10 aprilie Psalmul 43, vers 4 Inca de la inceputul vietii sale pe pamant, omul cazut in neascultare de Dumnezeu, deci in primejdia si in suferinta care urmeaza totdeauna neascultarii si vin din ea a avut nevoie, in starea lui grea, de ajutor. Avand nevoie de ajutor, omul a ajuns la rugaciune, []10 aprilie Psalmul 43, vers 4Inca de la inceputul vietii sale pe pamant, omul cazut in neascultare de Dumnezeu, deci in primejdia si in suferinta care urmeaza totdeauna neascultarii si vin din ea a avut nevoie, in starea lui grea, de ajutor. Avand nevoie de ajutor, omul a ajuns la rugaciune, astfel rugaciunea lui a fost mai intai cerere, dupa aceea recunostinta, dupa aceea bucurie, dupa aceea adoratie in fata lui Dumnezeu. Locul de rugaciune a fost mai intai campul larg, sub bolta larga a cerului lui Dumnezeu. Apoi cortul ingust. Apoi altarul randuit si sfintit pentru aceasta de catre Insusi Dumnezeu (2 Cron. 6, 20), in Casa zidita Numelui Lui, care sa fie pe totdeauna loc de rugaciune pentru toate neamurile si vremurile (2 Cron. 6, 21-41; Marcu 11, 17), consfintit de consimtamantul lui Dumnezeu si de evlavia inchinatorilor Lui pentru toate veacurile (Isaia 56, 7; Mat. 21, 12-13; Fapte 2, 46). Pe masura ce sufletul credincios a dorit sa traiasca intr-o mai stransa legatura cu Dumnezeu, spre a se impartasi de tot mai multa multumire si lumina si ca sa fie scutit tot mai mult de furtunile durerii, a inceput sa se ocupe tot mai smerit de rugaciunea si de adoratia Domnului si sa-i fie tot mai pretioasa petrecerea in locul unde putea sa-L intalneasca pe Dumnezeu, ca sa-I aduca jertfa credintei lui.

Prin rugaciunile implinite, prin dovezile mereu mai multe ale iubirii lui Dumnezeu de care omul se bucura, prin totala lui atarnare de darurile si bunavointa cerului, omul s-a simtit nu numai obligat, dar tot mai atras cu evlavie si cu recunostinta spre altarul lui Dumnezeu. Darurile...