Toate par usoare omului atunci cand este vorba de a face referire la cel de langa el, dar cel mai greu lucru ii este sa se increada in Dumnezeu, sa se predea pe sine cu totul rugaciunii si proniei dumnezeiesti. Nimic mai greu si mai ostenitor nu pare a fi in lumea aceasta decat rugaciunea []Toate par usoare omului atunci cand este vorba de a face referire la cel de langa el, dar cel mai greu lucru ii este sa se increada in Dumnezeu, sa se predea pe sine cu totul rugaciunii si proniei dumnezeiesti. Nimic mai greu si mai ostenitor nu pare a fi in lumea aceasta decat rugaciunea pentru cei din jur. De ce oare? Pentru ca rugaciunea bate razboi cu diavolul, da lupte interioare, presupune renuntare la confort, placere si odihna. Ne vorbeste parintele Porfirie Bairaktaris despre aceasta:Toate se fac prin rugaciune, tacere si iubire. V-ati dat seama de roadele rugaciunii? Iubire in rugaciune, iubire in Hristos. Aceasta foloseste intr-adevar. Cu cat veti iubi pe copii cu iubire omeneasca si aceasta este adeseori patologica cu atat se vor incurca mai mult, cu atat purtarea lor va fi mai rea.

Insa, cand iubirea dintre voi si catre copii va fi crestina si sfanta, atunci nu veti intampina nici o greutate. Sfintenia parintilor ii mantuieste pe copii.

Pentru ca asta sa se intample, trebuie ca harul Dumnezeiesc sa lucreze in sufletele parintilor. Nimeni nu se sfinteste de unul singur. Acelasi har dumnezeiesc va lumina, va incalzi si va da viata mai apoi sufletelor copiilor.

De multe ori telefoneaza si din strainatate si ma intreaba despre copii lor si despre alte lucruri.

Astazi, de pilda, m-a sunat o mama din Milano si m-a intrebat cum sa se poarte cu copiii ei. I-am spus: Sa te rogi, atunci cand trebuie, sa le vorbesti copiilor cu iubire. Mai mult sa te rogi, si mai putine cuvinte sa le spui celorlalti. Sa nu devenim stanjenitori ci sa ne rugam tainic si apoi sa vorbim, iar Dumnezeu ne va incredinta launtric daca este primit de ceilalti cuvantul nostru. Daca nu-i primit, nu mai vorbim. Ne vom ruga, numai in...