Credința, rugăciunea și postul alungă demonii
Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a X-a dupa Rusalii ( Matei 17, 14-23 ) Sfanta Evanghelie din Duminica a X-a dupa Rusalii ne prezinta vindecarea unui lunatic, a unei persoane care nu-si mai putea da seama de ceea ce face si unde merge. Copilul lunatic din Evanghelia de astazi este un om care adesea []Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a X-a dupa Rusalii ( Matei 17, 14-23 )Sfanta Evanghelie din Duminica a X-a dupa Rusalii ne prezinta vindecarea unui lunatic, a unei persoane care nu-si mai putea da seama de ceea ce face si unde merge. Copilul lunatic din Evanghelia de astazi este un om care adesea isi pierde controlul, de multe ori cade in foc si de multe ori in apa se spune in Evanghelie. Multa patimire a fiului devine ingrijorare si suferinta permanenta pentru tatal sau, care, cu durere in suflet si multa smerenie, aduce pe fiul sau bolnav la Iisus, ca sa-l vindece, intrucat ucenicii Lui n-au reusit sa scoata demonul din copilul lunatic sau epileptic. Evanghelia ne arata faptul ca, desi Mantuitorul Iisus Hristos mustra necredinta poporului si putina credinta a ucenicilor Sai, totusi are multa mila sau compasiune fata de copilul lunatic sau epileptic care se afla in suferinta.
Din textul Evangheliei rasar multe lumini spirituale deosebit de semnificative pentru viata noastra crestina si mai ales privind modul in care lucreaza Dumnezeu mantuirea oamenilor.
Valoarea nepretuita a rugaciunii pentru altiiIn primul rand, vedem ca acest copil este vindecat de Iisus nu la cererea sa personala, intrucat el nu mai era in stare sa exprime verbal suferinta sa si nici nu era in stare sa ceara ajutor pentru sine, ci tatal lui se roaga Mantuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea sa. Observam aici cat de folositoare este rugaciunea altora pentru noi, cand noi nu ne mai putem ruga sau nu stim sa ne rugam cum trebuie pentru noi insine.
In al doilea rand, vedem ca acest tata indurerat, care traia el insusi suferinta fiului sau bolnav, incercase deja pe langa ucenicii Mantuitorului sa obtina vindecarea fiului sau, dar a constatat cu intristare ca ei nu pot sa-l vindece. De aceea, a venit el la Iisus ca sa-i vindece fiul. Mantuitorul arata din ce cauza ucenicii Sai n-au reusit sa-l vindece pe copil, si anume insuficienta lor credinta. Desigur, ucenicii aveau o anumita credinta, dar ea nu era suficient de puternica, nu era suficient de fierbinte, incat demonul care chinuia pe copilul lunatic sa se teama de cuvantul ucenicilor lui Iisus si sa-l elibereze pe copilul posedat. Din Evanghelie se vede ca Mantuitorul Iisus Hristos este oarecum suparat din cauza starii spirituale negative a oamenilor adunati in jurul Sau: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi mai fi cu voi? (Matei 17, 17) Aceasta mustrare sau acest repros arata nemultumirea Mantuitorului Iisus Hristos cand constata necredinta oamenilor sau putina lor credinta, chiar si atunci cand ei trec prin incercari dificile.
Tocmai pentru ca ii iubeste, Mantuitorul ii mustra pe oameni spre indreptarea lorFoarte adesea, incercarile care apar in viata noastra, cum ar fi boala sau necazurile, sunt permise de Dumnezeu mai ales pentru a ne trezi din indiferenta, din superficialitate spirituala, spre a dobandi o credinta mai puternica, mai fierbinte, mai vie. Chiar si cand mustra pe cineva dintre oameni, Mantuitorul il iubeste, incat mustrarea Sa ia forma iubirii care responsabilizeaza pe om, care trezeste spiritual pe cel indiferent si insensibil. Desi este suparat pe oamenii necredinciosi, Hristos Domnul ajuta totusi pe cei suferinzi. De aceea, indata zice, referitor la copilul lunatic: Aduceti-l aici la Mine (Matei 17, 17). Atunci Mantuitorul Iisus Hristos a certat demonul care se afla in copilul lunatic, iar demonul a iesit indata din copil, pentru ca nu mai putea sa stapaneasca peste el dupa ce a fost alungat de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni si Stapanul puterilor ceresti.
