327. Un luptator al lui Hristos trebuie sa aibe doua temeri in cele ale vegherii : trezvia si deplina cercetare. Prima e indreptata catre launtru, iar cea din urma spre afara; cea dintai supravegheaza miscarile ce ies din inima insasi, iar cea de a doua ghiceste de mai inainte miscarile, care sunt gata sa rasara intr-insul []327. Un luptator al lui Hristos trebuie sa aibe doua temeri in cele ale vegherii : trezvia si deplina cercetare. Prima e indreptata catre launtru, iar cea din urma spre afara; cea dintai supravegheaza miscarile ce ies din inima insasi, iar cea de a doua ghiceste de mai inainte miscarile, care sunt gata sa rasara intr-insul potrivit cu inraurirea din afara; legea pentru intaia este : dupa ce ai izgonit din suflet orice gandire prin aducerea aminte de prezenta lui Dumnezeu, stai la usa inimii si observi cu bagare de seama tot ce intra si ce iese din ea, iar indeosebi sa nu dai voie sa te incredinteze de mai inainte simtamantul si dorinta, fiindca de aici vine tot raul.328. Luarea aminte indreptata spre tine, in inima, cu rugaciunea catre Dumnezeu, strica toate cursele vrajmasului. Citeste la cuviosul Isichie si invata-te cum se cuvine a lucra la aceasta.329. Aici vrajmasul isi are metodele lui. Iti voi arata pe cea mai de capetenie. Cand cineva inteleptindu-se, nu da curs gandurilor si chemarilor spre bine, care par a fi bune, ci indata, sau dupa propria judecata, sau dupa indrumarile celor mai incercati decat el taie, oricat de frumoase ar parea ca sunt si lucreaza in acest chip cu luare aminte si cu atata hotarare incat nu se intrevede putinta sa-l prinda cu aceasta metoda, atunci vrajmasul paraseste cursa aceasta si incepe din afara lucrarea sa, prin oamenii pe care ii are in stapanire. De data aceasta iar incepe laudele lingusitoare, clevetirile, osandirile, asupririle si orice fel de neplaceri. Tocmai acest lucru trebuie sa-l sti dumneata, sa-i astepti si sa te uiti de amandoua partile. Ca sa respingem aceste atacuri nu sta in puterea noastra, dar sta in puterea noastra sa-l tragem pe sfoara pe vrajmas. Principalul este sa rabdam totul, fara sa distrugem pacea si dragostea. Ajutorul este Domnul. Pe El trebuie sa-L rugam sa ne impaciuiasca inima, si daca binevoieste sa potoleasca totul si in afara. Din partea noastra noi nu trebuie sa scapam din vedere, de unde este si de cine este pornita furtuna, si sa ne indreptam dusmania nu impotriva oamenilor, ci impotriva celui ce, stand in dosul lor, isi aprinde si calauzeste tot mersul lucrurilor.330. In timpul citirii tinta de capetenie a trairii trebuie s-o avem in minte si totul trebuie adunat si adus catre ea. Atunci se va alcatui ceva intreg, legat si, de aici, si tare. Taria constiintei dobandite si convingerii vor da o tarie si starii morale (sufletului).331. Nu-ti lua ochii mintii de la inima si toate cele bune, lasa-le sa traiasca; daca nu sunt bune, trebuie sa le ucizi indata. Din aceasta sa te inveti minte a cunoaste. Care gand intra mai des in luarea ta aminte, iti arata care patima este mai puternica, si tocmai impotriva ei incepe sa lucrezi mai puternic. Totusi, nu nadajdui in tine insuti si nu te increde ca ai sa poti face ceva cu propriile tale osteneli. Leacurile de vindecare si mijloacele le trimite Domnul. Lui te si preda. aceasta la fiece clipa. Straduieste-te si iar straduieste-te; iar tot ce este bun asteapta numai de la Domnul.332. Multe necazuri ne pricinuieste simtamantul ca suntem drepti. Intipareste-ti in minte, ca de indata ce va apare acest simtamant, macar intr-o mica masura, inseamna ca lucrarea dumitale merge stramb. Cu cat te vei socoti mai pacatos, pe atat calea iti va fi mai dreapta. Dar trebuie sa cautam ca simtamantul nostru de pacatosenie sa se iveasca intr-un chip firesc din adancul sufletului; iar nu insuflat din afara prin cugetare sau prin cuvant strain. Sunt multe simtaminte bune, dar simtamantul nimicniciei este un simtamant de baza; asa incat, de indata ce el lipseste, toate se fac fara de folos. Invata bine acest lucru.333. Ia aminte la sine-ti si sa te indeletnicesti mai mult cu inima. Pentru deslusirea miscarilor inimii tale citeste, cugetand si insusindu-ti ca pentru tine Scara, pe Isaac Sirul, pe Varsanufie si Ioan, in