întemeiază pe doctrina ortodoxă
Actiunile noastre bune sau rele se sprijina pe cugetare, pe felul in care gandim. Iar o cugetare corecta se sprijina pe o invatatura de credinta adevarata, dreapta. De fapt Crestinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrina sau o speculatie filozofica, ci este un mod de viata, intrupat prin fapte. Dupa cum ii arata si []Actiunile noastre bune sau rele se sprijina pe cugetare, pe felul in care gandim. Iar o cugetare corecta se sprijina pe o invatatura de credinta adevarata, dreapta.
De fapt Crestinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrina sau o speculatie filozofica, ci este un mod de viata, intrupat prin fapte. Dupa cum ii arata si numele, Crestinismul este religia intemeiata de Hristos. Or, Hristos spune raspicat: Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba (Ioan 10,10).
Totusi modul de viata crestin se intemeiaza pe o doctrina, pe o invatatura de credinta, pe o dogma. Crestinismul este duh si viata (Ioan 6, 63). Mai intai duh si apoi viata. Inainte de a lucra si de da norme de actiune Iisus a propovaduit.
In religia Sa norma de vietuire se intemeiaza pe dogma, pe invatatura de credinta. Intr-adevar, care este obiectul predicarii Sale? Existenta Tatalui, cu care El este de o fiinta; persoana si misiunea Duhului Sfant; intemeierea Bisericii prin jertfa Sa si prin pogorarea Duhului Sfant, care este o viata cu Hristos si in Hristos condusa de Duhul Sfant 26; misiunea Bisericii de a propovadui adevarul, de a administra Sfintele Taine si de a conduce omenirea inspre mantuire; libertatea omului de a primi invatatura Sa si de a o pune in practica; dar si faptul ca in final pentru toate se va da socoteala.
Dogma ( ), avandu-si izvorul in cuvantul Mantuitorului, este un adevar indiscutabil. In Faptele Apostolilor, dogmele sunt hotararile luate de apostolii si batranii din Ierusalim (Fapte 16, 4). Pentru Parinti, dogmele exprima invatatura Domnului si a apostolilor. Biserica, fiind stalp si temelie a adevarului (1 Timotei 3, 15), marturiseste dogmele si ne incredinteaza ca sunt revelate, de unde si numele de dogmele Bisericii . Dogmele sunt adevaruri cu o valoare absoluta, ele sunt elementele si normative ale credintei.27In ordinea logica, ca si in ordinea practica, dogma precede morala. Ortodoxia atrage dupa ea ortopraxia. Existenta lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, pacatul stramosesc, dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, Care a venit sa-l restaureze si sa-l mantuiasca pe om, dau temei unui mod de viata crestin.
Cand un misionar predica pentru prima data intr-un mediu necrestin, el incepe prin a indrepta ideea pe care acestia o au despre Dumnezeu, le vorbeste despre nemurire, li-L descopera pe Domnul Iisus Hristos. De-abia apoi leaminteste regulile de viata pe care Dumnezeu le-a asezat in sufletul fiecarui om prin legea morala naturala si ii invata perceptele unice date de Domnul Hristos.
Intr-o lume care se secularizeaza este nevoie sa reamintim faptul ca schimbarea profunda a omenirii a facut-o Hristos. Europenii, si nu numai, trebuie sa-si aduca aminte ca civilizatia cu care se lauda are temelii crestine. Daca multi oameni contemporani noua sunt tributari trupului si banului, uitand de Hristos si de Biserica, totusi nu pot face abstractie de El: Amintirea lui e vie, pretutindeni. Pe zidurile bisericilor si in scoli, pe varful clopotnitelor si al muntilor, pe troitele drumurilor, la capataiul patului si pe morminte, milioane de cruci amintesc de moartea Rastignitorului. Distrugeti frescele bisericilor, luati icoanele din altare si de prin case: viata lui Hristos umple muzeele si pinacotecile. Puneti pe foc liturghierele, ceasloavele si cartile de rugaciune: ii veti descoperi numele si cuvintele in toate cartile literaturilor. Chiar si cei care-L blestema nu fac decat sa marturiseasca, fara voie, prezenta Lui .28El a schimbat modul de a gandi al omenirii, iar aceasta schimbare s-a rasfrant intr-un alt mod de a trai. Statul antic, anterior lui Hristos, ignora destinul omului. Doar statul conta, statul-dumnezeu, statul atotputernic. Statul nu recunostea omului nici libertatea, nici constiinta, nici raspunderea, nici valoarea eterna. Era domnia sclaviei. Chiar si omul liber era facut pentru stat. O rotita in masina statului fara initiativa si fara perspectiva.
S-a intrupat Hristos, a intemeiat Biserica, unirea a tot ce exista, sau e destinata sa cuprinda tot ce exista: Dumnezeu si creatie .29 Biserica este o societate destinata de Stat, avand fiinta sa, doctrina sa, mijloacele sale, capeteniile sale. Nu potrivnica statului, dar independenta de el. Nu in discutie cu statul, dar cu menirea ei supranaturala. Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu , spune Domnul Hristos (Matei 22, 21). Acesta-i modul in care va conlucra Biserica cu statul, numit in rasarit simfonie bizantina , si va transforma societatea.
Societatea s-a transformat in masura in care doctrina crestina a penetrat-o si, in mod logic, a dat nastere la o viata noua, la o morala noua. Un popor, ca si orice om in parte, spunea Simion Mehedinti, atata pretuieste cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus .30Uimirea mare este ca batrana noastra Europa, acum cand se contureaza ca o comunitate ce tinde sa-i cuprinda pe toti copiii ei, cu incapatanare se impotriveste la a-i recunoaste...