Evanghelia ne relateaza ca sarmanul copil lunatic s-a vindecat chiar in ceasul acela , deci nu dupa o vreme, ci in clipa in care Mantuitorul Iisus Hristos a certat demonul si l-a alungat din copil. Ucenicii lui Iisus, vazand aceasta vindecare minunata pe care El a savarsit-o, iar ei n-au putut sa o faca, L-au intrebat zicand: Noi de ce n-am putut scoate demonul acesta din copilul lunatic? (cf. Matei 17, 19), iar Mantuitorul le-a raspuns: din pricina necredintei voastre sau in alta traducere: pentru putina voastra credinta (Matei 17, 20). Apoi a mai adaugat ceva, si anume ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post . Ucenicilor Sai, Iisus le spune ca nu au putut sa scoata demonul din copilul lunatic sau epileptic, intrucat au putina credinta, adica insuficienta. Iar apoi precizeaza ca, de fapt, credinta se intareste sau creste prin rugaciune si post. Ucenicii aveau putina credinta si pentru ca nu primisera plinatatea Duhului Sfant. La Cincizecime insa, Duhul Sfant Se pogoara peste ei, iar ei devin plini de puterea sau de harul lui Dumnezeu. Astfel, prin vindecarile lor ulterioare, ucenicii lui Iisus arata ca s-au intarit mult in credinta si au primit puterea Duhului Sfant, singura putere care alunga duhurile rele. Prin urmare, Evanghelia de astazi ne invata ca totdeauna credinta trebuie cultivata, intarita si aprofundata, prin rugaciune si post, astfel incat credinta sa nu ramana o simpla convingere intelectuala, ci sa devina legatura vie a omului cu Dumnezeu Cel nevazut, dar Care prin harul Sau este foarte aproape de om cand Ii cere ajutorul.
Totodata, aflam din cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos ca exista mai multe feluri de demoni, unii fiind mai rai si mai violenti decat altii, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din om decat numai cu rugaciune si post. De ce, oare, Mantuitorul face precizarea aceasta, si anume ca pentru vindecare este nevoie de credinta, rugaciune si post? Pentru ca numai cand avem credinta puternica, rugaciune staruitoare si postire jertfelnica, adica daruire totala de sine lui Dumnezeu, atunci si El Se daruieste noua deplin, adica primim in noi prezenta sfinteniei Lui si puterea harului Sau. Insa daca omul nu are credinta puternica in Dumnezeu, el este ispitit sa creada ca demonii nu pot fi biruiti, ca boala nu poate fi vindecata, ca totul este fatalitate nefasta, fara nici o posibilitate de schimbare in bine a unei situatii rele.
Demonii se tem numai de dumnezeiescul har prezent in omDeci, pe de o parte, Mantuitorul vede putina credinta in multimea de oameni, iar pe de alta parte, vede multa suferinta in cei bolnavi adusi la El. Totusi, multa suferinta a omului diminueaza cand creste credinta lui si speranta de-a primi vindecare. Astfel, cand avem credinta puternica in...
Din textul Evangheliei rasar multe lumini spirituale deosebit de semnificative pentru viata noastra crestina si mai ales privind modul in care lucreaza Dumnezeu mantuirea oamenilor.
Valoarea nepretuita a rugaciunii pentru altiiIn primul rand, vedem ca acest copil este vindecat de Iisus nu la cererea sa personala, intrucat el nu mai era in stare sa exprime verbal suferinta sa si nici nu era in stare sa ceara ajutor pentru sine, ci tatal lui se roaga Mantuitorului Iisus Hristos pentru vindecarea sa. Observam aici cat de folositoare este rugaciunea altora pentru noi, cand noi nu ne mai putem ruga sau nu stim sa ne rugam cum trebuie pentru noi insine.
In al doilea rand, vedem ca acest tata indurerat, care traia el insusi suferinta fiului sau bolnav, incercase deja pe langa ucenicii Mantuitorului sa obtina vindecarea fiului sau, dar a constatat cu intristare ca ei nu pot sa-l vindece. De aceea, a venit el la Iisus ca sa-i vindece fiul. Mantuitorul arata din ce cauza ucenicii Sai n-au reusit sa-l vindece pe copil, si anume insuficienta lor credinta. Desigur, ucenicii aveau o anumita credinta, dar ea nu era suficient de puternica, nu era suficient de fierbinte, incat demonul care chinuia pe copilul lunatic sa se teama de cuvantul ucenicilor lui Iisus si sa-l elibereze pe copilul posedat. Din Evanghelie se vede ca Mantuitorul Iisus Hristos este oarecum suparat din cauza starii spirituale negative a oamenilor adunati in jurul Sau: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi mai fi cu voi? (Matei 17, 17) Aceasta mustrare sau acest repros arata nemultumirea Mantuitorului Iisus Hristos cand constata necredinta oamenilor sau putina lor credinta, chiar si atunci cand ei trec prin incercari dificile.
