din cuvantul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfatuire de la Calan 22 iunie 1985 Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea si puterea, si sprijinul in tot ce trebuie sa facem. De aceea, inchinandu-ne in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, incepem si starea noastra de vorba din seara aceasta. Din []din cuvantul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfatuire de la Calan 22 iunie 1985Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea si puterea, si sprijinul in tot ce trebuie sa facem. De aceea, inchinandu-ne in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, incepem si starea noastra de vorba din seara aceasta. Din copilarie am fost foarte impresionat de o povestire care spunea despre un imparat ca mereu un ochi al lui radea si unul plangea. In legatura cu multe evenimente din viata lui, traia aceste doua simtaminte puternice: de bucurie si de lacrimi. Gandindu-ma la povestirea din copilarie, mi-aduc aminte de toate intalnirile noastre, de toate despartirile noastre de cand, copii, ne-am cunoscut pe calea lui Dumnezeu. Din tineretea noastra, noi am umblat impreuna, am suferit impreuna, ne-am bucurat impreuna, ne-am rugat impreuna, am plans impreuna, am cantat impreuna. Toate drumurile tarii acesteia le cunoastem, cu unii si cu altii, din drumurile noastre. De toate rascrucile de drumuri mi-aduc aminte din copilarie, cand mergeam la adunarile Oastei. Mergeam pe jos, carari de zeci de kilometri uneori; si atat de minunate erau mergerile noastre impreuna, ca mai frumoase pareau ca sunt bucuriile si binecuvantarile pe care le primeam pe drumuri, mergand, decat chiar cele din adunare. Toti pomii de pe drumurile noastre ii cunosteam si, de cate ori treceam pe acolo, ne aduceam aminte: Aici ne-am rugat cu fratii ; Acolo am cantat impreuna ; Acolo ne-am despartit ; Colo am impartit un mar in optsprezece particele si atata am mancat, intr-un drum lung de cativa zeci de kilometri; si Dumnezeu ne-a dat putere. i dragostea pe care am avut-o in inimile noastre, si partasia frateasca pe care am simtit-o la plecare si la venire a facut s-avem ochii un ochi radea, un ochi plangea. Totdeauna intalnirile sau despartirile noastre au fost si cu bucurie, si cu lacrimi. Asa am crescut in calea Domnului. i, dupa zeci de ani de credinta si de partasie in Lucrarea Domnului, cand ne revedem unii cu altii, nu cunoastem ca am imbatranit. Ne simtim mereu tineri, ne simtim mereu la acei douazeci de ani minunati pe care ni-i dadea Domnul si iubirea in drumurile noastre cu fratii. Am plecat de multe ori flamanzi si n-am mancat nicaieri nimic acolo; si cand am ajuns din nou inapoi nici n-am mai simtit foamea, parca eram satui. Am plecat bolnav pe drumurile noastre si, fara sa ne tratam cu nici un medicament, cand am ajuns din nou acasa am fost sanatosi. Am plecat obositi si n-am odihnit nicaieri n-am odihnit. Iar cand, dupa zeci de kilometri, ne-am intors inapoi, noaptea, parca eram odihniti, parca dormisem, parca statusem toata ziua la umbra, asa inviorase si trupurile noastre puterea lui Dumnezeu. Noi am trait, in experiente de zeci de ani de zile, frumoasele fagaduinte ale Sfantului Cuvant al lui Dumnezeu: Nu numai cu paine traieste omul, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu . Nu numai cu medicamente se vindeca omul, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Hristos. Nu numai cu odihna se linisteste corpul, ci cu cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu. Noi