Să postim de dorul Mirelui
Evanghelia de la Matei 6,14-21 14 Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; 15 Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. 16 Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate []Evanghelia de la Matei 6,14-2114 Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; 15 Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre. 16 Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. 17 Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, 18 ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie. 19 Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. 20 Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura. 21 Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. 1. Credinciosi fara post? In lumea noastra materialista si atat de inrobita placerilor trupesti, postul nu mai are trecere. E adevarat ca e la moda in unele cercuri un anumit fel de post din motive de pastrare a sanatatii sau, pur si simplu, pentru silueta. Orientat insa numai spre un scop trupesc, acest fel de post nu are nimic de-a face cu postul crestin. Iar atunci cand postul sau mai degraba alimentatia naturista are la baza o conceptie religioasa necrestina, avem de-a face cu o cumplita ratacire, acest fel de post fiind pur si simplu inca un mod de expresie a lepadarii credintei celei adevarate si mantuitoare si a decaderii in idolatrie.
Din nefericire, chiar foarte multi dintre cei care se considera credinciosi ba chiar credinciosi ortodocsi nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cat mai putin cu putinta. Astfel, chiar o buna parte dintre cei care tin sa se apropie de Sfintele Taine nu postesc din Postul Mare decat cel mult doua saptamani, adica cea de la inceputul si cea de la sfarsitul Postului (Saptamana Mare).2. Un text biblic abuzat. Multi incearca sa-si justifice biblic indolenta in ce priveste tinerea postului. Adeseori auzi o justificare cu acest cuvant al Mantuitorului: Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om (Mt 15,11; cf. Mc 7,15).
Este, oare, aceasta o afirmatie a Domnului impotriva postului? Nicidecum! A o cita ca temei pentru neinfranarea pantecelui inseamna a pacatui in modul cel mai grav impotriva Sfintei Scripturi, de fapt impotriva lui Hristos Insusi. Cea dintai regula pentru interpretarea corecta a textelor sfinte este regula contextului. Adica: orice text biblic trebuie interpretat tinandu-se seama de contextul in care a fost rostit daca este vorba de un cuvant al Mantuitorului si de contextul in care el apare in respectiva scriere inspirata. Cuvantul citat mai sus si folosit cu nonsalanta impotriva postului apare intr-un context in care fariseii si carturarii ii acuza pe ucenicii lui Iisus de calcarea datinei batranilor prin faptul ca nu-si spala mainile inainte de masa. Drept raspuns, Domnul ii acuza pe acuzatori ca pun datina batranilor mai presus de poruncile dumnezeiesti (Mt 15,1 si urm.). Asadar, cuvintele citate nu se refera nicidecum la post. Mantuitorul nu neaga valoarea postului, ci pretinsa valoare religioasa a unei simple reguli igienice.3. Temeiuri biblice ale postului. Evanghelia de astazi ne arata ca Mantuitorul nici nu Se gandeste sa puna in discutie postul si valoarea lui spirituala. Dimpotriva, El randuieste postul printre faptele dreptatii (Mt 6,1), alaturi de milostenie si de rugaciune. Sfanta Evanghelie ne spune ca El Insusi i-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile (Mt 4,2; Lc 4,2), ca un nou Moise. Intr-o discutie cu ucenicii, dupa vindecarea lunaticului, a si afirmat puterea pe care o mijloceste postul in lupta impotriva diavolului: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post (Mc 9,29). Iar despre Sfintii Apostoli aflam ca posteau (Fapte 13,2; 14,23). Sfantul Apostol Pavel, care aminteste posturile printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos (II Cor 6,5) si care marturiseste ca a petrecut in posturi de multe ori (II Cor 11,27), arata si de ce ii este necesar postul, cand zice: Imi chinuiesc trupul si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic (I Cor 9,27). i invata: Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca pe inchinarea voastra cea duhovniceasca (Rom 12,1); si: Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom 13,13-14). Aceste indemnuri apostolice sunt, de fapt, indemnuri la post.
Este clar ca nici Mantuitorul si nici Sfintii Apostoli n-au pus la indoiala necesitatea si valoarea postului. Iar din cele mai vechi scrieri crestine aflam ca postul a devenit o institutie chiar de la inceputurile Bisericii. Astfel, inca din Didahie, o scriere crestina venerabila (redactata in ultima parte a veacului I) si care poarta subtitlul de Invatatura a Celor Doisprezece Apostoli, aflam despre postul saptamanal crestin de miercuri si vineri. Didahia, de altfel, nu incearca justificarea acestui post, socotind necesitatea si valoarea sa ca lucruri de sine inteles. Ea atrage numai atentia ca zilele de post saptamanale ale crestinilor sa fie deosebite de cele ale fatarnicilor (adica ale iudeilor): Posturile voastre sa nu fie cu fatarnicii. Caci ei postesc lunea si joia. Voi insa, postiti miercurea si vinerea (VIII, 1).
Astfel, in Evanghelia de astazi, nu postul il pune in discutie Mantuitorul, ci pune in discutie un mod gresit, superficial si fatarnic de a practica postul, ca si motivatia eronata a acestei fapte a dreptatii .4. Postul cel adevarat. Inca profetul Isaia, intr-un bine cunoscut capitol al cartii sale (cap. 58), opune postul adevarat unui fals mod de a posti, mustrandu-i aspru pe cei care cred ca un astfel de post superficial si fatarnic le-ar putea fi de ajutor. Ei zice Dumnezeu prin gura profetului Ma intreaba despre legile dreptatii Pentru ce sa postim, daca Tu nu vezi? La ce sa ne smerim sufletul nostru, daca Tu nu iei aminte? (v. 3). La care, Dumnezeu raspunde: Voi postiti, ca sa va certati, si sa va sfaditi, si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus Nu stiti voi postul care Imi place? zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine (v. 4-7). i, imediat, sunt infatisate roadele binecuvantate ale acestui post adevarat: Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau, El va zice: Iata-Ma! Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire, daca dai painea ta celui flamand si...
