Cuvânt despre rugăciune
Cine iubeste pe Domnul, acela isi aduce aminte intot deauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste rugaciunea. Dar, daca nu-ti vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fara rugaciune sufletul nu va ramane in dragostea lui Dumnezeu, caci prin rugaciune vine harul / Duhului Sfant. Prin rugaciune se pazeste omul de pacat, []Cine iubeste pe Domnul, acela isi aduce aminte intot deauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste rugaciunea. Dar, daca nu-ti vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fara rugaciune sufletul nu va ramane in dragostea lui Dumnezeu, caci prin rugaciune vine harul / Duhului Sfant. Prin rugaciune se pazeste omul de pacat, fiindca, rugandu-se, mintea e ocupata de Dumnezeu si cu duh smerit sta inaintea Fetei Domnului, pe Care-L cu noaste sufletul ce se roaga.
Fireste, incepatorul are nevoie de o calauza, caci pana se da harul Sfantului Duh, sufletul are mare lupta cu vraj masii si nu-si poate da seama daca vrajmasul ii aduce dulceata sa. Poate deosebi aceasta numai cel ce a gustat el insusi din experienta harul Duhului Sfant. Cine a gustat Duhul Sfant recunoaste apoi harul dupa gust.
Cine vrea sa se indeletniceasca cu rugaciunea fara o calauza si isi inchipuie in mandria lui ca poate sa o invete singur dupa carti si nu se va duce la un staret [batran iscusit ], acela a cazut deja pe jumatate in inselare. Dar pe cel smerit Domnul il va ajuta si, chiar daca nu gaseste un povatuitor experimentat, dar va merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu il va ocroti pentru smerenia lui. Gandeste-te ca in duhovnic viaza Duhul Sfant, si el iti va spune ce trebuie sa faci. Dar daca iti spui: Duhovnicul vietuieste in nepasare, cum poate via in el Duhul Sfant? , pentru un astfel de gand vei suferi silnic si Domnul te va smeri si, negresit, vei cadea in inselare.
Rugaciunea se da celui ce se roaga, cum se spune in Scripturi; dar rugaciunea pe care o savarsim numai din obisnuinta, fara zdrobire de inima pentru pacate, nu este placuta Domnului.
Intrerup pentru o vreme cuvantul despre rugaciune.
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si il caut fierbinte, si sufletul meu nu sufera sa se gandeasca la altceva.
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul Cel Viu, si duhul meu se avanta spre El...
Fireste, incepatorul are nevoie de o calauza, caci pana se da harul Sfantului Duh, sufletul are mare lupta cu vraj masii si nu-si poate da seama daca vrajmasul ii aduce dulceata sa. Poate deosebi aceasta numai cel ce a gustat el insusi din experienta harul Duhului Sfant. Cine a gustat Duhul Sfant recunoaste apoi harul dupa gust.
Cine vrea sa se indeletniceasca cu rugaciunea fara o calauza si isi inchipuie in mandria lui ca poate sa o invete singur dupa carti si nu se va duce la un staret [batran iscusit ], acela a cazut deja pe jumatate in inselare. Dar pe cel smerit Domnul il va ajuta si, chiar daca nu gaseste un povatuitor experimentat, dar va merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu il va ocroti pentru smerenia lui. Gandeste-te ca in duhovnic viaza Duhul Sfant, si el iti va spune ce trebuie sa faci. Dar daca iti spui: Duhovnicul vietuieste in nepasare, cum poate via in el Duhul Sfant? , pentru un astfel de gand vei suferi silnic si Domnul te va smeri si, negresit, vei cadea in inselare.
Rugaciunea se da celui ce se roaga, cum se spune in Scripturi; dar rugaciunea pe care o savarsim numai din obisnuinta, fara zdrobire de inima pentru pacate, nu este placuta Domnului.
Intrerup pentru o vreme cuvantul despre rugaciune.
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si il caut fierbinte, si sufletul meu nu sufera sa se gandeasca la altceva.
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul Cel Viu, si duhul meu se avanta spre El...
