Sf. Ioan Gură de Aur – Despre folosul postului
Multi crestini, nedand o prea mare importanta postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. i totusi, trebuie sa primim postul cu bucurie, nu cu frica si parere de rau, caci nu este infricosator pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizatilor, mult poate face postul, mai ales cand este insotit []Multi crestini, nedand o prea mare importanta postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. i totusi, trebuie sa primim postul cu bucurie, nu cu frica si parere de rau, caci nu este infricosator pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizatilor, mult poate face postul, mai ales cand este insotit de sora sa buna, care este rugaciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Mat. 17, 21). Asadar, dat fiind faptul ca postul ii alunga departe pe vrasmasii mantuirii noastre, trebuie sa il iubim, nu sa ne temem de el.
Trebuie mai degraba sa ne temem de mancarea multa, mai ales atunci cand este insotita de betie, pentru ca ea ne supune patimilor, in vreme ce postul, dimpotriva, ne scapa de patimi si ne daruieste libertatea duhovniceasca. De ce dovada a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cand stim ca el lupta impotriva diavolului si ne izbaveste de robia pacatului?Nu numai calugarii cu viata ingereasca sunt insotiti de puterea postului, dar si unii mireni, care zboara pe aripile lui pana la inaltimile cugetarii sfinte. Va amintesc ca cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie, cu toate ca aveau mare indrazneala la Dumnezeu, prin virtutile lor, posteau adesea, iar postul ii apropia de Dumnezeu.
Chiar si cu mult inainte de ei, la inceputurile creatiei, atunci cand Dumnezeu l-a plasmuit pe om, i-a dat deindata porunca sa posteasca. Daca Adam implinea aceasta porunca, avea sa se mantuiasca. Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decat porunca de a posti. Daca si in Paradis era nevoie de post, cu atat mai mult este nevoie in afara sa. Daca inainte ca omul sa fie ranit sufleteste, postul era pentru el medicament, cu atat mai mult este medicament acum, cand sufletul sau este ranit de pacat.
Daca inainte sa inceapa razboiul poftelor, era absoluta nevoie de post, cu atat mai multa nevoie este acum, cand suntem in razboi cu diavolul. Daca Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19). Pentru ca Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferintele si o viata mai grea decat orice moarte.
Vedeti cum Dumnezeu Se supara atunci cand postul este dispretuit? i nu puteti sa va inchipuiti cat Se bucura El cand tinem post. Moartea a intrat in om pentru ca a nesocotit postul si este scoasa din el prin post. Astfel s-a intamplat si cu ninivitenii. i a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand: Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea! (Iona 1, 1-2). Dupa mai multe peripetii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a...
Trebuie mai degraba sa ne temem de mancarea multa, mai ales atunci cand este insotita de betie, pentru ca ea ne supune patimilor, in vreme ce postul, dimpotriva, ne scapa de patimi si ne daruieste libertatea duhovniceasca. De ce dovada a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cand stim ca el lupta impotriva diavolului si ne izbaveste de robia pacatului?Nu numai calugarii cu viata ingereasca sunt insotiti de puterea postului, dar si unii mireni, care zboara pe aripile lui pana la inaltimile cugetarii sfinte. Va amintesc ca cei doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie, cu toate ca aveau mare indrazneala la Dumnezeu, prin virtutile lor, posteau adesea, iar postul ii apropia de Dumnezeu.
Chiar si cu mult inainte de ei, la inceputurile creatiei, atunci cand Dumnezeu l-a plasmuit pe om, i-a dat deindata porunca sa posteasca. Daca Adam implinea aceasta porunca, avea sa se mantuiasca. Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decat porunca de a posti. Daca si in Paradis era nevoie de post, cu atat mai mult este nevoie in afara sa. Daca inainte ca omul sa fie ranit sufleteste, postul era pentru el medicament, cu atat mai mult este medicament acum, cand sufletul sau este ranit de pacat.
Daca inainte sa inceapa razboiul poftelor, era absoluta nevoie de post, cu atat mai multa nevoie este acum, cand suntem in razboi cu diavolul. Daca Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pamant esti si in pamant te vei intoarce (Facerea 3, 19). Pentru ca Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferintele si o viata mai grea decat orice moarte.
Vedeti cum Dumnezeu Se supara atunci cand postul este dispretuit? i nu puteti sa va inchipuiti cat Se bucura El cand tinem post. Moartea a intrat in om pentru ca a nesocotit postul si este scoasa din el prin post. Astfel s-a intamplat si cu ninivitenii. i a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand: Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea! (Iona 1, 1-2). Dupa mai multe peripetii (Iona 1, 3-2, 11), Iona s-a...
