PÃRTÃȘIE, PÃRTÃȘIE…
In vremile de inaltimi ale duhului dragostei noastre dintai, in starile experimentate in adunarile noastre fratesti, acest cuvant era soptit sau cantat cu ochii inecati in arzatoare lacrimi. Astazi, insa, parintii nostri duhovnicesti, cei care ne-au facut sa gustam inca din vremea tineretii noastre din astfel de nemaibanuite trairi ceresti, s-au cam mutat, din pacate prea repede si prea unul dupa altul, Acasa, la Domnul. Privind printre noi, constatam cu amara durere ca aproape nu mai avem parinti de talia acelora care s-au dus Ce dureros! Oare sa fi luat cu ei si mireasma aceasta a sfintei partasii, pe care incercam sa o mai descoperim, dar care aproape ca nu mai stii pe unde poti s-o afli? Ce dor sfasietor ne este azi sa cantam si sa gustam cantarea lor de atunci: Partasie, partasie, rod al dragostei divine, / Cu ce dor de cer ii umpli pe toti cati raman in tine! / Ce lumina, ce lumina si ce sfanta-mpartasire / Torni tu-n cei nascuti prin Duhul din credinta si iubire!E o constatare tare trista sa observam in jur o glacialitate, un inghet parca, iar aceasta tocmai printre cei intre care ar trebui sa clocoteasca focul dragostei si partasiei fratesti! Mai departe, cantarea amintita zice: Toate zidurile-nalte de pareri si de pacate / Le darami tu, partasie, rod al dragostei curate. / De puterea ta cereasca drumurile-s hotarate, / Orice vai sunt ridicate, orice dealuri coborate Iata, dar, unde si-ar avea izvorul revolvarea tuturor animozitatilor existente astazi in Lucrarea Oastei Domnului Ne intrebam, susceptibili, parca: Oare chiar ar mai fi posibil asa ceva?O bucurie din ultima vreme m-a facut sa-mi licareasca o raza de nadejde...