Fățărnicie și sinceritate
Cunoastem acel sir de mustrari adresate unora de Domnul (cf. Mt 23, 13-36), precum si indemnul pe care l-a dat altora (cf. Mt 16, 6).
Cand Filip il cheama pe Natanael sa-L vada pe Iisus, desi acesta n-a avut pareri inalte despre Mantuitorul, inainte de a-L intalni, capata totusi din partea Sa cuvinte de apreciere pentru sinceritatea lui: Iata, cu adevarat, israelit in care nu este viclesug! (In 1, 47).
De ce a tinut Mantuitorul atat de mult la sinceritate? Pentru ca ea este fundamentul unei comuniuni curate si a unei fratietati trainice.
Nu slabeste prietenia, atunci cand fratele tau iti descopera oarecare scaderi si neputinte ale sufletului sau, dar ea scade atunci cand fratele tau nu este sincer fata de tine zice Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar aceasta nesinceritate poarta numele de fatarnicie.
Dar ce este, oare, fatarnicia? Ea este o dedublare a noastra, cu buna stiinta, o aratare in afara a unui fond duhovnicesc, altul decat cel pe care il avem in realitate. Iar fatarnicia omului ce se doreste a parea credincios se manifesta prin acea infatisare exterioara de cumintenie, de evlavie, de iubire prefacuta, dar cu un fond de patimi clocotitoare.
Ne intrebam: ce anume este datator de ton? Fondul sau infatisarea afisata? Desigur ca fondul si nu infatisarea exterioara!Pentru un inteles mai limpede al acestui aspect, sa urmarim cateva exemple din Sf. Scriptura:Cand s-au prezentat magii inaintea lui Irod, el le-a cerut ca, de-ar fi sa-L afle pe Pruncul-Iisus, sa vina si sa-i dea si lui de stire, pentru ca doreste sa mearga si el sa I se inchine. tiind ce a urmat dupa acestea, ne dam seama ca...