Din nefericire, chiar foarte multi dintre cei care se considera credinciosi ba chiar credinciosi ortodocsi nesocotesc cu totul posturile sau le reduc la cat mai putin cu putinta. Astfel, chiar o buna parte dintre cei care tin sa se apropie de Sfintele Taine nu postesc din Postul Mare decat cel mult doua saptamani, adica cea de la inceputul si cea de la sfarsitul Postului (Saptamana Mare).2. Un text biblic abuzat. Multi incearca sa-si justifice biblic indolenta in ce priveste tinerea postului. Adeseori auzi o justificare cu acest cuvant al Mantuitorului: Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om (Mt 15,11; cf. Mc 7,15).
Este, oare, aceasta o afirmatie a Domnului impotriva postului? Nicidecum! A o cita ca temei pentru neinfranarea pantecelui inseamna a pacatui in modul cel mai grav impotriva Sfintei Scripturi, de fapt impotriva lui Hristos Insusi. Cea dintai regula pentru interpretarea corecta a textelor sfinte este regula contextului. Adica: orice text biblic trebuie interpretat tinandu-se seama de contextul in care a fost rostit daca este vorba de un cuvant al Mantuitorului si de contextul in care el apare in respectiva scriere inspirata. Cuvantul citat mai sus si folosit cu nonsalanta impotriva postului apare intr-un context in care fariseii si carturarii ii acuza pe ucenicii lui Iisus de calcarea datinei batranilor prin faptul ca nu-si spala mainile inainte de masa. Drept raspuns, Domnul ii acuza pe acuzatori ca pun datina batranilor mai presus de poruncile dumnezeiesti (Mt 15,1 si urm.). Asadar, cuvintele citate nu se refera nicidecum la post. Mantuitorul nu neaga valoarea postului, ci pretinsa valoare religioasa a unei simple reguli igienice.3. Temeiuri biblice ale postului. Evanghelia de astazi ne arata ca Mantuitorul nici nu Se gandeste sa puna in discutie postul si valoarea lui spirituala. Dimpotriva, El randuieste postul printre faptele dreptatii (Mt 6,1), alaturi de milostenie si de rugaciune. Sfanta Evanghelie ne spune ca El Insusi i-a inaugurat misiunea printr-un post de 40 de zile (Mt 4,2; Lc 4,2), ca un nou Moise. Intr-o discutie cu ucenicii, dupa vindecarea lunaticului, a si afirmat puterea pe care o mijloceste postul in lupta impotriva diavolului: Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post (Mc 9,29). Iar despre Sfintii Apostoli aflam ca posteau (Fapte 13,2; 14,23). Sfantul Apostol Pavel, care aminteste posturile printre mijloacele sale de a-I sluji lui Hristos (II Cor 6,5) si care marturiseste ca a petrecut in posturi de multe ori (II Cor 11,27), arata si de ce ii este necesar postul, cand zice: Imi chinuiesc trupul si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic (I Cor 9,27). i invata: Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca pe inchinarea voastra cea duhovniceasca (Rom 12,1); si: Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Rom 13,13-14). Aceste indemnuri apostolice sunt, de fapt, indemnuri la post.
Este clar ca nici Mantuitorul si nici Sfintii Apostoli n-au pus la indoiala necesitatea si valoarea postului. Iar din cele mai vechi scrieri crestine aflam ca postul a devenit o institutie chiar de la inceputurile Bisericii. Astfel, inca din Didahie, o scriere crestina venerabila (redactata in ultima parte a veacului I) si care poarta subtitlul de Invatatura a Celor Doisprezece Apostoli, aflam despre postul saptamanal crestin de miercuri si vineri. Didahia, de altfel, nu incearca justificarea acestui post, socotind necesitatea si valoarea sa ca lucruri de sine inteles. Ea atrage numai atentia ca zilele de post saptamanale ale crestinilor sa fie deosebite de cele ale fatarnicilor (adica ale iudeilor): Posturile voastre sa nu fie cu fatarnicii. Caci ei postesc lunea si joia. Voi insa, postiti miercurea si vinerea (VIII, 1).
Astfel, in Evanghelia de astazi, nu postul il pune in discutie Mantuitorul, ci pune in discutie un mod gresit, superficial si fatarnic de a practica postul, ca si motivatia eronata a acestei fapte a dreptatii .4. Postul cel adevarat. Inca profetul Isaia, intr-un bine cunoscut capitol al cartii sale (cap. 58), opune postul adevarat unui fals mod de a posti, mustrandu-i aspru pe cei care cred ca un astfel de post superficial si fatarnic le-ar putea fi de ajutor. Ei zice Dumnezeu prin gura profetului Ma intreaba despre legile dreptatii Pentru ce sa postim, daca Tu nu vezi? La ce sa ne smerim sufletul nostru, daca Tu nu iei aminte? (v. 3). La care, Dumnezeu raspunde: Voi postiti, ca sa va certati, si sa va sfaditi, si sa bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus Nu stiti voi postul care Imi place? zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine (v. 4-7). i, imediat, sunt infatisate roadele binecuvantate ale acestui post adevarat: Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta, slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau, El va zice: Iata-Ma! Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire, daca dai painea ta celui flamand si...