Filocalia pe Diadoh, pe Isaia, pe Evagrie, pe Casian, pe Nil. Cand citesti, nu lasa cele citite la un stadiu de interes general, ci intotdeauna intoarce-te catre Dumnezeu, drept randuiala anume pentru dumneata, care se aplica indeosebi tie, in timp ce in general, sufere intotdeauna unele umbre de schimbari.334. Fugi de saturare. Un astfel de simtamant in care inima vicleana in sine insusi vorbeste : e destul, nu cere nimic mai mult; te-ai ostenit, te-ai statornicit intr-o randuiala, poti sa-ti faci anumite ingaduinte. Despre Israil se spune : te-ai ingrasat, te-ai facut rotofei si nu te mai incape pielea (Deut. 32, 15). Era nevoie de mai multa multumire ? Dar rodul, care a fost el ? si a parasit pe Dumnezeu . Toate acestea privesc saturarea trupeasca si multumirea cu starea cea din afara. Dar se aplica pe deplin si la saturarea duhovniceasca si la multumirea cu stare launtrica. si urmarea este aceiasi : parasirea lui Dumnezeu. Cand toate sunt in indestulare, pentru ce mai trebuie sa ne mai rugam lui Dumnezeu si sa ne mai gandim la El ? Cu toate ca la aceasta nu ajung deodata cei ce sunt multumiti de sine, dar in genere, au tocmai aceasta cugetare. Efectul nemijlocit al saturarii este slabirea atentiei si inceputul ingaduintelor fata de noi insine. Cine va lasa sa se iveasca aceasta saturare, se va rostogoli in vale, asa cum se rostogoleste pe un povarnis, de munte, alunecos. Iata, care este nenorocirea. Vegheaza dar.335. Mi se pare ca in sufletul dumitale se petrece in fiecare clipa cate o judecata si o hotarare cu privire la altii. Ia-le mai pe indelete in seama. si chiar daca nu se petrece asa in fiecare clipa, ci numai din cand in cand, nenorocirea care vine de aici, totusi, nu este mica. Din parerea de sine, rasar doua lucruri : trambitarea de sine, fata de sine si osandirea altora. Iata care este caleasca nebuna care goneste cu noi spre pierzare. Acesti telegari furiosi trebuiesc deshamati si vanduti. Atunci se va indeplini proverbul umbland pe indelete, departe ajungi. Ia seama te rog, mai desavarsit la dumneata insuti. Osteneala cea cu trupul este buna; iar aceasta ascultare, cand este facuta din ascultare, este sfanta. Amintirea lui Dumnezeu, insa sa nu fuga de la inima dumitale. Asa precum vedem lumina, asa trebuie sa vedem pe Domnul in fata noastra si in inima, sa cadem inaintea Lui cu simtaminte de umilinta si de zdrobire. Atunci vom castiga teama cea plina de trezvie. Bine ar fi daca te-ar ocari acolo cineva. Sa te bucuri cand se va intampla acest lucru. E rau cand te lauda toti cei din jur, si cand nimeni nu spune adevarul. Crezi ca oare multa vreme va mai trece pana ce te vei incurca ? Fara sa vrei, vei incepe sa te socoti sfant si vei incepe sa dai indrumari la toata lumea. Sa te intareasca Dumnezeu in bine ! Fereste-te; sa nu te abati spre drumul celor ce merg cu raceala, cu dreapta purtare pe din afara fara simtaminte launtrice, care pot sa lumineze pe om si sa atraga darul lui Dumnezeu. Iar aceasta se va intampla de indata ce vei cadea in bratele parerii de sine si multumirii de sine, a caror firma este slava desarta.336. Fi cu barbatie ! Cand a scazut in tine caldura duhului, trebuie sa ai grija sa ti-o statornicesti iar prin toate mijloacele, cazand cu frica si cu cutremur inaintea lui Dumnezeu. Totul vine de la El. Uratul, plictiseala, ingreuierea duhului si trupului vor veni uneori poate, pentru multa vreme. Nu trebuie sa ne speriem, ca sa stam cu tarie la locul nostru, indeplinind cu osardie pravilele primite si fara sa asteptam ca sa ajungi sa-ti piara din suflet orice gust si ravna : Nu astepta de asemenea, ca in suflet sa fie intotdeauna aceeasi caldura si dulceata. Nu se intampla asa ceva niciodata. Dimpotriva, sa te astepti mereu la schimbari neprevazute. Cand va veni lancezeala si ingreuierea, sa te gandesti ca acesta esti dumneata, cel adevarat, asa cum esti, iar dulceata duhovniceasca primind-o, s-o socoti ca pe o nemeritata mila !337. Tu sa privesti la fratii tai ca si cum ai merge pe munte sau pe o culme, iar tu te afli in prapastie jos de tot. si daca sufletul va incepe sa vada vreun frate mai jos de el, trebuie sa-ti afli prihana cu putere si sa te grabesti sa ceri de la Domnul iertarea. Aceasta...