Sunt eu un adevărat prieten?!..
,,Dintre prietenii pe care ii ai, ti-ai pus vreodata intrebarea cati sunt cu adevarat prieteni? Sunt eu un adevarat prieten?!Ce presupune adevarata prietenie?! Intrebarile acestea staruiesc de mult timp im mintea meaNu ca as avea vreo indoiala, vreo nelamurire, vreo suspiciune, dar am asteptat sa le dedic un timp cu totul special Nu am scris [],,Dintre prietenii pe care ii ai, ti-ai pus vreodata intrebarea cati sunt cu adevarat prieteni? Sunt eu un adevarat prieten?!Ce presupune adevarata prietenie?! Intrebarile acestea staruiesc de mult timp im mintea meaNu ca as avea vreo indoiala, vreo nelamurire, vreo suspiciune, dar am asteptat sa le dedic un timp cu totul specialNu am scris pana acum prea multe despre prietenie. Am considerat ca nu o pot cuprinde, si, poate ca, nici nu m-am lasat prea usor cuprinsa de ea.
Nu stiu ce s-a intamplat in copilaria mea, poate un cumul de factori, dar mereu imi venea sa ma ascund de oameni. Mama facea ce facea si imi spune sa am grija ce fac ca,,ce-o sa zica lumea? Fara sa isi dea seama, m-a format in acest fel, iar eu consideram lumea, oamenii, un fel de dusmani care stau cu ochii pe mineDe aici, complexe de inferioritate, de aici, raceala fata de oameni, de aici am inceput sa iubesc singuratateaDar, singuratatea m-a invatat ce inseamna sa iti doresti prieteni, care sa te accepte asa cum esti, sa aiba incredere in tine, sa poti avea incredere in eiNu cunosteam cuvantul prietenie, decat in forma,,parteneri de joaca sau prieteni in vederea casatoriei In afara de sotul meu si de inca o surioara, nu am avut prieteni, ci doar momente de prietenieM-am bucurat de acele momente, dar mereu ma intrebam,,De ce nu sunt permanente astfel de momente? De ce nu pot avea 2-3 prieteni cat ne-or tinea zilele?! Disperata, m-am agatat cu ambele maini de prietenia lui HristosPlangeam de fiecare data la cantarea,,Un prieten bun pe calea vietii, mi-ai fost, Iisuse preaiubit! si la cantarea,,Nu vreu sa merg in nicio parte fara Prietenul meu drag! Apoi am descoperit cartea,,Prieten tineretii mele I-am...
Nu stiu ce s-a intamplat in copilaria mea, poate un cumul de factori, dar mereu imi venea sa ma ascund de oameni. Mama facea ce facea si imi spune sa am grija ce fac ca,,ce-o sa zica lumea? Fara sa isi dea seama, m-a format in acest fel, iar eu consideram lumea, oamenii, un fel de dusmani care stau cu ochii pe mineDe aici, complexe de inferioritate, de aici, raceala fata de oameni, de aici am inceput sa iubesc singuratateaDar, singuratatea m-a invatat ce inseamna sa iti doresti prieteni, care sa te accepte asa cum esti, sa aiba incredere in tine, sa poti avea incredere in eiNu cunosteam cuvantul prietenie, decat in forma,,parteneri de joaca sau prieteni in vederea casatoriei In afara de sotul meu si de inca o surioara, nu am avut prieteni, ci doar momente de prietenieM-am bucurat de acele momente, dar mereu ma intrebam,,De ce nu sunt permanente astfel de momente? De ce nu pot avea 2-3 prieteni cat ne-or tinea zilele?! Disperata, m-am agatat cu ambele maini de prietenia lui HristosPlangeam de fiecare data la cantarea,,Un prieten bun pe calea vietii, mi-ai fost, Iisuse preaiubit! si la cantarea,,Nu vreu sa merg in nicio parte fara Prietenul meu drag! Apoi am descoperit cartea,,Prieten tineretii mele I-am...
