De ce oamenii culturii?…
De ce oare carturarii, oamenii culti, se unesc mereu cu fariseii, cu oamenii stagnarii si ai interesului egoist? De ce oamenii culturii, in loc sa ramana fideli adevarului, pe care ei il cunosc si il patrund mai bine ca oricare cad mereu in compromisuri si cedeaza mereu formalismului bigot si conservator si, prin []De ce oare carturarii, oamenii culti, se unesc mereu cu fariseii, cu oamenii stagnarii si ai interesului egoist? De ce oamenii culturii, in loc sa ramana fideli adevarului, pe care ei il cunosc si il patrund mai bine ca oricare cad mereu in compromisuri si cedeaza mereu formalismului bigot si conservator si, prin asociere de nivel, se unesc cu minciuna, care este mereu cu cei culti, impotriva adevarului, care este mereu cu cei desculti?In lucrarea lui Dumnezeu am invatat adevarul amar ca nu te poti bizui aproape niciodata pe carturari. Domnul a stiut de la inceput acest mare adevar, de aceea nu i-a ales printre ucenicii si trimisii Lui nici un diplomat si nici un inchipuit dintre cei care isi au toata valoarea lor in hartie sau in haina. Ci dintre cei care o au in smerenie si in sinceritate.
Noi insa nu stim acest adevar, de aceea ne inselam mereu, crezand contrariul. Bineinteles ca sunt si exceptii, dar foarte rare. Dumnezeu sa binecuvanteze aceste exceptii, caci tocmai prin raritatea lor dovedesc cat de valoroase sunt.
Desigur, vin si carturari la Domnul. Vin uneori chiar foarte multi. i poate ca raman si dintre ei un timp mai scurt sau mai lung. Raman atata vreme insa cat totul le surade senin si pasnic, liber si oarecum avantajos Dar indata ce vin vremile de incercare, imprejurarile de primejdie, solutiile de risc, ei cu gramada cea mare sunt gata sa se lepede, sa caute compromisul sau umbra. De teama sa nu-si piarda nimic sau cat mai putin pentru Hristos. Nu pot renunta aproape niciodata si aproape nici unii la situatiile privilegiate, la conditiile de confort, la relatiile de casta.
Fiti obiectivi, judecati drept si veti vedea ca aproape suta la suta asa sta situatia.
De ce Mantuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Stapanul Universului, venind pe pamant, nu S-a nascut in vreun palat imparatesc, nici din vreo printesa imperiala, nici nu i-a ales ca ucenici ai Sai niste filosofi? Doar in felul acesta, ce usor I-ar fi fost sa- i raspandeasca Evanghelia Sa si sa- i supuna pe toti oamenii!Slavit sa fie Iisus Hristos cel Sfant si smerit pentru ca n-a facut asa. Ce straina de inima noastra ne-ar fi fost o astfel de Evanghelie si ce greu am fi ajuns noi la credinta ei! Ce departe de dragostea sufletelor noastre ar fi fost slujirea unui astfel de Hristos si niciodata un astfel de Mantuitor n-ar fi putut cuceri iubirea unei inimi sincere, nici fiorul unui sarut dulce, nici lacrima unei cantari dragi. Multimile celor ce sufar I-ar fi ramas straine si toti cei saraci, flamanzi, goi si singuratici ar fi murit pe totdeauna in nefericirea lor, nemaiindraznind nici unul si niciodata sa se apropie de El. Tocmai ei, cei fata de care nimeni altcineva nu are nici o mila si nici o intelegere.
Domnul Iisus Hristos, din tot ce ne-a lasat scris in Evanghelia Sa, a dovedit ca n-a avut niciodata nici un fel de incredere in acele paturi sus-puse, nu numai pentru ca inimile acestora, grase si satule, n-aveau nici o nevoie de mangaierile Lui, dar nici mintile lor, indopate cu tot felul de teorii ingamfate, nu aveau nici un fel de intelegere...
Noi insa nu stim acest adevar, de aceea ne inselam mereu, crezand contrariul. Bineinteles ca sunt si exceptii, dar foarte rare. Dumnezeu sa binecuvanteze aceste exceptii, caci tocmai prin raritatea lor dovedesc cat de valoroase sunt.
Desigur, vin si carturari la Domnul. Vin uneori chiar foarte multi. i poate ca raman si dintre ei un timp mai scurt sau mai lung. Raman atata vreme insa cat totul le surade senin si pasnic, liber si oarecum avantajos Dar indata ce vin vremile de incercare, imprejurarile de primejdie, solutiile de risc, ei cu gramada cea mare sunt gata sa se lepede, sa caute compromisul sau umbra. De teama sa nu-si piarda nimic sau cat mai putin pentru Hristos. Nu pot renunta aproape niciodata si aproape nici unii la situatiile privilegiate, la conditiile de confort, la relatiile de casta.
Fiti obiectivi, judecati drept si veti vedea ca aproape suta la suta asa sta situatia.
De ce Mantuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Stapanul Universului, venind pe pamant, nu S-a nascut in vreun palat imparatesc, nici din vreo printesa imperiala, nici nu i-a ales ca ucenici ai Sai niste filosofi? Doar in felul acesta, ce usor I-ar fi fost sa- i raspandeasca Evanghelia Sa si sa- i supuna pe toti oamenii!Slavit sa fie Iisus Hristos cel Sfant si smerit pentru ca n-a facut asa. Ce straina de inima noastra ne-ar fi fost o astfel de Evanghelie si ce greu am fi ajuns noi la credinta ei! Ce departe de dragostea sufletelor noastre ar fi fost slujirea unui astfel de Hristos si niciodata un astfel de Mantuitor n-ar fi putut cuceri iubirea unei inimi sincere, nici fiorul unui sarut dulce, nici lacrima unei cantari dragi. Multimile celor ce sufar I-ar fi ramas straine si toti cei saraci, flamanzi, goi si singuratici ar fi murit pe totdeauna in nefericirea lor, nemaiindraznind nici unul si niciodata sa se apropie de El. Tocmai ei, cei fata de care nimeni altcineva nu are nici o mila si nici o intelegere.
Domnul Iisus Hristos, din tot ce ne-a lasat scris in Evanghelia Sa, a dovedit ca n-a avut niciodata nici un fel de incredere in acele paturi sus-puse, nu numai pentru ca inimile acestora, grase si satule, n-aveau nici o nevoie de mangaierile Lui, dar nici mintile lor, indopate cu tot felul de teorii ingamfate, nu aveau nici un fel de intelegere...