am trait In experientele noastre de ani de zile, am verificat acest adevar. Intrebati pe fratele Opris, care s-a intors la Domnul acum saizeci de ani, si veti vedea ca si astazi se simte plin de bucurie ca atunci cand mergea, copil, pe caile lui Dumnezeu; plin de nadejde, plin de bucurie si astazi, dupa atatia zeci de ani trecuti prin toate incercarile, mereu cu un ochi razand si cu un ochi plangand cand de bucurie, cand de intristare. Pentru ca orice despartire si orice intalnire are in ea si bucurie, si lacrimi. Noi am fost mereu cu lacrimi in ochii nostri si cand ne-am intalnit, si cand ne-am despartit. Daca avem un secret in Lucrarea Oastei Domnului si-o taina pe care n-o cunoaste lumea si n-o stie nimeni, aceasta taina este dragostea si lacrimile (s.n.). Pe astea nu le cunosc toti Nu le cunosc decat cei care patrund in Lucrarea lui Dumnezeu si fac experienta nasterii din nou, si traiesc in aceasta dragoste si partasie frateasca. Noi le-am cunoscut si suntem fericiti ca Dumnezeu ne-a descoperit noua lumina aceasta. Am avut multe discutii uneori cu oameni necredinciosi si care intrebau: Care-i secretul vostru, ca nu va intelegem? . Zic: Daca vreti sa ne intelegeti, atunci trebuie sa ascultati ce va spun: Secretul nostru este nasterea din nou. Trebuie sa m-ascultati sa va vorbesc ce inseamna nastere din nou . i dupa mult timp, cand ascultau si nu intelegeau am zis: Daca nu puteti sa [intelegeti], veti ramane mai departe cu aceas ta necunoastere . Hristos ne-a schimbat inima noastra si ne-a dat o inima noua, ne-a dat o viata noua, ne-a dat o simtire noua, ne-a dat o dragoste noua, ne-a dat un adevar nou, ne-a dat o traire noua si o intelegere noua. i asta este taina aceasta prin care noi putem trai, prin care putem suferi, prin care putem alerga, prin care putem renunta, prin care putem muri, pentru ca avem o nadejde sfanta ca vom trai in veci cu Domnul si cu toti cei care-L iubesc pe El. Asa am trait noi de-a lungul zecilor de ani de cand ne-am cunoscut in calea Domnului. Cei care au venit mai tarziu asa ne-au cunoscut. Cei care au plecat asa ne-au lasat. Cei care s-au nascut asa ne-au cunoscut. Cei care au murit asa ne-au stiut ca ramanem. i noi ne vedem de zeci de ani de zile si ne imbratisam de zeci de ani de zile cu frati, unii mai noi, altii mai vechi. i umbland mereu si impartasindu-ne mereu, din an in an, ne-am obisnuit parca sa ne revedem mereu ca si cum am fi aici cu durata eterna; ca si cum n-ar mai veni niciodata despartire. i totusi trebuie sa ne pregatim si pentru astfel de despartiri. Cand m-am gandit la intalnirile acestea si la cele ce aveam sa le vorbim impreuna, ne-a venit in inima sa pornim discutia noastra de la capitolul 20 din Faptele Apostolilor. Apostolul Pavel spune: Aduceti-va aminte ca atatia ani, zi si noapte, am fost langa voi . Se obisnuisera cu el. Venea Anul Nou, venea sarbatoarea Invierii, venea Praznicul Rusaliilor, venea toamna, venea iarna, ne-am obisnuit sa fim impreuna. i totusi trebuie sa ne gandim si la o zi in care un loc alt loc () [La inceput], imprejurarile randuite de voia si de Mana lui Dumnezeu m-au impins din locul cel mai din urma in locul cel mai dintai. Eram copil. Aveam optsprezece ani cand Domnul m-a luat de dinapoia vitelor, de dinapoia oilor si m-a dus langa Parintele Iosif. Eu imi aduc aminte ca am cunoscut Lucrarea Oastei cand aveam 15 ani. M-am predat Domnului si m-am hotarat pentru Domnul in ziua de 8 iunie 1930. Atunci era ziua intaia de Rusalii. La ora trei