De fapt Crestinismul nu-i o teorie, nu-i numai o doctrina sau o speculatie filozofica, ci este un mod de viata, intrupat prin fapte. Dupa cum ii arata si numele, Crestinismul este religia intemeiata de Hristos. Or, Hristos spune raspicat: Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba (Ioan 10,10).
Totusi modul de viata crestin se intemeiaza pe o doctrina, pe o invatatura de credinta, pe o dogma. Crestinismul este duh si viata (Ioan 6, 63). Mai intai duh si apoi viata. Inainte de a lucra si de da norme de actiune Iisus a propovaduit.
In religia Sa norma de vietuire se intemeiaza pe dogma, pe invatatura de credinta. Intr-adevar, care este obiectul predicarii Sale? Existenta Tatalui, cu care El este de o fiinta; persoana si misiunea Duhului Sfant; intemeierea Bisericii prin jertfa Sa si prin pogorarea Duhului Sfant, care este o viata cu Hristos si in Hristos condusa de Duhul Sfant 26; misiunea Bisericii de a propovadui adevarul, de a administra Sfintele Taine si de a conduce omenirea inspre mantuire; libertatea omului de a primi invatatura Sa si de a o pune in practica; dar si faptul ca in final pentru toate se va da socoteala.
Dogma ( ), avandu-si izvorul in cuvantul Mantuitorului, este un adevar indiscutabil. In Faptele Apostolilor, dogmele sunt hotararile luate de apostolii si batranii din Ierusalim (Fapte 16, 4). Pentru Parinti, dogmele exprima invatatura Domnului si a apostolilor. Biserica, fiind stalp si temelie a adevarului (1 Timotei 3, 15), marturiseste dogmele si ne incredinteaza ca sunt revelate, de unde si numele de dogmele Bisericii . Dogmele sunt adevaruri cu o valoare absoluta, ele sunt elementele si normative ale credintei.27In ordinea logica, ca si in ordinea practica, dogma precede morala. Ortodoxia atrage dupa ea ortopraxia. Existenta lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, pacatul stramosesc, dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, Care a venit sa-l restaureze si sa-l mantuiasca pe om, dau temei unui mod de viata crestin.
Cand un misionar predica pentru prima data intr-un mediu necrestin, el incepe prin a indrepta ideea pe care acestia o au despre Dumnezeu, le vorbeste despre nemurire, li-L descopera pe Domnul Iisus Hristos. De-abia apoi leaminteste regulile de viata pe care Dumnezeu le-a asezat in sufletul fiecarui om prin legea morala naturala si ii invata perceptele unice date de Domnul Hristos.
Intr-o lume care se secularizeaza este nevoie sa reamintim faptul ca schimbarea profunda a omenirii a facut-o Hristos. Europenii, si nu numai, trebuie sa-si aduca aminte ca civilizatia cu care se lauda are temelii crestine. Daca multi oameni contemporani noua sunt tributari trupului si banului, uitand de Hristos si de Biserica, totusi nu pot face abstractie de El: Amintirea lui e vie, pretutindeni. Pe zidurile bisericilor si in scoli, pe varful clopotnitelor si al muntilor, pe troitele drumurilor, la capataiul patului si pe morminte, milioane de cruci amintesc de moartea Rastignitorului. Distrugeti frescele bisericilor, luati icoanele din altare si de prin case: viata lui Hristos umple muzeele si pinacotecile. Puneti pe foc liturghierele, ceasloavele si cartile de rugaciune: ii veti descoperi numele si cuvintele in toate cartile literaturilor. Chiar si cei care-L blestema nu fac decat sa marturiseasca, fara voie, prezenta Lui .28El a schimbat modul de a gandi al omenirii, iar aceasta schimbare s-a rasfrant intr-un alt mod de a trai. Statul antic, anterior lui Hristos, ignora destinul omului. Doar statul conta, statul-dumnezeu, statul atotputernic. Statul nu recunostea omului nici libertatea, nici constiinta, nici raspunderea, nici valoarea eterna. Era domnia sclaviei. Chiar si omul liber era facut pentru stat. O rotita in masina statului fara initiativa si fara perspectiva.
S-a intrupat Hristos, a intemeiat Biserica, unirea a tot ce exista, sau e destinata sa cuprinda tot ce exista: Dumnezeu si creatie .29 Biserica este o societate destinata de Stat, avand fiinta sa, doctrina sa, mijloacele sale, capeteniile sale. Nu potrivnica statului, dar independenta de el. Nu in discutie cu statul, dar cu menirea ei supranaturala. Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu , spune Domnul Hristos (Matei 22, 21). Acesta-i modul in care va conlucra Biserica cu statul, numit in rasarit simfonie bizantina , si va transforma societatea.
Societatea s-a transformat in masura in care doctrina crestina a penetrat-o si, in mod logic, a dat nastere la o viata noua, la o morala noua. Un popor, ca si orice om in parte, spunea Simion Mehedinti, atata pretuieste cat a inteles din Evanghelie si cat poate sa urmeze invataturii lui Iisus .30Uimirea mare este ca batrana noastra Europa, acum cand se contureaza ca o comunitate ce tinde sa-i cuprinda pe toti copiii ei, cu incapatanare se impotriveste la a-i recunoaste...
