Predică la Naşterea Maicii Domnului
fragment din Praznicar Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Amin. Orice cuvant am spune ca sa talcuim intr-un fel sau altul Nasterea Maicii Domnului, ar fi prea putin. Nici Privegherea de aseara, care a durat suficient de mult, nici slujba in sine nu fac []fragment din Praznicar Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaIn numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Amin.
Orice cuvant am spune ca sa talcuim intr-un fel sau altul Nasterea Maicii Domnului, ar fi prea putin. Nici Privegherea de aseara, care a durat suficient de mult, nici slujba in sine nu fac altceva decat sa ne intareasca gandul ca in taina lui Dumnezeu e greu sa mergi. Esti ca in padurea aceea minunata de aur si de argint din basmele romanesti, in care, pe masura ce te afunzi, descoperi ca e tot mai adanca si tot mai luminoasa, si tot mai plina de minuni.
De aceea poate ca astazi n-ar fi rau sa ne oprim asupra unui singur lucru din momentul acesta mare al Nasterii Maicii Domnului, cea prin al carei cuvant de raspuns la chemarea Arhanghelului Gavriil Fie mie dupa cuvantul tau, in pace a facut cerurile sa se deschida si sa se apropie iarasi de pamant.
Dupa caderea lui Adam nu exista decat o singura posibilitate. Inainte de caderea lui, putea si omul sa se urce la cer. Dar dupa aceea numai cerul putea sa se coboare la om, pentru ca omul ajunsese prea indepartat de Dumnezeu ca sa mai creada ca poate urca pana la El. i aceea care s-a facut scara si chivot, povara si turn, lumina si colimvitra binecuvantata a venirii lui Hristos, aceea este astazi praznuita intru Nasterea sa.
In fond, astazi este duminica bunicilor. Sa nu va mintiti! Pentru ca astazi praznuim, intr-un fel sau altul, harul daruit lui Ioachim si Anei, curajul lui Ioachim si rabdarea Anei, doi oameni trecuti bine de varsta de cincizeci, saizeci de ani Daca i-ai spune unui medic ca o femeie e insarcinata la saizeci de ani, ar impusca-o! N-are voie! Nu intra in canoanele stiintifice. Genetic, nu-i corect! Se va naste un monstru! Ei, iata, nu-i chiar asa. Femeia asta cu rabdare a asteptat implinirea Cuvantului lui Dumnezeu.
Vreau sa va povestesc ceva. Ganditi-va! Astazi este Duminica bunicilor lui Hristos. Vrem-nu vrem sa recunoastem, a avut bunici Hristos. Se poate ca de aici si dragostea copiilor catre bunicii lor, dintr-aceea ca, intr-un fel sau altul, ei identifica laolalta cu Hristos ca e important sa ai bunici buni, ca sa ai parinti buni. Pentru ca educatia copiilor incepe cu douazeci de ani inainte de nasterea lor: cu educatia parintilor. Cum sa nu fie Hristos multumitor lui Ioachim si Anei, care I-au daruit o Maica atat de binecuvantata, cum e Fecioara Maria?! Nu le-a fost usor. Sigur, nu existau problemele economice de acum. Nici nu se punea problema ca daca ai mai multi copii, saracesti, ca acum. Nici nu existau astfel de lucruri, dracesti, de ucidere a copiilor. Despre avort nici nu se discuta macar in Scripturi, pentru ca era atat de interzis, incat nici macar pomenirea numelui nu se facea in Cartile Legii. Sa stiti, evreii aveau un cult al cuvintelor. i asa cum numele lui Dumnezeu Iahve nu-L pomeneau decat foarte rar, tot asa si cuvintele mizere, pe care noi astazi le folosim pe tot locul, n-o sa le vedeti pomenite in Scriptura, pentru ca nu au ce cauta acolo.
Ei bine, oamenii acestia au asteptat o viata intreaga sa primeasca si ei copii. i unul, si celalalt erau drepti inaintea lui Dumnezeu. Faceau minuni in mijlocul poporului. O poveste a vietii lui Ioachim relateaza ca, de exemplu, acesta vindeca oameni. Iar Ana nu era nici ea lipsita de bucuriile acestea ale unei sotii a unui om atat de deosebit. Oameni rugatori, oameni postitori, oameni care mergeau la Templu, care participau la viata liturgica a poporului lui Israel. i atunci Cum n-au copii?! , si-au pus intrebarea evreii, care socoteau intotdeauna ca familiile care n-au copii sunt blestemate.
