Efeseni 5, 8-19 In vreme ce imi cautam un gand de inceput comentariului la textul acesta minunat al Sfantului Pavel, mi-am adus aminte de un text al Sfantului Vasile cel Mare: Exista vreo nazuinta mai arzatoare si mai neostoita decat cea trezita de catre Dumnezeu intr-un suflet care s-a curatit de toate patimile si care, []Efeseni 5, 8-19 In vreme ce imi cautam un gand de inceput comentariului la textul acesta minunat al Sfantului Pavel, mi-am adus aminte de un text al Sfantului Vasile cel Mare: Exista vreo nazuinta mai arzatoare si mai neostoita decat cea trezita de catre Dumnezeu intr-un suflet care s-a curatit de toate patimile si care, dintr-o astfel de adevarata stare, striga: Sunt ranit de dragoste? Cu totul inefabile si de negrait sunt flacarile Frumusetii dumnezeiesti Aceasta Frumusete este de nevazut de ochii fizici, ea este inteleasa doar de catre suflet si de catre minte (Migne, P. G. XXXI, 337 B-C). E primul dintre ganduri care mi-a venit dupa ce am recitit textul paulinic despre roada luminii . Poate ca, prea gustand din roada intunericului care simuleaza pe cea a luminii , am uitat sa o masuram cu Frumusetea care salveaza lumea. Priviti in jur si intelegem. Traim intr-o pandemie de urat si ura, de aer toxic in tot ce priveste vieile noastre. Priviti atent si nu cautati sa scapati judecatii de sine. Ne-am uratit viata singuri. Aduceti-va aminte de frumusetea adunarilor de alta data, de dulceata cantarii si curatia vietii de familie. O curatie care aducea in lume frumusetea. Acum ne-am lasat virusati de graba lumii spre urat. De aceea pare ca Sf. Ap. Pavel ne priveste in ochi atunci cand spune: Sa nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata. Caci cele ce se fac acum intru ascuns de ei, rusine este a le si grai. Iar tot ce este pe fata se descopera prin lumina (Efeseni 5, 11-13). Nu este un indemn sa avem gura mare si sa postam pe facebook tot ce credem noi ca nu este in regula. Ci un indemn la rugaciune, pentru ca din lumina ei sa identificam corect adevaratul dusman al credintei cum se strecoara ca un inger de lumina pe strazile beznei sufletesti din jur. Va scrie acestea un om care a gustat din plin singuratatea in fata dezlantuirilor oamenilor dez-educati in Hristos. Dinaintea celor carora crestinismul nostru li s-a vestit a fi o mediocritate absoluta, rupta de viata si retrograda. Iar uneori comportamentul nostru a intarit parerea acestora. De unde si indemnul Sfantului Apostol: Destepta-te, cel ce dormi, si te scoala din morti si te va lumina Hristos! (Efeseni 5, 14). Trezvia la care ne cheama Apostolul este efortul de luciditate al fiecaruia din noi, unit cu harul lui Hristos, pentru a nu ne abate de la Evanghelie. Pentru a nu distruge Biserica in sfadiri inutile, in inflamari de scandalagii mediocri ori in lupte intestine viralizate prin propria noastra neputinta.

Cand vorbeste de umblarea inteleapta, e sigur ca Sfantul Pavel nu face aluzie la pasul masurat prin care incercam sa ne cosmetizam pacatele. Sfantul Ioan Gura de Aur ne aduce aminte in veac ca nimic din lumea asta nu e mai frumos decat sufletul nostru (Comentariul la Evanghelia de la Matei, Omilia XXXIV). Dumnezeu Insusi doreste aceasta frumusete a sufletului pe care sa-si sprijine cosmosul, lumea intreaga. Drama firii pe care o traim acum vine din uratirea sufletelor noastre, din schimonosirea chipului Slavei lui Dumnezeu pe care l-am corupt. Prin pacatele noastre,...