Tocmai pentru ca ii iubeste, Mantuitorul ii mustra pe oameni spre indreptarea lorFoarte adesea, incercarile care apar in viata noastra, cum ar fi boala sau necazurile, sunt permise de Dumnezeu mai ales pentru a ne trezi din indiferenta, din superficialitate spirituala, spre a dobandi o credinta mai puternica, mai fierbinte, mai vie. Chiar si cand mustra pe cineva dintre oameni, Mantuitorul il iubeste, incat mustrarea Sa ia forma iubirii care responsabilizeaza pe om, care trezeste spiritual pe cel indiferent si insensibil. Desi este suparat pe oamenii necredinciosi, Hristos Domnul ajuta totusi pe cei suferinzi. De aceea, indata zice, referitor la copilul lunatic: Aduceti-l aici la Mine (Matei 17, 17). Atunci Mantuitorul Iisus Hristos a certat demonul care se afla in copilul lunatic, iar demonul a iesit indata din copil, pentru ca nu mai putea sa stapaneasca peste el dupa ce a fost alungat de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni si Stapanul puterilor ceresti.
Evanghelia ne relateaza ca sarmanul copil lunatic s-a vindecat chiar in ceasul acela , deci nu dupa o vreme, ci in clipa in care Mantuitorul Iisus Hristos a certat demonul si l-a alungat din copil. Ucenicii lui Iisus, vazand aceasta vindecare minunata pe care El a savarsit-o, iar ei n-au putut sa o faca, L-au intrebat zicand: Noi de ce n-am putut scoate demonul acesta din copilul lunatic? (cf. Matei 17, 19), iar Mantuitorul le-a raspuns: din pricina necredintei voastre sau in alta traducere: pentru putina voastra credinta (Matei 17, 20). Apoi a mai adaugat ceva, si anume ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post . Ucenicilor Sai, Iisus le spune ca nu au putut sa scoata demonul din copilul lunatic sau epileptic, intrucat au putina credinta, adica insuficienta. Iar apoi precizeaza ca, de fapt, credinta se intareste sau creste prin rugaciune si post. Ucenicii aveau putina credinta si pentru ca nu primisera plinatatea Duhului Sfant. La Cincizecime insa, Duhul Sfant Se pogoara peste ei, iar ei devin plini de puterea sau de harul lui Dumnezeu. Astfel, prin vindecarile lor ulterioare, ucenicii lui Iisus arata ca s-au intarit mult in credinta si au primit puterea Duhului Sfant, singura putere care alunga duhurile rele. Prin urmare, Evanghelia de astazi ne invata ca totdeauna credinta trebuie cultivata, intarita si aprofundata, prin rugaciune si post, astfel incat credinta sa nu ramana o simpla convingere intelectuala, ci sa devina legatura vie a omului cu Dumnezeu Cel nevazut, dar Care prin harul Sau este foarte aproape de om cand Ii cere ajutorul.
Totodata, aflam din cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos ca exista mai multe feluri de demoni, unii fiind mai rai si mai violenti decat altii, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din om decat numai cu rugaciune si post. De ce, oare, Mantuitorul face precizarea aceasta, si anume ca pentru vindecare este nevoie de credinta, rugaciune si post? Pentru ca numai cand avem credinta puternica, rugaciune staruitoare si postire jertfelnica, adica daruire totala de sine lui Dumnezeu, atunci si El Se daruieste noua deplin, adica primim in noi prezenta sfinteniei Lui si puterea harului Sau. Insa daca omul nu are credinta puternica in Dumnezeu, el este ispitit sa creada ca demonii nu pot fi biruiti, ca boala nu poate fi vindecata, ca totul este fatalitate nefasta, fara nici o posibilitate de schimbare in bine a unei situatii rele.
Demonii se tem numai de dumnezeiescul har prezent in omDeci, pe de o parte, Mantuitorul vede putina credinta in multimea de oameni, iar pe de alta parte, vede multa suferinta in cei bolnavi adusi la El. Totusi, multa suferinta a omului diminueaza cand creste credinta lui si speranta de-a primi vindecare. Astfel, cand avem credinta puternica in...