La noi e invers. Daca ai prea multi copii, socoteste lumea ca esti dus un pic, ca esti o tar blestemat. Dar daca reusesti sa nu ai copii decat atunci cand iti calculezi cu calculatorul, cu sublerul, atunci lumea te crede destept. Ei, desteptaciunea nu-i chiar asta!Ioachim, satul oarecum de lipsa copiilor in viata lor, face un lucru extraordinar. Domnule, e un om curajos! Pleaca de acasa si ne spune Evanghelia apocrifa a vietii Maicii Domnului spune urmatoarele cuvinte: Sa traiasca Domnul Dumnezeul meu! Ma voi retrage in pustiu si voi sta si nu voi manca nimic, ci numai ma voi ruga si voi plange, pana cand Dumnezeu va da roada pantecelui sotiei mele . Punct! Putea fi o zi, puteau fi 40 de zile, putea fi un an, puteau fi o mie de ani. Iata! Ioachim forteaza mana lui Dumnezeu sa faca minuni. Ce mult Ii place lui Hristos sa fie fortat sa faca minuni, la modul acesta!Ioachim, barbat desavarsit, ramane acolo departe si sade pana la o vreme, cand i se arata ingerul Domnului si-i zice: Du-te, intra in cetate, fii impreuna cu sotia ta si va prinde prunc! Nici macar nu se indoieste Ioachim. Vine si, intr-adevar, Ana ramane insarcinata. Dar Ioachim face si altceva. Iarasi fuge in pustiu, si zice: Voi sta aici numai cu paine si cu apa pana ce Dumnezeu va da semn ca, intr-adevar, pruncul misca in pantecele sotiei mele . i a stat Ioachim timp de cateva luni bune numai pe paine si apa, pana cand copilul a inceput sa miste in pantecele Anei. Ce curaj! Ce curaj! Sa fortezi mana lui Dumnezeu sa-ti dea darul! Dar cat de mult Ii plac lui Dumnezeu lucrurile acestea! Inchipuiti-va cum Se va fi uitat Hristos la bunicul Lui, Ioachim! Eu nadajduiesc ca l-a vazut, si cred ca l-a vazut, ca Maica Domnului era copila cand L-a avut pe Hristos. Va dati seama cu ce ochi mirati s-a uitat la el si i-a zis: Mai, cum M-ai fortat tu sa vin din Imparatia Cerurilor sa Ma intrupez pe pamant, pentru ca Mi-ai daruit o mama atat de binecuvantata, incat ea insasi L-a fortat pe Tatal s-o umbreasca in Duhul Sfant si sa Ma daruiasca pe Mine lumii Vedeti, poate ca de aceea Hristos Domnul pune foarte mare accent de fiecare data pe curajul marturisirii. Numai ca nu ne zice: Mai, fratilor, Imparatia lui Dumnezeu nu-i a balalailor si a mutalailor! Ioachim nu zice: Doamne, daca-mi dai bine; daca nu-mi dai iara-i bine . Nu. Doamne, da-mi! Nu pentru ca merit, ci pentru ca sa se slaveasca Numele Tau in mijlocul poporului lui Israel. i se spune ca a fost uimire mare in mijlocul poporului lui Israel, pentru ca femeia aceea, Ana cea batrana, a nascut prunca pe care, mai mult decat atat, socotind-o darul lui Dumnezeu, a inchinat-o Templului. Nu-i lucru putin acesta.
Noi ne inchinam copiii cate unei meserii. Nici nu schelalaie bietul bine cand iese si deja-i doctor, matematician, inginer, astronaut stiu eu , popa, daca-i fiu de popa Va dati seama? Toti i-au pus pecetea, ca-i musai sa fie popa O meserie mai mare decat alta. Era la gradinita una mica odata si am intrebat-o: Mariuca, ce ai sa te faci, tata, cand ai sa fii mare? Fizician atomist. Ce-i aia nici nu stia copila aceea de la grupa mica, dar i se pistonase in cap ce trebuie sa se faca.
