Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Iata, asadar, ca praznuim astazi doua persoane sfinte foarte de osebite: unul pescar, celalalt carturar; unul fire entuziasta, cela lalt fire analitica de scriitor; unul verhovnic sau capetenie a Apostolilor, celalalt fara sa-L fi vazut pe Hristos vreodata -Apostol al tuturor neamurilor.
Sfantul Apostol Petru, dragii mei, era un pescar din Betsaida Galileii. Om simplu si fara nici un fel de scoala, dar care a invatat direct de la Mantuitorul Iisus Hristos. Vreme de trei ani si jumata te, necarturarul si neinvatatul Petru a ascultat invatatura Sa man tuitoare, iar cand, la Cincizecime, Duhul Sfant S-a pogorat si i-a inundat cu dumnezeirea Sa fiinta pescarului Petru, acesta a deve nit Apostol, ba inca verhovnicul lor. El, necarturarul, care n-a in vatat niciodata la nici o scoala, a iesit in fata multimilor la Cinci zecime si a vorbit atat de dumnezeieste si atat de inalt despre tainele lui Dumnezeu, incat nimeni nu a indraznit sa-l intrebe alt ceva, decat numai: Barbati frati, ce sa facem? Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul Duhului Sfant (Fapte II, 37-38).
Sfantul Apostol Pavel, din Tarsul Ciliciei (in teritoriul Turciei de astazi), a fost pregatit inca de tanar la scoala lui Gamaliel, insusindu-si toata invatatura si filozofia timpului. Pe aceasta a pus-o in slujba lui Dumnezeu, de indata ce l-a transformat din Saul prigonitorul, in Pavel Apostolul neamurilor. Astfel, Sfantul Pa vel, intrarmat cu invatatura si stiinta lumii acesteia, dar peste care s-a asternut si harul lui Dumnezeu, Care i S-a aratat pe drumul Damascului, si dumnezeiasca invatatura a Duhului Sfant pe care a deprins-o in chip minunat in pustiul Arabiei, devine cel mai mi sionar dintre Apostoli, cel care a increstinat nu doar Asia Mica, ci si Europa, ajungand pana in Italia si Spania. Fire analitica si inte leapta, a preluat in Epistolele sale invatatura Sfintelor Evanghelii, analizand-o si dezvoltand-o si aratandu-ne noua, pana astazi, care sunt intelesurile cele mai adanci si mai profunde ale acelora.
Sfantul Apostol Petru, fire entuziasta, voluntara si vulcanica, este cel care totdeauna lua cuvantul in numele grupului de Apos toli. El a raspuns atunci cand Hristos i-a intrebat la un moment dat: Cine spun oamenii ca sunt? Iar ei au raspuns: Unii, loan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci. Dar voi cine ziceti ca sunt? Si a raspuns Petru: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Fericit esti, Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu Cel din ceruri. Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei XVI, 16-18). Asa era Petru: cel mai pregatit dintre Apos toli sa moara pentru Hristos. Cand Mantuitorul Hristos, vorbind de patimile ce-I erau pregatite, Si-a vestit moartea, Petru a aratat hotarat ca si el este gata sa moara impreuna cu invatatorul sau. Numai ca lucrurile nu au stat chiar asa pana la urma. Totusi, pen tru spiritul sau voluntar, Petru a fost pus de catre Hristos verhovnic sau capetenie a Apostolilor. Iar celalalt, Pavel, pentru misiu nea pe care a desfasurat-o, mai cu seama in cele trei calatorii mi sionare pe care le-a intreprins pe coastele Marii Mediterane, a fost supranumit Apostolul neamurilor.
Iubiti credinciosi,Desi firi deosebite, totusi Biserica a hotarat ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel sa fie praznuiti astazi impreuna. Si aceasta nu doar pentru faptul ca amandoi sunt capetenii, varfurile apostolilor, ci, cu siguranta, si pentru asemanarile care ii leaga atat de mult. Ori cat de deosebiti ar fi ca firi, iata si cateva asemanari si calitati comune:1. Si unul, si altul au fost rapiti in lumina dumnezeiasca: Sfan tul Apostol Petru pe Muntele Taborului, unde a pregustat si a va zut inca de pe pamant ce va sa fie fericirea cea vesnica, iar Sfantul Apostol Pavel pana la al treilea cer, cunoscand astfel, inca de aici, taina celor viitoare. Sfantul Apostol Petru a simtit cu ini ma sa, cu fiinta sa, ce inseamna imparatia lui Dumnezeu: Doam ne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti voi face aici trei colibe: Tie una si lui Moise una si lui Ilie una (Matei XVII, 4), nein draznind sa ceara direct invesnicirea fericirii pe care o traia. Cela lalt, Sfantul Apostol Pavel, scrie despre sine insusi, fara sa spuna lamurit ca se refera chiar la persoana sa, ca a fost rapit in Duhul pana la al treilea cer de catre Dumnezeu si a vazut si a simtit ase menea lucruri pe care gura nu poate sa le graiasca, urechea nu poate sa le auda, iar la inima omului nu se pot sui (II Cor. XII).
Asemenea taine minunate a cunoscut Apostolul neamurilor inca de pe pamant.2. O alta asemanare intre Apostolii Petru si Pavel: amandoi au cunoscut caderea. Amandoi au incercat departarea de Dumnezeu: Sfantul Petru ca apostat, Sfantul Pavel ca prigonitor sau persecutor al crestinilor. Sfantul Petru ca apostat, pentru ca s-a lepadat de Mantuitorul Hristos, in pofida faptului ca s-a aratat gata sa moara oricand alaturi de invatatorul sau. Cand slugile mai marilor farise ilor si carturarilor l-au recunoscut: Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Lui? , Petru s-a temut si s-a lepadat de invatatorul sau de trei ori: Nu cunosc pe omul acesta . Si a cantat apoi cocosul si si-a adus aminte...