Despre puterea Sfintei Împărtășanii
CELE SFINTE NU SE SPURCA Cursul mantuirii noastre merge indrumat direct de Duhul Sfant, prin Sfanta Biserica. Aceasta inseamna ca Liturghia isi are rostul ei. E un circuit dumnezeiesc de la intemeierea ei de catre Hristos si se continua pana la sfarsitul veacurilor. Cineva spunea ca ultima Liturghie va insemna ultima viata pe pamant. Desigur, straduinta []CELE SFINTE NU SE SPURCACursul mantuirii noastre merge indrumat direct de Duhul Sfant, prin Sfanta Biserica. Aceasta inseamna ca Liturghia isi are rostul ei. E un circuit dumnezeiesc de la intemeierea ei de catre Hristos si se continua pana la sfarsitul veacurilor. Cineva spunea ca ultima Liturghie va insemna ultima viata pe pamant.
Desigur, straduinta mea personala este sa va fac sa iubiti Liturghia mai mult decat orice, dar asta este cu doua talcuri: intai ca, daca reusiti sa iubiti Liturghia, inseamna ca-L iubiti pe Dumnezeu si nu va puteti lipsi de El si neputandu-va lipsi, ii simtiti efectul, deci ati ajuns la acel punct de iluminare de dupa asceza, in trairea aceasta mistica. Acestea sunt valabile nu numai la maici si calugari, ci si la crestini. Impartasania, aceasta sfintenie printre Sfintele Taine, nu este data numai pentru calugari, nici Liturghia nu-i numai pentru ei, ci pentru tot crestinul si bunul Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa cum a trait credinta crestina; nu haina aceasta ne mantuie, nu faptul ca esti incadrat intr-un sobor automat te ia si te plaseaza in rai, ci trairea sufleteasca si atasamentul de Dumnezeu.
Toata manastirea asta nu este a noastra. Este a lui Dumnezeu. Ce se face la manastire este pentru Dumnezeu, spre slava Lui. Vor veni altii dupa noi si se vor inchina la lucrul nostru, daca am facut ceva bun. Ravna casei Domnului trebuie sa va mantuie. Incercati sa va nasteti din nou, ca Mantuitorul ne-a dat exemplu pe Nicodim. Sa nu ziceti ca la varsta asta eu, batran, pot sa ma mai intorc in pantecele mamei mele? Nu ziceti lucrul acesta, s-a referit la intoarcerea din paganatate, la adevar, la Hristos .
In celula in care era inchis parintele Ioan, adeseori soaptele rugaciunii incalzeau inimile inghetate de intristare ale detinutilor. Unul dintre ei, Nicolae Dima isi aminteste: Treceau zilele repede in fortareata Jilavei. Dimineata incepea cu o rugaciune in surdina condusa de parintele Iovan, caruia domnul Blagoianu ii dadea replica din pat. Duminica se facea o adevarata slujba care dura pana aproape de pranz. Apoi parintele spovedea si impartasea, uneori dand si canoane in functie de greseli. Nu stiu prin ce imprejurare reusise sa pastreze o cruce de argint, din cele folosite in biserica. Mai avea o sticla de vin tonic primita in mod neasteptat de la cabinetul medical, si cu ea impartasea detinutii .
Indurerat de soarta romanilor de la Gherla, neimpartasiti cu zecile de ani in lunga lor detentie prin lagarele...
Desigur, straduinta mea personala este sa va fac sa iubiti Liturghia mai mult decat orice, dar asta este cu doua talcuri: intai ca, daca reusiti sa iubiti Liturghia, inseamna ca-L iubiti pe Dumnezeu si nu va puteti lipsi de El si neputandu-va lipsi, ii simtiti efectul, deci ati ajuns la acel punct de iluminare de dupa asceza, in trairea aceasta mistica. Acestea sunt valabile nu numai la maici si calugari, ci si la crestini. Impartasania, aceasta sfintenie printre Sfintele Taine, nu este data numai pentru calugari, nici Liturghia nu-i numai pentru ei, ci pentru tot crestinul si bunul Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa cum a trait credinta crestina; nu haina aceasta ne mantuie, nu faptul ca esti incadrat intr-un sobor automat te ia si te plaseaza in rai, ci trairea sufleteasca si atasamentul de Dumnezeu.
Toata manastirea asta nu este a noastra. Este a lui Dumnezeu. Ce se face la manastire este pentru Dumnezeu, spre slava Lui. Vor veni altii dupa noi si se vor inchina la lucrul nostru, daca am facut ceva bun. Ravna casei Domnului trebuie sa va mantuie. Incercati sa va nasteti din nou, ca Mantuitorul ne-a dat exemplu pe Nicodim. Sa nu ziceti ca la varsta asta eu, batran, pot sa ma mai intorc in pantecele mamei mele? Nu ziceti lucrul acesta, s-a referit la intoarcerea din paganatate, la adevar, la Hristos .
In celula in care era inchis parintele Ioan, adeseori soaptele rugaciunii incalzeau inimile inghetate de intristare ale detinutilor. Unul dintre ei, Nicolae Dima isi aminteste: Treceau zilele repede in fortareata Jilavei. Dimineata incepea cu o rugaciune in surdina condusa de parintele Iovan, caruia domnul Blagoianu ii dadea replica din pat. Duminica se facea o adevarata slujba care dura pana aproape de pranz. Apoi parintele spovedea si impartasea, uneori dand si canoane in functie de greseli. Nu stiu prin ce imprejurare reusise sa pastreze o cruce de argint, din cele folosite in biserica. Mai avea o sticla de vin tonic primita in mod neasteptat de la cabinetul medical, si cu ea impartasea detinutii .
Indurerat de soarta romanilor de la Gherla, neimpartasiti cu zecile de ani in lunga lor detentie prin lagarele...