Putini dintre noi mai suntem atenti ca la Taina Botezului, dupa ce copilul este botezat, dupa ce este miruns, la imbisericire, preotul ia pruncul in brate si merge cu el in dreptul icoanelor Mantuitorului si Maicii Domnului. Pentru ca esential pentru un om nu este sa intre intr-o casa, nu este sa intre intr-o profesiune, ba, uneori, nu este important nici ca intra in neam. Important este ca poti sa daruiesti un copil Bisericii, ca poti sa-l daruiesti lui Hristos, Cel Care ti l-a trimis, ca poti sa-l daruiesti Cerului, de unde a venit prin harul lui Dumnezeu. Sa stiti: pana astazi, copiii sunt, poate, singurele scari curate de unire intre cer si pamant, cata vreme avem constiinta ca sunt darul lui Dumnezeu si ca ne sunt dati ca sa ne aducem aminte de Dumnezeu in mijlocul nostru. Caci prezenta oricarui copil in mijlocul unei comunitati schimba pamantul, il incercuieste, il face plin de fluturasi, de norisori. Copilul reinventeaza o lume a lui in care, daca nu incapem, suntem nemernici, inseamna ca n-avem loc nici in Imparatia lui Dumnezeu.
Iata dar, duminica aceasta, de departe, e duminica bunicilor. Vrem-nu vrem sa recunoastem, noroc ca oamenii acestia s-au zbatut o tara sa aiba copii, chiar batrani fiind, de dragul de a oferi mai apoi pe fecioara lor lui Dumnezeu din Ceruri, pentru ca Hristos Domnul sa Se intrupeze in mijlocul nostru.
Sa nu va inchipuiti ca ar fi aparut altfel decat cu lupta, cu post si cu rugaciune o fecioara de talia Maicii Domnului. Sunt multi care se indoiesc asupra fecioriei ei, mai cu seama dupa nastere. Sunt multi care ii pun in carca lucruri unele mai urate decat altele. Dar cine n-a gustat din Trupul si Sangele lui Hristos n-are cum s-o inteleaga pe Fecioara Maria, care Ii daruieste Fiului ei, in primul rand, trup si sange, pentru ca altfel n-ar fi avut de unde lua. Cand am ridicat potirul astazi si am zis: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! , sigur ca am aratat Trupul si Sangele lui Hristos, dar potirul nu semnifica altceva decat pe Maica Domnului, cea care I-a daruit lui Hristos trupul...
Orice cuvant am spune ca sa talcuim intr-un fel sau altul Nasterea Maicii Domnului, ar fi prea putin. Nici Privegherea de aseara, care a durat suficient de mult, nici slujba in sine nu fac altceva decat sa ne intareasca gandul ca in taina lui Dumnezeu e greu sa mergi. Esti ca in padurea aceea minunata de aur si de argint din basmele romanesti, in care, pe masura ce te afunzi, descoperi ca e tot mai adanca si tot mai luminoasa, si tot mai plina de minuni.
De aceea poate ca astazi n-ar fi rau sa ne oprim asupra unui singur lucru din momentul acesta mare al Nasterii Maicii Domnului, cea prin al carei cuvant de raspuns la chemarea Arhanghelului Gavriil Fie mie dupa cuvantul tau, in pace a facut cerurile sa se deschida si sa se apropie iarasi de pamant.
Dupa caderea lui Adam nu exista decat o singura posibilitate. Inainte de caderea lui, putea si omul sa se urce la cer. Dar dupa aceea numai cerul putea sa se coboare la om, pentru ca omul ajunsese prea indepartat de Dumnezeu ca sa mai creada ca poate urca pana la El. i aceea care s-a facut scara si chivot, povara si turn, lumina si colimvitra binecuvantata a venirii lui Hristos, aceea este astazi praznuita intru Nasterea sa.
In fond, astazi este duminica bunicilor. Sa nu va mintiti! Pentru ca astazi praznuim, intr-un fel sau altul, harul daruit lui Ioachim si Anei, curajul lui Ioachim si rabdarea Anei, doi oameni trecuti bine de varsta de cincizeci, saizeci de ani Daca i-ai spune unui medic ca o femeie e insarcinata la saizeci de ani, ar impusca-o! N-are voie! Nu intra in canoanele stiintifice. Genetic, nu-i corect! Se va naste un monstru! Ei, iata, nu-i chiar asa. Femeia asta cu rabdare a asteptat implinirea Cuvantului lui Dumnezeu.
