Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XX-a după Rusalii
Hristos aduce bucuria invierii in locul suferintei indoliate Duminica a XX-a dupa Rusalii (Invierea fiului vaduvei din Nain) Lc. 7, 11-16 In vremea aceea S-a dus Iisus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multime multa. Iar cand s-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al []Hristos aduce bucuria invierii in locul suferintei indoliateDuminica a XX-a dupa Rusalii (Invierea fiului vaduvei din Nain) Lc. 7, 11-16In vremea aceea S-a dus Iisus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multime multa. Iar cand s-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. Si, vazand-o, Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te! Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca si l-a dat mamei lui. Si frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul sau.
In Evanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii, vedem milostivirea lui Dumnezeu fata de oamenii indurerati si fata de cei morti. Minunea invierii fiului vaduvei din Nain ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste durerea fiecarui om, dar si masura rabdarii lui.
Minunea aceasta nu s-a facut la cererea cuiva. Nimeni nu L-a invitat in satul Nain pe Iisus impreuna cu ucenicii Sai; nimeni nu L-a chemat sa aduca alinare durerii mamei care jelea pe ultimul drum, de la casa la mormant, pe unicul ei copil. Si totusi Iisus a venit, din proprie initiativa, avand iubire milostiva fata de oamenii indurerati ca urmare a mortii celor dragi ai lor.
Mantuitorul Hristos alina durerea si intristarea oamenilor indoliatiLa singuratatea vaduviei, in viata acestei femei din Nain s-a adaugat si durerea mortii unicului sau copil. Sarmana femeie spera ca acest unic fiu al ei sa fie un reazem sau un ajutor la batranete, dar speranta ei s-a spulberat. Murind unicul ei copil, ea a trait cea mai intensa si mai puternica durere, si anume durerea mamei care-si inmormanteaza unicul ei copil. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos a venit in satul Nain sa aline durerea acestei mame indoliate, intrucat Lui Ii este mila de toti oamenii suferinzi si indurerati. In acelasi timp, El doreste sa daruiasca viata tanarului care a plecat prea devreme din viata pamanteasca..
Nu stim cum il chema pe fiul vaduvei din Nain, pentru ca Evanghelia nu ne spune nimic despre numele lui si al mamei sale. Aceasta inseamna ca femeia indoliata, adica mama indurerata care isi duce spre cimitir pe unicul sau fiu, reprezinta pe toate mamele indoliate, iar tanarul mort purtat in sicriu spre cimitir reprezinta pe toti tinerii care mor si lasa in urma lor multa durere parintilor care i-au nascut si i-au crescut.
Mantuitorul Iisus Hristos savarseste minunea invierii tanarului din Nain din iubire milostiva si smerita, adica din iubire care sufera impreuna cu cei ce sufera. Iubirea aceasta milostiva se numeste compasiune, adica impreuna-patimire cu cei ce patimesc din pricina durerii sufletesti. Evanghelia ne arata in putine cuvinte cum Mantuitorul Iisus Hristos, Domnul si Stapanul vietii, Se intalneste cu moartea si cu durerea oamenilor, fiind El Insusi un om al durerii si al suferintei Rastignirii, dar si biruitorul mortii prin Inviere.
Cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu vine sa-l mangaie si sa-l intareascaEvanghelia ne spune ca vazand-o, Domnul, I S-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! (Lc. 7, 13). El, Care a plans pentru prietenul Sau Lazar cand l-a vazut mort; El Care a zis: Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia! (Mt. 5, 4), acum in mod surprinzator spune acestei mame indurerate: Nu plange! De ce i-a spus El femeii indoliate: Nu plange! , cand plansul era manifestarea fireasca a durerii din inima ei? Pentru ca El stia ca femeia se afla la capatul puterilor ei, la limita rabdarii unei dureri coplesitoare. Deci cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, intrucat Ii este mila de orice om indurerat. El participa la suferinta, durerea si intristarea oamenilor. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca, desi inviat din morti si inaltat la ceruri, Mantuitorul Iisus Hristos sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintei fiecarui om. Cu alte cuvinte, taina Crucii Lui, ca iubire jertfelnica, este asumata in Invierea Lui, iar Invierea Lui arata slava Crucii Lui ca biruinta a iubirii rastignite asupra pacatului si mortii.
Asadar, pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos are mila de aceasta femeie vaduva si indoliata, ii spune: Nu plange! Prin aceasta El ne arata ce trebuie sa facem noi, crestinii, care purtam numele lui Hristos, si anume cand vedem in jurul nostru durere si intristare, oameni indurerati sau indoliati, sa mergem spre ei, sa nu asteptam sa ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat in satul Nain, ci S-a dus acolo unde durerea era coplesitoare. Hristos savarseste minuni pentru a intari sufleteste pe omul suferind sau indurerat, ca acesta sa nu se simta singur, neajutorat si parasit.
Avem datoria sa fim solidari cu toti oamenii indoliatiIn talcuirea Evangheliei Duminicii a XX-a dupa Rusalii, de obicei se pune accentul pe invierea tanarului din satul Nain, inteleasa ca un indemn adresat tinerilor de a se ridica din moartea spirituala a patimilor egoiste, din apatie sufleteasca, din indiferenta sau nepasare spirituala. Totusi, consideram ca Mantuitorul Iisus HristosS-a gandit in primul rand la durerea mamei, durere insotita de neputinta sa de a-si ajuta fiul decedat si de nedumerire privind viitorul vietii ei pe pamant. Iisus i-a zis mamei indurerate: Nu plange! Iar copilului mort i-a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te! Din atitudinea Mantuitorului Iisus Hristos invatam, asadar, ca avem datoria sa fim...
In Evanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii, vedem milostivirea lui Dumnezeu fata de oamenii indurerati si fata de cei morti. Minunea invierii fiului vaduvei din Nain ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste durerea fiecarui om, dar si masura rabdarii lui.
Minunea aceasta nu s-a facut la cererea cuiva. Nimeni nu L-a invitat in satul Nain pe Iisus impreuna cu ucenicii Sai; nimeni nu L-a chemat sa aduca alinare durerii mamei care jelea pe ultimul drum, de la casa la mormant, pe unicul ei copil. Si totusi Iisus a venit, din proprie initiativa, avand iubire milostiva fata de oamenii indurerati ca urmare a mortii celor dragi ai lor.
Mantuitorul Hristos alina durerea si intristarea oamenilor indoliatiLa singuratatea vaduviei, in viata acestei femei din Nain s-a adaugat si durerea mortii unicului sau copil. Sarmana femeie spera ca acest unic fiu al ei sa fie un reazem sau un ajutor la batranete, dar speranta ei s-a spulberat. Murind unicul ei copil, ea a trait cea mai intensa si mai puternica durere, si anume durerea mamei care-si inmormanteaza unicul ei copil. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos a venit in satul Nain sa aline durerea acestei mame indoliate, intrucat Lui Ii este mila de toti oamenii suferinzi si indurerati. In acelasi timp, El doreste sa daruiasca viata tanarului care a plecat prea devreme din viata pamanteasca..
Nu stim cum il chema pe fiul vaduvei din Nain, pentru ca Evanghelia nu ne spune nimic despre numele lui si al mamei sale. Aceasta inseamna ca femeia indoliata, adica mama indurerata care isi duce spre cimitir pe unicul sau fiu, reprezinta pe toate mamele indoliate, iar tanarul mort purtat in sicriu spre cimitir reprezinta pe toti tinerii care mor si lasa in urma lor multa durere parintilor care i-au nascut si i-au crescut.
Mantuitorul Iisus Hristos savarseste minunea invierii tanarului din Nain din iubire milostiva si smerita, adica din iubire care sufera impreuna cu cei ce sufera. Iubirea aceasta milostiva se numeste compasiune, adica impreuna-patimire cu cei ce patimesc din pricina durerii sufletesti. Evanghelia ne arata in putine cuvinte cum Mantuitorul Iisus Hristos, Domnul si Stapanul vietii, Se intalneste cu moartea si cu durerea oamenilor, fiind El Insusi un om al durerii si al suferintei Rastignirii, dar si biruitorul mortii prin Inviere.
Cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu vine sa-l mangaie si sa-l intareascaEvanghelia ne spune ca vazand-o, Domnul, I S-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! (Lc. 7, 13). El, Care a plans pentru prietenul Sau Lazar cand l-a vazut mort; El Care a zis: Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia! (Mt. 5, 4), acum in mod surprinzator spune acestei mame indurerate: Nu plange! De ce i-a spus El femeii indoliate: Nu plange! , cand plansul era manifestarea fireasca a durerii din inima ei? Pentru ca El stia ca femeia se afla la capatul puterilor ei, la limita rabdarii unei dureri coplesitoare. Deci cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, intrucat Ii este mila de orice om indurerat. El participa la suferinta, durerea si intristarea oamenilor. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca, desi inviat din morti si inaltat la ceruri, Mantuitorul Iisus Hristos sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintei fiecarui om. Cu alte cuvinte, taina Crucii Lui, ca iubire jertfelnica, este asumata in Invierea Lui, iar Invierea Lui arata slava Crucii Lui ca biruinta a iubirii rastignite asupra pacatului si mortii.
Asadar, pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos are mila de aceasta femeie vaduva si indoliata, ii spune: Nu plange! Prin aceasta El ne arata ce trebuie sa facem noi, crestinii, care purtam numele lui Hristos, si anume cand vedem in jurul nostru durere si intristare, oameni indurerati sau indoliati, sa mergem spre ei, sa nu asteptam sa ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat in satul Nain, ci S-a dus acolo unde durerea era coplesitoare. Hristos savarseste minuni pentru a intari sufleteste pe omul suferind sau indurerat, ca acesta sa nu se simta singur, neajutorat si parasit.
Avem datoria sa fim solidari cu toti oamenii indoliatiIn talcuirea Evangheliei Duminicii a XX-a dupa Rusalii, de obicei se pune accentul pe invierea tanarului din satul Nain, inteleasa ca un indemn adresat tinerilor de a se ridica din moartea spirituala a patimilor egoiste, din apatie sufleteasca, din indiferenta sau nepasare spirituala. Totusi, consideram ca Mantuitorul Iisus HristosS-a gandit in primul rand la durerea mamei, durere insotita de neputinta sa de a-si ajuta fiul decedat si de nedumerire privind viitorul vietii ei pe pamant. Iisus i-a zis mamei indurerate: Nu plange! Iar copilului mort i-a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te! Din atitudinea Mantuitorului Iisus Hristos invatam, asadar, ca avem datoria sa fim...
