Adunările Oastei Domnului
Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea voastra cea sufleteasca (I Corinteni 14,26). Oastea Domnului isi are adunarile ei duhovnicesti. Oriunde sunt doi sau trei ostasi, ei se strang la []Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea voastra cea sufleteasca (I Corinteni 14,26).
Oastea Domnului isi are adunarile ei duhovnicesti. Oriunde sunt doi sau trei ostasi, ei se strang la un loc in numele scumpei fagaduinte pe care ne-a lasat-o Mantuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20).
In aceste adunari, ostasii citesc din Biblie si carti religioase, canta, se roaga, se invata, se intaresc unii pe altii si vestesc si altora aceste bucurii.
Lumea vede o noutate si in aceste adunari (fireste, o noutate sectara). Cu toate ca ele nu sunt nici o noutate.
Adunarile duhovnicesti sunt o porunca a Scripturilor. i le aflam la inceputurile crestinismului. Ni le arata Scripturile.
Ne spun Scripturile ca cei dintai crestini se strangeau in fiecare zi sa citeasca Scripturile (Fapte 17, 11), se invatau si se intelepteau unii pe altii (Coloseni 3, 16). Cand se adunau laolalta si se adunau regulat unul avea o cantare, altul o invatatura, altul o talmacire si astfel se zideau unii pe altii (I Corinteni 14, 26).
Adunarile duhovnicesti, la primii crestini, nu erau numai o porunca a Scripturilor, ci erau o lipsa a lor sufleteasca, duhovniceasca. Simteau nevoie sa se intareasca mereu in lupta cea mare a mantuirii. Simteau lipsa si placerea duhovniceasca de a se intari mereu in Domnul si a-si petrece in Domnul.
Insa, in curgerea vremii, ravna asta a slabit mereu, mereu. S-a racit mereu, mereuMai tarziu, a venit diavolul si, in locul adunarilor duhovnicesti, si-a deschis el adunarile lui cele lumesti, cele dracesti. In locul caselor si catacombelor pe unde se adunau primii crestini, diavolul si-a deschis carciumile lui, adunarile lui cele grozave.
In locul adunarilor duhovnicesti din vremea primilor crestini, azi avem adunarile cele lumesti. Duminica si in sarbatori, bisericile sunt goale, iar, dupa pranz, crestinii umplu...
Oastea Domnului isi are adunarile ei duhovnicesti. Oriunde sunt doi sau trei ostasi, ei se strang la un loc in numele scumpei fagaduinte pe care ne-a lasat-o Mantuitorul: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 20).
In aceste adunari, ostasii citesc din Biblie si carti religioase, canta, se roaga, se invata, se intaresc unii pe altii si vestesc si altora aceste bucurii.
Lumea vede o noutate si in aceste adunari (fireste, o noutate sectara). Cu toate ca ele nu sunt nici o noutate.
Adunarile duhovnicesti sunt o porunca a Scripturilor. i le aflam la inceputurile crestinismului. Ni le arata Scripturile.
Ne spun Scripturile ca cei dintai crestini se strangeau in fiecare zi sa citeasca Scripturile (Fapte 17, 11), se invatau si se intelepteau unii pe altii (Coloseni 3, 16). Cand se adunau laolalta si se adunau regulat unul avea o cantare, altul o invatatura, altul o talmacire si astfel se zideau unii pe altii (I Corinteni 14, 26).
Adunarile duhovnicesti, la primii crestini, nu erau numai o porunca a Scripturilor, ci erau o lipsa a lor sufleteasca, duhovniceasca. Simteau nevoie sa se intareasca mereu in lupta cea mare a mantuirii. Simteau lipsa si placerea duhovniceasca de a se intari mereu in Domnul si a-si petrece in Domnul.
Insa, in curgerea vremii, ravna asta a slabit mereu, mereu. S-a racit mereu, mereuMai tarziu, a venit diavolul si, in locul adunarilor duhovnicesti, si-a deschis el adunarile lui cele lumesti, cele dracesti. In locul caselor si catacombelor pe unde se adunau primii crestini, diavolul si-a deschis carciumile lui, adunarile lui cele grozave.
In locul adunarilor duhovnicesti din vremea primilor crestini, azi avem adunarile cele lumesti. Duminica si in sarbatori, bisericile sunt goale, iar, dupa pranz, crestinii umplu...