Vreau sa va povestesc ceva. Ganditi-va! Astazi este Duminica bunicilor lui Hristos. Vrem-nu vrem sa recunoastem, a avut bunici Hristos. Se poate ca de aici si dragostea copiilor catre bunicii lor, dintr-aceea ca, intr-un fel sau altul, ei identifica laolalta cu Hristos ca e important sa ai bunici buni, ca sa ai parinti buni. Pentru ca educatia copiilor incepe cu douazeci de ani inainte de nasterea lor: cu educatia parintilor. Cum sa nu fie Hristos multumitor lui Ioachim si Anei, care I-au daruit o Maica atat de binecuvantata, cum e Fecioara Maria?! Nu le-a fost usor. Sigur, nu existau problemele economice de acum. Nici nu se punea problema ca daca ai mai multi copii, saracesti, ca acum. Nici nu existau astfel de lucruri, dracesti, de ucidere a copiilor. Despre avort nici nu se discuta macar in Scripturi, pentru ca era atat de interzis, incat nici macar pomenirea numelui nu se facea in Cartile Legii. Sa stiti, evreii aveau un cult al cuvintelor. i asa cum numele lui Dumnezeu Iahve nu-L pomeneau decat foarte rar, tot asa si cuvintele mizere, pe care noi astazi le folosim pe tot locul, n-o sa le vedeti pomenite in Scriptura, pentru ca nu au ce cauta acolo.
Ei bine, oamenii acestia au asteptat o viata intreaga sa primeasca si ei copii. i unul, si celalalt erau drepti inaintea lui Dumnezeu. Faceau minuni in mijlocul poporului. O poveste a vietii lui Ioachim relateaza ca, de exemplu, acesta vindeca oameni. Iar Ana nu era nici ea lipsita de bucuriile acestea ale unei sotii a unui om atat de deosebit. Oameni rugatori, oameni postitori, oameni care mergeau la Templu, care participau la viata liturgica a poporului lui Israel. i atunci Cum n-au copii?! , si-au pus intrebarea evreii, care socoteau intotdeauna ca familiile care n-au copii sunt blestemate.
La noi e invers. Daca ai prea multi copii, socoteste lumea ca esti dus un pic, ca esti o tar blestemat. Dar daca reusesti sa nu ai copii decat atunci cand iti calculezi cu calculatorul, cu sublerul, atunci lumea te crede destept. Ei, desteptaciunea nu-i chiar asta!Ioachim, satul oarecum de lipsa copiilor in viata lor, face un lucru extraordinar. Domnule, e un om curajos! Pleaca de acasa si ne spune Evanghelia apocrifa a vietii Maicii Domnului spune urmatoarele cuvinte: Sa traiasca Domnul Dumnezeul meu! Ma voi retrage in pustiu si voi sta si nu voi manca nimic, ci numai ma voi ruga si voi plange, pana cand Dumnezeu va da roada pantecelui sotiei mele . Punct! Putea fi o zi, puteau fi 40 de zile, putea fi un an, puteau fi o mie de ani. Iata! Ioachim forteaza mana lui Dumnezeu sa faca minuni. Ce mult Ii place lui Hristos sa fie fortat sa faca minuni, la modul acesta!Ioachim, barbat desavarsit, ramane acolo departe si sade pana la o vreme, cand i se arata ingerul Domnului si-i zice: Du-te, intra in cetate, fii impreuna cu sotia ta si va prinde prunc! Nici macar nu se indoieste Ioachim. Vine si, intr-adevar, Ana ramane insarcinata. Dar Ioachim face si altceva. Iarasi fuge in pustiu, si zice: Voi sta aici numai cu paine si cu apa pana ce Dumnezeu va da semn ca, intr-adevar, pruncul misca in pantecele sotiei mele . i a stat Ioachim timp de cateva luni bune numai pe paine si apa, pana cand copilul a inceput sa miste in pantecele Anei. Ce curaj! Ce curaj! Sa fortezi mana lui Dumnezeu sa-ti dea darul! Dar cat de mult Ii plac lui Dumnezeu lucrurile acestea! Inchipuiti-va cum Se va fi uitat Hristos la bunicul Lui, Ioachim! Eu nadajduiesc ca l-a vazut, si cred ca l-a vazut, ca Maica Domnului era copila cand L-a avut pe Hristos. Va dati seama cu ce ochi mirati s-a uitat la el si i-a zis: Mai, cum M-ai fortat tu sa vin din Imparatia Cerurilor sa Ma intrupez pe pamant, pentru ca Mi-ai daruit o mama atat de binecuvantata, incat ea insasi L-a fortat pe Tatal s-o umbreasca in Duhul Sfant si sa Ma daruiasca pe Mine lumii Vedeti, poate ca de aceea Hristos Domnul pune foarte mare accent de fiecare data pe curajul marturisirii. Numai ca nu ne zice: Mai, fratilor, Imparatia lui Dumnezeu nu-i a balalailor si a mutalailor! Ioachim nu zice: Doamne, daca-mi dai bine; daca nu-mi dai iara-i bine . Nu. Doamne, da-mi! Nu pentru ca merit, ci pentru ca sa se slaveasca Numele Tau in mijlocul poporului lui Israel. i se spune ca a fost uimire mare in mijlocul poporului lui Israel, pentru ca femeia aceea, Ana cea batrana, a nascut prunca pe care, mai mult decat atat, socotind-o darul lui Dumnezeu, a inchinat-o Templului. Nu-i lucru putin acesta.