dupa-masa, singur, m-am predat Domnului cu o predare pe care nici astazi nu uit cat de zguduitoare a fost si cat de adanca i Dumnezeu, Care cunoaste inima, a stiut ca nu minteam. Singur in podul grajdului la 15 ani S-a udat fanul de sub genunchii mei de lacrimile pe care le-am varsat. El, in planul Sau, S-a-ndurat sa ma ia de acolo de unde eram si sa ma duca acolo unde m-a dus. tie Domnul ca si acolo, intre cei care erau atunci la Sibiu, eu eram cel din urma. Multa vreme am umblat cu cojocelul si cu opincile mele de acasa; pana cand parintele a zis: Acuma chiar nu te mai las sa umbli asa . Mergeam cu parintele prin oras. Toata lumea crede ca esti servitorul meu. i nu-i drept in fata lui Dumnezeu sa apari tu asa. Intri cu mine si-ti cumpar un costum de haine. Numai Domnul stie cat am plans eu, ca mi-a parut ca fac un act de tradare cand mi-am lasat cojocelul si opincile, si camasa de acasa. Dar am ascultat de parintele si l-am urmat. M-a asezat acolo. Fratele Opris stie. El era acolo. Uneori mai venea, alteori mai pleca de acolo atunci. El stie in ce loc din urma am stat ani de zile acolo. Dar Dumnezeu m-a asezat acolo si nu stiu de ce S-a-ndurat El sa-l ia pe cel mai nepregatit si pe cel mai necorespunzator sa-l aseze acolo. Am stat langa parintele, am lucrat cu el la redactie. Redactia era creierul Lucrarii. Administratia erau picioarele si mainile, dar redactia era creierul care gandea, care activa, care lucra. i in felul acesta am fost pus de la inceput in mijlocul celor mai arzatoare evenimente, sa iau parte puternica la toate evenimentele cele mai zguduitoare si mai importante alaturi de Parintele Iosif. tie Domnul ca, dupa ce s-a dus El, am ramas ca un orfan nenorocit si singur, lasat si parasit nu numai de parintii lui, ci si plecat de acasa si lipsit de orice altfel de mijloc de ocrotire. Neputinciosi cum am fost atunci, s-a putut gandi: S-a nimicit Lucrarea Oastei! . Pentru ca ramasesem si tineri, si slabi, si bolnavi, si neputinciosi, si nepregatiti, si fara nici un fel de experienta, si putini. i ce tari erau vrajmasii, ca niste munti! Mi-am adus atunci aminte de psalmul care spune: Imi ridic ochii spre munti . In ce nenorocire trebuie sa fi fost si David atunci De unde-mi va veni ajutorul, Doamne? Ca muntii astia se prabusesc peste mine si eu sunt un pitic si-un nenorocit, si-un slab! . i spune: Ajutorul meu a venit de la Domnul . De la Cel care era mai mare decat muntii si mai puternic decat ei. In conditiile astea am trait atatia ani de zile, dupa inceputul lui 1938, cand Parintele Iosif a fost chemat la Domnul. Alungati din toate partile, am alergat. Eram putini, eram nepregatiti, eram tineri, eram fara experienta, eram fara cunostinta si fara nici un fel de protectie si protector. Putini, alungati din toate partile, nimeni nu mai numea Oastea Domnului ramasa dupa Parintele Iosif Oastea Domnului. Ne numeau, in batjocura, trifisti; ne numeau eretici, schismatici In tot felul isi bateau joc de noi toti. Ramaseseram putini, ramaseseram slabi. Cat de multi au zis atunci: S-a nimicit Lucrarea aceasta si s-a pierdut! . Dar, pentru ca Lucrarea nu era a omului (era a lui Dumnezeu), asa cum a spus Parintele Iosif: Ea va trai, pentru ca este a Domnului. Domnul traieste totdeauna si va trai totdeauna in Lucrarea Sa . Ani de zile am umblat singuri, alungati dintr-un oras intr-altul, scriind cand sub un nume, cand sub altul, ca sa ne putem strecura. Caci pretutindeni cenzura avea ordin sa sisteze imediat orice aparitie a oricarei...