Noi ne inchinam copiii cate unei meserii. Nici nu schelalaie bietul bine cand iese si deja-i doctor, matematician, inginer, astronaut stiu eu , popa, daca-i fiu de popa Va dati seama? Toti i-au pus pecetea, ca-i musai sa fie popa O meserie mai mare decat alta. Era la gradinita una mica odata si am intrebat-o: Mariuca, ce ai sa te faci, tata, cand ai sa fii mare? Fizician atomist. Ce-i aia nici nu stia copila aceea de la grupa mica, dar i se pistonase in cap ce trebuie sa se faca.
Putini dintre noi mai suntem atenti ca la Taina Botezului, dupa ce copilul este botezat, dupa ce este miruns, la imbisericire, preotul ia pruncul in brate si merge cu el in dreptul icoanelor Mantuitorului si Maicii Domnului. Pentru ca esential pentru un om nu este sa intre intr-o casa, nu este sa intre intr-o profesiune, ba, uneori, nu este important nici ca intra in neam. Important este ca poti sa daruiesti un copil Bisericii, ca poti sa-l daruiesti lui Hristos, Cel Care ti l-a trimis, ca poti sa-l daruiesti Cerului, de unde a venit prin harul lui Dumnezeu. Sa stiti: pana astazi, copiii sunt, poate, singurele scari curate de unire intre cer si pamant, cata vreme avem constiinta ca sunt darul lui Dumnezeu si ca ne sunt dati ca sa ne aducem aminte de Dumnezeu in mijlocul nostru. Caci prezenta oricarui copil in mijlocul unei comunitati schimba pamantul, il incercuieste, il face plin de fluturasi, de norisori. Copilul reinventeaza o lume a lui in care, daca nu incapem, suntem nemernici, inseamna ca n-avem loc nici in Imparatia lui Dumnezeu.
Iata dar, duminica aceasta, de departe, e duminica bunicilor. Vrem-nu vrem sa recunoastem, noroc ca oamenii acestia s-au zbatut o tara sa aiba copii, chiar batrani fiind, de dragul de a oferi mai apoi pe fecioara lor lui Dumnezeu din Ceruri, pentru ca Hristos Domnul sa Se intrupeze in mijlocul nostru.
Sa nu va inchipuiti ca ar fi aparut altfel decat cu lupta, cu post si cu rugaciune o fecioara de talia Maicii Domnului. Sunt multi care se indoiesc asupra fecioriei ei, mai cu seama dupa nastere. Sunt multi care ii pun in carca lucruri unele mai urate decat altele. Dar cine n-a gustat din Trupul si Sangele lui Hristos n-are cum s-o inteleaga pe Fecioara Maria, care Ii daruieste Fiului ei, in primul rand, trup si sange, pentru ca altfel n-ar fi avut de unde lua. Cand am ridicat potirul astazi si am zis: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati! , sigur ca am aratat Trupul si Sangele lui Hristos, dar potirul nu semnifica altceva decat pe Maica Domnului, cea care I-a daruit lui Hristos trupul...
